Perspectivă: Nota Moldovei la capitolul drepturile omului
De ce nu putem avea încredere, dar nici nu putem ignora, noile rapoarte ale Departamentului de Stat al SUA
Săptămâna trecută, Biroul pentru Democrație, Drepturile Omului și Muncă (DRL) al Departamentului de Stat al SUA a publicat rapoartele sale anuale privind practicile în domeniul drepturilor omului la nivel de țară. Tradițional, aceste rapoarte au fost considerate standardul de aur pentru evaluarea situației drepturilor omului într-o țară. Ele au fost folosite în procese naționale și internaționale și sunt citate în mod regulat de ONG-uri și politicieni din întreaga lume. De obicei, aceste rapoarte sunt publicate în martie sau aprilie în fiecare an, dar administrația Trump a ales să amâne publicarea raportului pentru a face modificări substanțiale. Vom analiza ce ne poate spune raportul privind Moldova despre acest lucru și ce spune, mai general, despre starea afacerilor externe americane.
Raportul pentru Moldova
Nu vom intra în detaliile conținutului raportului din 2024 astăzi. Dacă vreți să-l citiți, îl puteți găsi online – este scurt. În esență, evidențiază câteva probleme persistente pe care, notează raportul, guvernul încearcă să le abordeze, dar lent. Petrece mult mai mult timp pe tema Transnistriei și evidențiază numeroase probleme din regiunea separatistă.
Fraza-cheie din rezumatul executiv însă este chiar prima:
„Nu au existat schimbări semnificative în situația drepturilor omului în Moldova pe parcursul anului.”
Aceasta este aceeași frază care deschide raportul pe 2023 privind drepturile omului în Moldova… și este cam singurul lucru pe care îl au în comun. Deși raportul indică faptul că nu au existat mari schimbări, conținutul și structura raportului sunt radical diferite.
Principala diferență: dimensiunea și structura
Raportul din 2024 are 16 pagini, în timp ce raportul din 2023 avea 58 de pagini. Aceasta reflectă parțial o abordare mult mai puțin detaliată a subiectelor acoperite, dar în principal reflectă o restructurare. Aceste secțiuni au fost complet eliminate din cel mai recent raport:
Corupția
Procesele politice (alegeri libere și corecte)
Discriminarea
Drepturile femeilor (viol și violență domestică)
Drepturile LGBTQ+
Drepturile persoanelor cu dizabilități
Deși ar fi plăcut să credem că în Moldova corupția pur și simplu nu mai există, oricine trăiește aici știe că nu asta se întâmplă. Eliminarea acestor secțiuni a fost o decizie politică. Una dintre numeroasele schimbări extrem de îngrijorătoare care au fost făcute acestor rapoarte. Decizii care nu reprezintă doar o re-prioritizare, ci o redefinire a noțiunii de „drepturi ale omului”.
Vom analiza procesul care a dus la acest punct și ce înseamnă pentru țări precum Moldova pe viitor.
„Drepturile Omului” MAGA
Rapoartele pe 2024 privind drepturile omului au fost finalizate de Biroul pentru Democrație, Drepturile Omului și Muncă (DRL) al Departamentului de Stat al SUA în ianuarie 2025. Asta înseamnă că ele au fost gata înainte ca președintele Biden să părăsească funcția.
Așa cum am scris mai sus, ele ar fi trebuit să fie publicate la scurt timp după aceea, în martie sau aprilie. În martie, Politico a relatat că noua administrație a blocat publicarea rapoartelor și a început să le reducă semnificativ. Relatările de atunci au prezentat acest lucru ca parte a eforturilor DOGE mai ample – practic reducând rapoartele la subiectele și informațiile minime cerute de lege. În același timp, DRL a fost practic golit de conținut și distrus în cadrul epurărilor DOGE.
În mod ironic, pagina DRL de pe site-ul Departamentului de Stat a dispărut acum, dar pagina „Despre” a biroului încă există, iar rapoartele continuă să fie listate ca provenind de la acest birou Schrödinger. Totuși, se pare că nu a fost vorba doar de reduceri și economii de costuri – era ceva mult mai amplu.
