Cu ochii închiși spre ziua alegerilor
Cinci motive să nu avem încredere oarbă în sondajele dinaintea alegerilor din septembrie
Cu sezonul electoral în plină desfășurare, toată lumea mă întreabă – ce spun sondajele?! Astăzi nu vom intra în această întrebare, din motive care vor deveni clare în curând, dar vom analiza una conexă – cum ar trebui să privim sondajele în aceste alegeri? Pot fi ele de încredere?
Răspunsul scurt este „nu prea”. Astăzi vom analiza diversele provocări legate de sondaje în Moldova – atât vechi, cât și noi. Moldova se confruntă cu niște alegeri care vor defini cursul viitor al țării și, practic, zburăm acum în orb. Iată cinci motive de ce…
Problema #1: Cine nu este inclus în sondaje
Primul lucru de reținut când vine vorba de orice sondaj de opinie în Moldova este cine este lăsat pe dinafară. Mai exact, diaspora și locuitorii din Transnistria. Nu vorbim de un număr nesemnificativ de oameni, după cum reiese din cifrele de participare la ultimele alegeri:
Așadar, în funcție de alegeri, între 11% și 20% dintre alegători ar putea să nu fie incluși deloc în sondaje.
Problema #2: Sondajele de aici nu au fost niciodată prea sofisticate
În Moldova, diferențele dintre diversele companii de sondare țin, în mare parte, de metodă (online, telefonic, față în față), de rigoare (reputația companiei în a nu face rabat de la calitate) și de onestitate (mai multe despre asta mai jos). Cam atât.
Asta înseamnă că sondajele sunt destul de brute. Se aplică o anumită ponderare de bază pentru ca rezultatele să fie reprezentative, dar vorbim aici despre statistică, nu despre modelare politică. Nu sunt modele. Se vede asta în toate rezultatele, unde sondajele arată de obicei ~18% indeciși și ~9% persoane care declară că nu vor vota. Companiile de sondare din Moldova nu încearcă să interpreteze aceste cifre, ci le prezintă ca atare.
Asta înseamnă că nu există niciun model de „votant probabil” aplicat peste date pentru a prezice participarea la vot, cine va sta acasă etc. Dacă cineva spune „nu voi vota”, asta apare în sondaj. Nu este scos din date și înlocuit cu un alegător real, pur și simplu obții un eșantion de oameni care declară că nu se vor prezenta.
În fine, în Moldova nu există nimic de tipul 538 sau un „poll of polls”. Nicio universitate sau companie nu face jurnalism de date care să acorde punctaje de credibilitate companiilor de sondare, în baza performanței anterioare, și să facă o medie a sondajelor pentru a obține o imagine generală a cursei electorale.
Așadar, ceea ce avem sunt niște rezultate de sondaje foarte simple, care lasă publicului sarcina de a le interpreta.
Problema #3: Toate astea costă $$$
Sondajele sunt scumpe și consumă foarte mult timp. Doar câteva companii specializate din Moldova le pot face și nu sunt deloc ieftine. De asemenea, nu e întâmplător că am scris „$$$” în loc de „€€€”. În mod tradițional, cele mai calitative sondaje publicate în Moldova au fost finanțate de organizații americane. De exemplu, International Republican Institute (IRI) publica de două ori pe an sondaje considerate etalon. În afară de ei, ONG-uri locale care desfășurau sondaje erau adesea sprijinite prin granturi de la National Endowment for Democracy (NED).
Ambele organizații au fost, în mare parte, mistuite în focul care a fost Donald Trump și Elon Musk. Ele încă există (deocamdată), dar sunt doar umbre ale ceea ce erau și au oprit toate activitățile în Moldova, concediind și puținii angajați pe care îi mai aveau.
Așadar, intrăm în aceste alegeri cu o structură de finanțare a sondajelor complet dată peste cap. Noi donatori și UE au intervenit într-o anumită măsură. Dar SUA a lăsat un gol imens în spațiul ajutorului umanitar și pentru dezvoltare – distrugerea USAID a eliminat cam patru dolari din fiecare 10 dolari de ajutor la nivel global. Pe măsură ce donatorii și guvernele încearcă să-și dea seama cum să mențină fluxul de alimente și medicamente vitale în lume – unele lucruri sunt lăsate pe dinafară.
Problema #4: Companii de cercetare corupte
Aici voi vorbi puțin mai general. Dacă aș da nume, titlul acestui material ar fi „Investigație: Moldova Matters dezvăluie un sondor corupt”. În loc de asta, voi vorbi despre suspiciunile mele (bine întemeiate) privind modul în care operează unele companii din această industrie.
Există multe motive pentru care un partid sau un candidat ar vrea să influențeze sau să manipuleze un sondaj de opinie publică. Poate vor să pară mai puternici decât sunt. Sau poate vor ca adversarii să pară mai slabi – sau mai puternici – decât sunt în realitate. Dacă poți manipula un sondaj, poți schimba opinia publică – și poate chiar strategia adversarului tău1.
Cum funcționează asta? Ei bine, pentru orice sondaj de opinie, fie că e despre ce cred fermierii sau despre preferințele politice, se pornește de obicei cu un apel public pentru depunerea ofertelor. Donatorii internaționali sau ONG-urile locale operează, de regulă, în baza unor proceduri stricte de achiziții. Se publică un anunț care descrie sondajul pe care doresc să-l desfășoare, iar companiile depun oferte. Acestea includ, de obicei, profilul companiei, metodologia propusă și prețul. În cele mai multe cazuri, organizația contractantă e obligată să aleagă prețul cel mai bun, dacă toate celelalte condiții sunt egale.
