Perspectivă: Va participa Moldova la deportările MAGA?
O privire asupra unui articol din New York Times care susține că Moldova ar fi oferit să preia „deportați”
De la revenirea sa la putere în luna ianuarie, președintele SUA, Donald Trump, a făcut din deportarea celor pe care îi numește „străini ilegali” unul dintre obiectivele centrale ale administrației sale. Eforturile de a efectua cât mai multe deportări au condus la o avalanșă de abuzuri, pe măsură ce administrația americană a început să folosească din ce în ce mai des tactici autoritare – precum federalizarea Gărzii Naționale, în ciuda opoziției guvernatorului Californiei – dar și acțiuni ilegale – precum deportarea unor persoane care aveau, în mod legal, dreptul de a rămâne în țară.
Unele cazuri sunt pur și simplu kafkiene, așa cum este povestea unei actrițe canadiene care a petrecut mai multe săptămâni practic „pierdută” în uriașul sistem de detenție american, adesea încătușată, până când prietenii ei au alertat CNN asupra situației. Puteți vedea aici cum povestește chiar ea întreaga experiență.
Și mai alarmante sunt cazurile bărbaților care au fost deportați – sau, mai corect spus, transferați1 – către faimoasa închisoare CECOT din El Salvador. Kilmar Abrego Garcia, care a fost deportat accidental în El Salvador și încarcerat acolo pe termen nedefinit, fără acces la avocați și fără nicio perspectivă de proces, a declarat că a fost torturat în timpul detenției la CECOT. A fost, în cele din urmă, returnat în Statele Unite, unde este judecat într-un caz separat (și destul de dubios).
Guvernul din El Salvador susține că toți cei aflați în CECOT sunt „teroriști” și că „nu vor ieși niciodată de acolo”. Aceste persoane nu au acces la reprezentare legală și, în cea mai mare parte, nu au fost aduse în fața instanței pentru a fi judecate sau condamnate formal. În mod cert, niciunul dintre cei deportați de SUA în CECOT nu execută vreo sentință oficială.
Andry José Hernández Romero, un stilist și coafor gay care a intrat legal în SUA pentru o audiere în vederea solicitării de azil, a fost și el deportat și încarcerat în CECOT. Nu a mai luat legătura cu familia sau cu un avocat de luni de zile. Andry a fost ridicat de persoane mascate și deportat într-un loc în afara legii. Este aproape sigur că nu știe că oameni ca noi îi cunosc numele și povestea – și că există persoane care luptă pentru eliberarea lui.
Poate vă întrebați ce legătură are toată această poveste cu Moldova – și e o întrebare cât se poate de firească. Pe cât de înfiorătoare sunt aceste cazuri, pe atât de îngrijorătoare este lipsa totală de respect pentru statul de drept demonstrată de președintele american. Și totuși, toate acestea par să fie abia începutul. Pe 4 iulie, Congresul SUA a adoptat legea absurd intitulată „Actul Unic Mare și Frumos” (One Big Beautiful Bill Act), care alocă aproximativ 170 de miliarde de dolari2 pentru sprijinirea serviciului de Imigrare și Control Vamal (ICE), construirea de noi închisori și alte măsuri conexe. Dacă până acum resursele reprezentau un obstacol, acel obstacol tocmai a fost eliminat.
În paralel, Secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio, a fost citat de New York Times în cadrul unei ședințe de guvern în care a vorbit despre extinderea sistemului de detenție externă, spunând:
„Colaborăm cu alte țări cărora le spunem: ‘Vrem să vă trimitem unii dintre cei mai detestabili oameni. Ne faceți acest favor?’ Și cu cât sunt mai departe de America, cu atât mai bine – să nu mai poată trece înapoi granița.”
…iar New York Times relatează că Moldova se află pe lista țărilor care ar putea accepta „deportați” din țări terțe.
Așadar, astăzi vom analiza ce spune presa despre acest scenariu, cum ar putea funcționa și ce ar însemna, concret, acest lucru pentru Moldova.
Această postare face parte din seria noastră „Perspective” – în care autorii își împărtășesc opiniile și analizele pe diverse subiecte. De obicei, aceste articole sunt disponibile doar pentru abonații plătitori, iar în versiunea în limba engleză, aici se încheie previzualizarea gratuită. Astăzi, însă, împărtășim întregul articol cu publicul Moldova Matters în limba română. Dacă găsești acest conținut util și dorești să susții acest newsletter, ia în considerare posibilitatea de a deveni abonat plătitor.
Va accepta Moldova persoane deportate din SUA?