Săptămâna trecută, Anne Applebaum a scris un articol tulburător în The Atlantic, relatând ce s-a întâmplat mai departe. „Intelectualul” MAGA Michael Anton, fost scriitor de discursuri și actual director de planificare politică în cadrul Departamentului de Stat, a restructurat rapoartele. El a renunțat la structura standardizată, care conținea secțiuni precum Integritatea persoanei, Libertăți civile, Corupție, Proces politic, Drepturile lucrătorilor etc., și a creat o structură simplificată cu trei secțiuni: Viață, Libertate și Securitatea persoanei. Unele subsecțiuni au fost păstrate – cum ar fi libertatea presei și drepturile lucrătorilor – dar multe altele nu. Secțiunile eliminate din raportul despre Moldova au fost eliminate (în mare parte) la nivel global.
Se pare că ceea ce s-a întâmplat apoi a fost că noul format a fost transmis celorlalte birouri rămase din Departamentul de Stat și ambasadelor, pentru restructurarea rapoartelor. În cazul Moldovei, asta a dus la o reducere a lungimii raportului de la 58 de pagini anul trecut la 16 pagini anul acesta. Este imposibil de spus cu certitudine dacă a avut loc și altă manipulare a informațiilor în raportul despre Moldova. Din ce putem observa, a fost acordată o atenție ceva mai mare antisemitismului1 decât în trecut, dar, per total, conținutul rămas pare consecvent cu rapoartele anterioare. Nu același lucru se poate spune însă despre toate țările…
Selectați pentru „tratament special”
Applebaum scrie că 20 de țări au fost marcate pentru o analiză specială și trimise spre revizuire lui Samuel Samson.
Cine este Samuel Samson? O întrebare corectă. Potrivit paginii sale de LinkedIn, el este consilier principal de politici la Departamentul de Stat al SUA. Pe baza anului absolvirii liceului, 2017, putem estima că are 25 sau 26 de ani. Surprinzător, nu este prima dată când îl întâlnim pe dl. Samson în Moldova Matters. El este unul dintre principalii autori ai paginii Substack a Departamentului de Stat al SUA și autorul eseului „Nevoia de aliați civilizaționali în Europa”. Am scris anterior despre acest eseu șocant și despre felul în care prezintă Europa ca pe un peisaj apocaliptic ce persecută țări „creștine” bune, precum Ungaria, și denigrează „aliații civilizaționali” ai Americii – care par să fie AfD, Marine Le Pen, Viktor Orbán și diverse grupuri de extremă dreapta din România, fără nume menționate.
Revenind la rapoarte. Samson a fost însărcinat să se concentreze pe cele 20 de țări și să le rescrie substanțial rapoartele la nivel central, eliminând contribuțiile ambasadelor și înlocuindu-le cu… ei bine, minciuni. Astfel, El Salvador a trecut de la o țară cu „probleme semnificative privind drepturile omului” în 2023 la una cu „nicio raportare credibilă privind abuzuri semnificative ale drepturilor omului” în 20242.
Între timp, Germania are „probleme semnificative privind drepturile omului”. El citează în mod specific legile germane care obligă companiile americane de tehnologie să elimine discursul instigator la ură (discurs nazist, conform legii germane) de pe platformele lor în termen de 24 de ore. Aceste legi sunt prezentate ca „restricții asupra libertății de exprimare”.
Și România a fost selectată pentru „tratament special” și servește drept exemplu despre cât de insidioase au devenit aceste rapoarte. Ca și altele, raportul despre România a fost redus cu aproximativ o treime față de cel din 2023, cu toate secțiunile menționate mai sus eliminate – cu excepția uneia. Raportul despre România se deschide cu un accent pus pe procesul electoral, acuzând „interferență politică într-un scrutin” de către Curtea Constituțională a României, care a anulat primul tur al alegerilor de anul trecut din cauza interferenței ruse.