Și iată cum stă treaba. „Sondaje Dubioase SRL” vede un apel de achiziție pentru un sondaj politic din partea unei ONG credibile și respectate – să o numim „Fondul pentru Promovarea Democrației”. Firma subofertează contractul – asigurându-și astfel câștigarea lui. Apoi, „Sondaje Dubioase SRL” „vinde” acest contract unor partide sau oligarhi (gândește-te la Ilan Șor). Ia oferte de la respectivii oligarhi și îi permite celui care plătește mai mult să dicteze rezultatele sondajului. Astfel, firma e plătită de două ori: o dată de „Fondul pentru Promovarea Democrației” și o dată de Șor (sau altcineva). Sondajul e apoi publicat sub egida fondului – oferind astfel credibilitate unor date false.
Așadar, în industria sondajelor e vorba de mult mai mulți bani decât ar trebui.
Problema #5: Cumpărarea voturilor
Alegerile prezidențiale de anul trecut și referendumul privind integrarea în UE au fost marcate de o cumpărare masivă a voturilor de către rețeaua Șor. Poliția susține că peste 130.000 de alegători au fost mituiți direct. În timp ce toate partidele pro-UE, luate împreună, au cheltuit aproximativ 200.000 de dolari pentru a promova votul „Pentru” la referendum, se presupune că Kremlinul a cheltuit între 100 și 200 de milioane de dolari, încercând să influențeze rezultatul.
Aceste cifre sunt serioase, iar unii sondori cu care am vorbit cred că ele au afectat sondajele pre-electorale. În trecut, oamenii răspundeau sau nu răspundeau la sondaje. Acum, unii mint.
Am auzit mai multe teorii despre motivul pentru care se întâmplă asta. Iată câteva:
Instrucțiunile – alegătorii mituiți pot fi instruiți să declare că susțin un candidat înainte de alegeri, iar apoi să li se spună pe cine să voteze de fapt. Șor și-a anunțat candidații la prezidențiale abia în ultimul moment.
Frica – propaganda rusă susține că actualul guvern este condus de o cabală malefică, controlată de… Soros (evrei), NATO, Monstrul Zburător de Spaghete, sau altceva. Unii oameni cred asta. Într-un astfel de climat de paranoia, oamenii pot spune sondorului ceea ce cred că „ar trebui” să spună.
Cinismul – alegătorii mituiți tind să nu se perceapă pe ei înșiși sau pe candidatul lor ca fiind o anomalie. Ei trăiesc într-o lume în care „toți sunt corupți, așa că trebuie să profit și eu”. Acest nivel de cinism nu e compatibil cu participarea democratică normală și nici cu ideea de sondaj de opinie deschis și sincer.
Deși nu știm exact cum afectează cumpărarea voturilor rezultatele sondajelor, este clar că o face. Asta înseamnă o problemă în plus pentru sondorii onești – și un motiv în plus să nu luăm rezultatele de bune, fără o analiză atentă.
Concluzii – Cum navigăm prin asta
Astăzi am prezentat cinci probleme majore legate de sondajele din Moldova, dar asta nu înseamnă că sondajele nu sunt utile. Ce înseamnă este că trebuie să fim atenți și să analizăm cu prudență câtă încredere oferim fiecărui sondaj în parte.
La Moldova Matters, folosim propriul filtru pentru a decide ce sondaje merită menționate în acest newsletter. Nu există o „rețetă secretă” – e vorba doar de experiența acumulată în alegerile anterioare, despre ce organizații și companii de sondare au avut rezultate corecte și pot fi considerate de încredere. Nu voi publica sondaje de la „Sondaje Dubioase SRL” pentru că vreau ca cititorii să aibă cea mai fidelă imagine posibilă asupra realității.
Poți deduce din lipsa unor nume despre ce companii este vorba, dacă ești suficient de curios să sapi.
După primul tur al alegerilor prezidențiale / referendum de anul trecut, am scris un articol în care am încercat să analizez ce a mers prost – în special cum de sondajele au fost atât de greșite. O parte din acea analiză era specifică referendumului, dar multe dintre concluzii sunt valabile și astăzi. Dezinformarea, cinismul, cumpărarea voturilor și altele vor fi factori majori în aceste alegeri. Este un context politic istoric de dificil – și, sincer, „ciudat”. Având în vedere acest lucru, pur și simplu trebuie să privim sondajele pre-electorale cu rezerve.
Voi continua să public doar acele sondaje care credem că merită atenția voastră – dar chiar și cei mai onești sondori se confruntă cu provocări. Cel mai probabil, aceste alegeri vor fi decise de prezența la vot. Puteți observa din tabelul de mai sus cât de mult diferă prezența între turul I și turul II la alegerile prezidențiale. Acest al doilea tur de „vot din panică” nu există în alegerile parlamentare, care se decid dintr-un singur tur. Așadar, capacitatea partidelor de a mobiliza alegătorii proprii și de a-și activa baza va decide, cel mai probabil, rezultatul final.
În lipsa unor sondaje solide, în următoarea lună vom urmări și alți indicatori indirecți care pot arăta cât de implicați sau dezinteresați sunt alegătorii.
De exemplu, să presupunem că în cursă sunt doi candidați pe segmentul pro-UE. Unul are 30% în sondaje, celălalt doar 5%. Adversarul lor ar putea dori ca sondajul să arate mai degrabă ca un 25% – 25%. Cum? Plătind un institut de sondare să „netezească” cifrele și să mute câteva procente din zona indecișilor. De ce ar face asta? Pentru că într-o cursă cu mai mulți candidați, cel cu 5% ar putea decide să se retragă – dar nu dacă i se pare că are șanse reale de competiție.