Săptămâna aceasta, New York Times a publicat un material despre un mesaj diplomatic trimis în martie, potrivit căruia Moldova ar fi „dispusă să accepte condiționat” 100 de persoane deportate din SUA, care nu sunt cetățeni moldoveni.
Încă din aprilie, presa locală relata despre o posibilă solicitare venită din partea SUA ca Moldova să accepte persoane deportate. Premierul Dorin Recean a negat atunci informația, declarând:
„Statele Unite au solicitat tuturor țărilor partenere, inclusiv Republicii Moldova, să sprijine transportul și repatrierea propriilor cetățeni care au depășit perioada legală de ședere în SUA. Da, am confirmat că Republica Moldova va facilita întoarcerea cetățenilor săi, dar nu și a altor naționalități.”
Totuși, nota diplomatică din martie include Moldova într-o listă de țări care „au fost sau vor fi contactate” în acest sens, menționând însă că nu există deocamdată niciun acord ferm. Guvernul SUA poartă negocieri cu mai multe țări pentru a pune în aplicare acest program. Subiectul a devenit din ce în ce mai vizibil după ce Curtea Supremă a SUA, cu o decizie de 6-3, a deschis săptămâna trecută calea pentru așa-numitele „expulzări în țări terțe”.
Potrivit unei investigații publicate de The Intercept, SUA au „explorat, propus sau semnat acorduri” cu următoarele state:
„Angola, Benin, Costa Rica, El Salvador, Eswatini, Guineea Ecuatorială, Guatemala, Guyana, Honduras, Kosovo, Libia, Mexic, Moldova, Mongolia, Panama, Rwanda, Arabia Saudită, Ucraina și Uzbekistan.”
Alte relatări media s-au concentrat pe deportările deja efectuate în Sudanul de Sud și Libia – o țară în care, potrivit NPR, migranții sunt vânduți în piețe de sclavi la vedere.
Unele dintre aceste țări par a fi fost alese tocmai pentru condițiile îngrozitoare de detenție și riscul ridicat de abuzuri ale drepturilor omului. Administrația Trump speră că povești precum tortura suferită de Kilmar Abrego Garcia într-o închisoare din El Salvador îi vor determina pe migranții fără acte din SUA să „se auto-deporteze”.
În alte cazuri, statele din listă par a fi selectate pentru că SUA dețin o formă de influență asupra lor. New York Times scrie că Kosovo este în negocieri cu Washingtonul, căutând sprijin diplomatic suplimentar în eforturile de recunoaștere internațională. Ucraina dorește să asigure noi pachete de ajutor american, iar El Salvador pare să primească mai mult decât bani – cooperarea lor fiind susținută de un acord politic corupt.
De ce ar accepta Moldova „deportați”?
Până la revenirea lui Trump la putere, Statele Unite au fost, mult timp, unul dintre cei mai puternici susținători internaționali ai Republicii Moldova. Deși Uniunea Europeană a oferit, în unele cazuri, un sprijin financiar mai consistent, acesta a venit sub formă de suport bugetar direct sau împrumuturi preferențiale destinate proiectelor de infrastructură. SUA, în schimb, au avut programe mult mai diverse – de la sprijinirea presei independente, ONG-urilor și grupurilor ale societății civile, până la dezvoltarea direcționată a sectorului vinicol și IT din Moldova și multe altele. Programele americane au format majoritatea politicienilor – din *toate* partidele politice – și au susținut reformele guvernamentale în *toate* guvernele moldovenești de până acum.
Esențial este faptul că, în 2025, USAID era implicată în mai multe proiecte de reziliență energetică, inclusiv în achiziția de baterii menite să susțină industria solară din Republica Moldova. Distrugerea USAID reprezintă o amenințare acută pe termen scurt, într-un context în care Moldova înfruntă un război hibrid declanșat de Rusia. Pierderea acestor programe și a cunoștințelor instituționale care le susțineau reprezintă o amenințare pe termen mediu și lung. UE se grăbește acum să creeze sprijin pentru Moldova în aceste condiții – dar deja s-a pierdut mult.
Prin urmare, există un stimulent clar pentru ca Moldova să se apropie de administrația Trump în speranța reluării fluxurilor de ajutor.
Al doilea motiv ar fi Ilan Șor. Așa cum am relatat în Moldova Matters, oligarhul pro-rus caută insistent sprijinul politicienilor MAGA (vezi materialele noastre despre Pavlovschi, Tarlev și Șapa). Guvernul moldovean a întârziat cu trimiterea unui nou ambasador și nu a făcut pași clari pentru a deschide un dialog cu administrația americană. Oferirea unui ajutor SUA în această chestiune ar putea, teoretic, să deschidă uși și să blocheze eforturile lui Șor.