Nici obiectiv, nici consecvent
În articolul său din The Atlantic, Anne Applebaum scrie următoarele:
„Câțiva foști oficiali au subliniat că SUA nu doar că au abandonat definițiile internațional acceptate despre ce înseamnă drepturile, dar și orice obiectivitate sau consecvență.”
Cazul României ilustrează perfect acest lucru. O figură de extremă dreapta a fost exclusă dintr-un scrutin3? Asta este o încălcare a drepturilor omului. El Salvador este o dictatură? Nici măcar nu există o secțiune despre alegeri libere în raport. Se pare că autoritarii de dreapta nu pot încălca drepturile omului… prin definiție.
Când DOGE a distrus DRL și a pus un absolvent recent la conducere, sau când Donald Trump a promis, în Arabia Saudită, că SUA vor înceta să „țină prelegeri despre cum să trăiți”, ne puteam imagina că SUA urmau să adopte o poziție „neutră”. Poate că „America First” însemna, pur și simplu, să nu mai pese atât de mult de restul lumii. Cine mai are nevoie de un departament care să promoveze democrația sau drepturile omului, oricum?
Publicarea acestor rapoarte ar trebui să ne scoată din această iluzie. Applebaum îl citează pe fostul congresman Tom Malinowski, care respinge ideea că SUA au devenit izolaționiste sau neutre, spunând:
„SUA au încă o politică externă bazată pe valori, dar cu valori distorsionate.”
Eu aș alege însă o altă citare, de la deputatul britanic Mike Martin, pe care am inclus-o într-un articol din februarie despre obiectivele de politică externă ale mișcărilor MAGA și MEGA:
„Suntem într-o lume nouă, nu? Ideea Americii ca lider stabil – spuneți-i cum vreți: lider al lumii libere sau cea mai mare democrație liberală – a dispărut. Ei încearcă în mod activ să submineze și să distrugă acea lume.
Ei se văd ca și cum ar fi câștigat o revoluție în America și consideră că rolul lor este să stimuleze acea revoluție în toată Europa.”
America First nu a fost niciodată izolaționistă, ci o mișcare revoluționară cu retorică izolaționistă4.
Ce înseamnă asta pentru viitor?
Ei bine, nimic bun. Cea mai evidentă concluzie este că raportul de drepturile omului al Departamentului de Stat – considerat cândva „standardul de aur” – nu mai este demn de încredere. Odată ce pui tineri de 25 de ani, obsedați de ideea de a-și ataca „dușmanii civilizației creștine”, să rescrie munca unor profesioniști de carieră, credibilitatea este practic moartă. Deși această constatare e deprimantă, lucrurile arată și mai rău pe viitor.
Aceasta a fost o muncă făcută pe fugă. În același timp, în care Musk și DOGE concediau și reangajau (și iar concediau) mari părți din serviciul public, un mic grup de oameni a avut grijă să pună ștampila America First pe aceste rapoarte. Ele au fost restructurate și rescrise chiar când DRL era practic dizolvat, iar USAID era „dat la tocat”. Eliminarea secțiunilor despre alegeri libere și corecte sau despre lupta împotriva corupției a fost suficient de simplă la nivel global, însă echipa a avut timp să aplice o lentilă politică doar pentru 20 de țări. De aceea raportul pentru Moldova este mai scurt, dar în esență profesionist, pe când cele pentru România și Germania sunt de-a dreptul absurde.
Ar fi încurajator să putem spune că proiectul ideologic al lui Trump își pierde suflul, dar toate indiciile arată că el se accelerează. Persoanele demise pentru că „au respectat legea” sunt înlocuite cu loialiști. Anul viitor va fi timp să se acorde „atenție specială” mult mai multor țări decât 20.
