Această postare a fost tradusă din articolul original în limba engleză cu asistența inteligenței artificiale.
Salut tuturor! Știu că mulți dintre voi ați așteptat un articol de la mine care să analizeze alegerile de weekendul trecut (mi-ați scris destui ca să-mi dau seama). După o lună nebună, plină de evenimente, am decis să-mi iau un mic răgaz și să trăiesc puțin în afara știrilor politice. Este sezonul vinului în Moldova, așa că am cules strugurii și m-am asigurat că voi avea suficient vin (jin) de casă și murături gustoase pentru iarnă.
Asta explică liniștea mea de până acum. Astăzi vreau să împărtășesc cele 11 concluzii principale din aceste alegeri (fără o ordine anume). Luni urmează un nou Weekly Roundup pentru a recupera noutățile de după alegeri, iar după aceea, nu am nicio îndoială că voi reveni cu alte reflecții despre acest moment istoric.
Înainte de a începe, vă recomand cu căldură un episod recent al podcastului Brussels Sprouts produs de Center for a New American Security (CNAS). Fostul ambasador William Hill și Laura Thornton, directoare pentru programele globale de democrație la McCain Institute, au fost invitații principali ai gazdelor pentru a analiza rezultatele alegerilor. Un episod excelent, cu doi invitați extrem de lucizi.
#1 Alegerile au fost despre geopolitică
De multe ori, ceea ce „spun” alegerile ne arată retrospectiv de ce au fost câștigate. Dacă oamenii sunt preocupați de costul vieții și partidul tău vorbește doar despre politică externă, probabil că pierzi.
Înainte de alegeri am scris despre cum PAS și-a pus toate mizele pe ideea unei confruntări „Europa vs Rusia” și a integrării europene. Nu așa au procedat în 2021. Atunci, PAS a candidat pe teme economice și sociale, în timp ce socialiștii au încercat să transforme scrutinul într-un război cultural și geopolitic. De data aceasta, rolurile s-au inversat: PAS a mers pe linia UE și împotriva Rusiei, iar Blocul Patriotic a încercat să readucă dezbaterea la probleme locale. De fiecare dată, PAS a intuit corect starea de spirit a electoratului și a mers acolo unde se aflau oamenii.
Asta nu înseamnă că PAS este copleșitor de popular, pentru că…
#2 UE are mandatul, PAS mai puțin
Acesta a fost unul dintre cele mai frecvente puncte din primele analize post-electorale: mulți nu au votat pentru PAS, ci împotriva Kremlinului și a „favoriților” lui politici. Editoriale și nenumărate postări pe Facebook transmit același mesaj — oamenii au așteptări enorme de la PAS. Alegători nemulțumiți, care altfel ar fi vrut să pedepsească guvernarea, s-au întors în ultimul moment, conștienți de miza geopolitică. Acum le spun celor de la PAS: nu stricați totul.
Așa cum a scris Stella Unița, redactoare-șefă la Newsmaker:
„PAS poartă acum o responsabilitate uriașă. Nu va mai avea cu cine să-și împartă eșecurile. După opt ani la putere cu o majoritate stabilă, nu mai există scuze de genul «am făcut ce-am putut».
Nu vrem să mai vedem aroganță. Vrem lecții învățate. Nu toată lumea a votat PAS pentru că sunteți atât de deștepți și frumoși. Mulți au făcut-o pentru Maia Sandu. Mulți pentru că aceasta era «ultima șansă». Mulți pentru că nu aveau altă opțiune. Nu vă arogați meritul acestui rezultat. Și nu vă luați prea în serios. Extazul acesta va trece repede, iar întrebările vor veni mai repede decât poți spune «pas».”
#3 Socialiștii și-au epuizat potențialul
Da, rămân cel mai mare partid de opoziție. Da, vor fi relevanți în continuare. Dar nu — nu se vor mai întoarce la putere. De ani buni am scris și am spus că socialiștii au un plafon tradițional de 30–35 % din voturi. La alegerile din 2021 au obținut 27 %, pierzând câteva procente către partidul lui Șor, care a luat aproape 6 %. Împreună, vedem acel nucleu de 30–35 % electorat deschis pro-rusesc.