În cele din urmă, Moldova pur și simplu s-ar putea să nu aibă alte opțiuni reale de a atrage atenția administrației Trump. Aceasta este o administrație coruptă până în măduva oaselor – iar Moldova nu are 400 de milioane de dolari ca să-i cumpere un avion privat, o insulă mediteraneană subdezvoltată, o finanțare comună pentru un teren de golf de 1,5 miliarde de dolari sau un teren central pentru un hotel de lux. Dacă aceasta este noua ordine mondială, iar atenția președintelui american nu doar că poate fi cumpărată, dar trebuie cumpărată – Moldova nu prea are cu ce.
Ah, și mai sunt și tarifele vamale cu care SUA amenință Moldova dacă nu se „face un târg”.
În acest moment, nu este clar dacă Moldova chiar ia în considerare primirea celor 100 de „deportați” din SUA. Nota diplomatică din martie, menționată de New York Times, nu reflectă un acord solid, iar declarațiile ulterioare ale prim-ministrului au negat clar că Moldova ar lua în calcul o asemenea măsură. Totuși, așa cum se vede din cele de mai sus, există unele motive pragmatice bilaterale pentru care Moldova ar putea dori să se apropie de administrația Trump.
În plus, Moldova nu este obligată să fie El Salvador în această ecuație. Da, acolo oamenii sunt încarcerați pe termen nedefinit fără proces, iar cei deportați în Libia pot ajunge în piețele de sclavi – dar Moldova nu ar fi obligată să facă toate acestea. Panama, de exemplu, ia în calcul să-i găzduiască temporar până le găsesc o cale spre țara de origine. Iar în Europa există deja precedente pentru scheme de „țări terțe sigure”. Așadar, dintr-o perspectivă pragmatică, motivele pentru care Moldova ar lua în calcul această opțiune pot părea rezonabile.
De ce nu ar trebui Moldova să accepte această propunere
Oricât de „pragmatice” ar părea unele argumente, ele nu rezistă unei analize serioase. Iată câteva motive pentru care Moldova nu ar trebui în niciun caz să accepte:
Argumentul moral. Nu voi insista prea mult aici, fiindcă mi se pare evident: acest proces ilegal a fost marcat, în mod sistematic, de abuzuri grave ale drepturilor omului. Este la fel de clar că nu este o eroare, ci o caracteristică a programului. Oamenii sunt trimiși deliberat în locuri unde *vor fi* torturați, pentru a-i speria pe alți imigranți ilegali din SUA, ca aceștia să plece de bunăvoie. Poate că această logică ar funcționa, cine știe. Dar a deveni parte a acestei ecuații înseamnă complicitate morală.
Argumentul practic - USAID a plecat deja. Dacă SUA ar fi amenințat cu retragerea ajutorului, asta ar fi reprezentat o pârghie importantă. Dacă s-ar fi întâmplat asta, e foarte probabil că Trump ar fi făcut ca amenințarea să fie credibilă. Ce nu este credibil este ideea că un acord oarecare va determina întoarcerea USAID. Marco Rubio scrie pe Substack despre „Să facem ajutorul extern măreț din nou” (“Making Foreign Aid Great Again”), dar nu există nicio indicație că administrația se pregătește cu adevărat să reia programe majore. Să nu uităm că Trump are un lung istoric de a nu-și respecta promisiunile financiare. Până acum, tactica sa de negociere internațională a fost doar cu bățul – faci ce vreau eu sau te pedepsesc. Cu USAID plecat și cu legături comerciale relativ mici între Moldova și SUA, o mare parte din această amenințare a dispărut.
Imaginea internațională - Moldova aspiră să adere la UE, iar UE se definește ca o comunitate bazată pe valori comune – drepturile omului, democrație și un sistem care respectă libertățile fundamentale. Dacă Moldova se trezește într-o zi cu un rezident american, absolut nevinovat și legal, un „stilist gay”, aflat în custodie, va fi iadul pe pământ. El Salvador este condus de un dictator, iar populația trăiește sub teroarea arestărilor arbitrare… Moldova are, în acest moment, o reputație internațională exemplară și nu are nicio posibilitate de a controla indignarea grupurilor pentru drepturile omului din țară, care nu ar tăcea într-o astfel de situație.