…și aici cercul se închide. Există un motiv pentru care Moldova Matters este atât de interesată de ceea ce fac Ilan Șor și oamenii lui la Washington. Sau, spus altfel, există un motiv pentru care aceștia caută cu atâta ardoare patroni politici în capitala americană. În România, George Simion și-a găsit conexiunile și a primit mult sprijin pentru ideile sale. Pe măsură ce Șor și grupări ca a lui5 se aliniază tot mai mult cu MEGA, ei vor continua să caute patroni americani pentru atacurile asupra Moldovei. Raportul din 2024 menționa că presa din Moldova este polarizată, dar în general liberă, și critica tentativele Rusiei și ale lui Șor de a răspândi dezinformare. Dar ce va spune raportul din 2025? Va prelua el tezele Kremlinului despre presupusele atacuri ale Moldovei asupra libertății de exprimare?
Moldova, prinsă la mijloc
Într-o lume ideală am putea spune pur și simplu: „aceste rapoarte nu mai sunt de încredere, deci le putem ignora”. Din păcate, nu trăim într-o astfel de lume. Statele Unite sunt o superputere militară, dar această imagine a ascuns mereu adevărata lor resursă – puterea soft și cel mai puternic brand de pe planetă.
Când guvernul american spune că o țară este abuzatoare de drepturi ale omului, oamenii ascultă. Trump poate distruge acest brand, dar asta ia timp. Mulți oameni încă mai văd „orașul de pe colină” despre care vorbea Reagan. În Germania sau Canada, cetățeanul de rând probabil conștientizează cât de mult s-au schimbat SUA. Dar în Moldova?
Până la urmă, un raport nu e decisiv în sine. Dar el reprezintă ceva tot mai periculos. Anul viitor SUA ar putea publica un raport privind drepturile omului care să fie un atac frontal la adresa guvernului Moldovei – ceva complet fictiv, creat exclusiv din motive MAGA / MEGA (și Kremlin). Politicieni americani ar putea interveni în alegerile din Moldova și ar putea submina periculos parcursul european al țării. Oamenii de aici trebuie să înțeleagă că SUA nu mai sunt ceea ce au fost. În cel mai optimist scenariu6, America „trece printr-o criză” și are nevoie de timp să-și regăsească direcția. În acest răstimp, țări ca Moldova trebuie să-și informeze cetățenii că lucrurile nu mai sunt ce au fost. Dacă SUA spun „drepturile omului”, asta nu mai înseamnă ce însemna odinioară. Dacă spun „libertatea de exprimare”, nici asta nu mai înseamnă același lucru.
Dl. Șor ar adora șansa de a redacta raportul de drepturile omului de anul viitor – și ar plăti generos pentru acest privilegiu. Dacă SUA îi vor permite sau nu este dincolo de puterea noastră de decizie și, sincer, imposibil de prevăzut.
Ceea ce putem face noi este să privim cu luciditate ceea ce se întâmplă – și să ne asigurăm că și alții înțeleg, pentru a nu fi păcăliți.
Aceasta a fost o tendință globală, întrucât țările erau judecate clar prin prisma relației lor cu Israelul. Israelul însuși nu a fost considerat că ar comite încălcări evidente ale drepturilor omului. Președintele Braziliei a fost etichetat drept antisemit pentru că a criticat războiul din Gaza. Astfel de modificări au avut loc la nivel global. Moldova a evitat să critice Israelul, dar are o istorie serioasă de crime antisemite, în special profanarea și vandalizarea mormintelor evreiești. Raportul de anul acesta dezvoltă ușor acest subiect în comparație cu anii precedenți, dar rămâne în limitele unei raportări factuale normale.
Pe lângă faptul că găzduiește primul lagăr de concentrare al lui Trump, El Salvador este o dictatură, cu 3 din 100 de bărbați adulți în închisoare – majoritatea fără acuzații, avocați sau perspectivă de eliberare. Puteți citi un raport real despre drepturile omului realizat de Amnesty International aici.
Reamintim: el a câștigat alegerile, declarând 0 lei cheltuieli de campanie.
Din păcate, a fost, la propriu, dintotdeauna un slogan fascist.
Așteptați-vă ca în curând să apară declarațiile lui Plahotniuc în stil MEGA/MAGA…
Oricât de mult aș vrea, nu mai cred în scenarii optimiste în acest moment.