Înțelegerea politicii locale - În afara activiștilor și a celor care înțeleg oroarea morală a acestui sistem, publicul larg ar putea reacționa violent. Unii dintre „deportați” sunt infractori periculoși pe care țările lor de origine i-au refuzat. Ce se întâmplă dacă Moldova primește un lider de bandă criminală în loc de un coafez gay? Moldova oricum are o problemă cu menținerea infractorilor în închisoare – iar recent, un scandal uriaș a izbucnit după ce mai mulți criminali periculoși au fost eliberați „din greșeală” cu doar două luni în urmă. Imaginați-vă cât combustibil politic oferă asta opoziției.
Argumentul legal – Nu sunt expert în drept, așa că nu voi insista prea mult aici, dar există motive reale să credem că Moldova ar avea mari probleme legale dacă ar accepta să dețină persoane în acest mod. Apelurile legale la Curtea Europeană a Drepturilor Omului ar apărea cu siguranță rapid. În plus, sistemul judiciar este el însuși într-un proces de reformă și e, într-o anumită măsură, haotic. E suficient ca o singură persoană periculoasă să fie eliberată pentru ca argumentul politic menționat mai sus să devină actual. Mai mult, dacă este deținut cineva nevinovat, acea persoană cel mai probabil va fi eliberată – ceea ce ar compromite orice bunăvoință din partea administrației Trump și ar atrage totodată daune politice atât interne, cât și internaționale.
Ochii istoriei…
Dincolo de argumentele morale, practice și politice, este o chestiune de perspectivă istorică. Ca cetățean american care urmărește atent politica din SUA, nu cred că această situație va rămâne așa. Ororile morale descrise aici și difuzate zilnic la TV vor păli, probabil, în fața celor ce urmează.
Nu există niciun indiciu că această administrație ar fi dispusă să se autolimiteze sau să respecte statul de drept ori drepturile omului. Niciunul.
Chiar săptămâna aceasta, Ambasada SUA în Moldova le-a recomandat tuturor studenților de schimb și persoanelor care solicită vize temporare să „schimbe setările de confidențialitate ale tuturor conturilor de pe rețelele sociale pe ‘public’, pentru a facilita verificarea necesară stabilirii identității și eligibilității pentru intrarea în Statele Unite, în conformitate cu legislația americană.”3
Aceasta face parte dintr-un set mai amplu de atacuri asupra libertății de exprimare, despre care se relatează zilnic.
Și pentru cei care nu cunosc poemul lui Martin Niemöller „Mai întâi au venit…”, crezând că totul se reduce la imigranți ilegali, administrația discută deschis despre revocarea cetățeniei pentru rivalii politici.
Cu un buget suplimentar de 170 de miliarde de dolari pentru sistemul de deportare și detenție și cu un obiectiv clar de a înființa centre de detenție în afara statului de drept, precum CECOT4, nu există niciun motiv să credem că situația se va îmbunătăți.
Când administrația Trump va ajunge în lada de gunoi a istoriei, este puțin probabil ca istoricii să o privească cu blândețe. Nu știm încotro merg lucrurile, dar este excesiv de periculos ca o țară ca Moldova să se asocieze cu acest mecanism de „deportare”.
Sper că Moldova nu se va lăsa păcălită de „avantajele pragmatice” ale acestei înțelegeri și va rămâne fidelă valorilor pe care SUA le-au promovat decenii întregi în întreaga lume – valori pe care americanii tocmai le-au sărbătorit pe 4 iulie. Privirea istoriei ne urmărește – și am încredere că acest guvern moldovean este conștient de asta.
Mă întreb dacă funcționarii care pun în aplicare politicile lui Trump simt și ei această privire.
„Deportare” este un termen juridic care presupune trimiterea unei persoane înapoi în țara sa de origine. De obicei, este un proces legal, cu zboruri programate, eventual cu poliția locală așteptând la sol. Dar când un cetățean vietnamez este forțat să părăsească SUA, fără proces sau decizie judecătorească, și este predat unor autorități necunoscute din Sudanul de Sud, asta nu mai e deportare, este transfer extrajudiciar.
Suma menționată (170 miliarde dolari) este mai mare decât tot sprijinul american oferit Ucrainei – militar, USAID, bugetar – din 2022 până azi. În termeni financiari, ICE și agențiile de imigrație ar fi în top 5 armate ale lumii.
Nu așa funcționează legea în cauză. Dar asta nu mai contează – și exact asta e problema.
Aceasta este definiția unui lagăr de concentrare. Credeți că e o exagerare? Timothy Snyder scrie despre necesitatea urgentă de a ne opune folosirii muncii forțate în lagăre din interiorul SUA. El scrie despre o rețea masivă de lagăre planificată în cadrul OBBBA. CECOT este prima facilitate de detenție a lui Trump în afara statului de drept. Plănuiește să construiască și altele.