De data aceasta, Blocul Patriotic a obținut doar 24 %. Niciun alt concurent important nu a fost explicit pro-rus. Dacă îl excludem pe domnul Usatîi, care are o poziție ambiguă, acel 24 % reprezintă singura parte a spectrului politic care nu s-a declarat pro-UE.
„Tehnologii” politici de la Moscova au încercat să reanimeze socialiștii adăugându-i pe Vasile Tarlev și Irina Vlah. Mișcare fără sens: Tarlev nu are electorat propriu, iar imaginea de „pragmatică” a Irinei Vlah s-a prăbușit după apropierea de Șor. Acum știm sigur că strategia nu a funcționat — exact cum a prezis Voronin1.
Un detaliu interesant: Voronin, mutat pe poziția 25 în lista Blocului Patriotic după excluderea echipei Vlah, va reveni totuși în Parlament.
#4 „Alternativa” – un proiect fără mesaj
E scris chiar în nume! Ei erau „alternativa” la votul pentru PAS. Ideea părea clară și, sincer, am crezut că ar putea funcționa… până când am văzut cine face parte din bloc. „Alternativa” a reușit să adune un număr surprinzător de mare de simpatizanți declarați ai lui Putin într-o alianță care se autoproclama pro-europeană.
Poate că ar fi mers cu un mesaj coerent, dar ceea ce s-a auzit mai mult a fost: „Noi iubim UE, dar…” — urmat de o listă de poziții care suna mai degrabă anti-europene. Nu au reușit să transmită clar pentru ce sunt, iar asta a permis PAS-ului să îi definească în ochii alegătorilor ca fiind pro-Kremlin2.
Chiar dacă au intrat în Parlament, rezultatul lor nu a fost deloc strălucit. Bănuiesc că primarul Ceban va renunța și va rămâne la Primărie, în loc să stea patru ani pe băncile opoziției.
#5 „Democrație acasă” și prezența mișcării MEGA
Surpriza alegerilor a fost partidul Democrație Acasă (PPDA), care a obținut locul cinci. Este un avertisment clar că Rusia nu este singura interesată să submineze democrația moldovenească. Formațiunea condusă de Vasile Costiuc este un aliat apropiat al lui George Simion și al extremei drepte românești.
Legăturile lui Simion cu mișcarea MEGA și cu cercurile MAGA din SUA îi oferă lui Costiuc o poziție ideologică neobișnuită în Parlament. MEGA include personaje simpatizante ale Rusiei, dar nu este același fenomen — este o altă combinație de populism, religie și ultranaționalism. Ideologic și geopolitic, acest spațiu merită urmărit atent.
În plus, Comisia Electorală Centrală (CEC) tocmai a emis un avertisment pentru PPDA, după ce partidul a raportat „0 lei” cheltuiți pentru publicitate pe rețelele sociale. Expert Forum, un think-tank românesc, a documentat deja o campanie uriașă pe TikTok în favoarea lui Costiuc și posibilele legături cu partidul AUR al lui Simion.
PPDA neagă orice implicare și afirmă că i-a notificat pe procurori despre „străini care ar fi cheltuit bani în numele lor”. CEC nu poate face mai mult decât să emită un avertisment, dat fiind că alegerile s-au încheiat.
În privința finanțării ilicite — e un subiect care va trebui urmărit în continuare.
#6 Sondajele au fost, de fapt, destul de bune
Deși mulți ar putea fi tentați să le critice, sondajele preelectorale s-au descurcat mai bine decât de obicei. Desigur, vorbim doar despre cele două cercetări serioase — Watchdog și Barometrul Opiniei Publice (BOP).
Ambele au răspuns corect la întrebarea numărul unu din această vară: „Poate PAS obține o majoritate?”
Răspunsul sondajelor a fost „da” — posibil, dar nu garantat. Și așa a fost. Rezultatul a fost strâns, exact cum anticipau. Ambele au estimat corect și scorul Blocului Patriotic.
De acolo însă au început problemele. Watchdog a subestimat complet partidul Alternativa, considerând că nu va intra în Parlament. Ambele sondaje au supraestimat partidul Out (Renato Usatîi) și au ratat complet PPDA.
Există multe teorii despre ascensiunea bruscă a PPDA. După cum am menționat, există semne clare de mobilizare online — în special pe TikTok — legate de rețeaua lui Simion și de extrema dreaptă românească. În același timp, se vorbește și despre o posibilă redirecționare de resurse din partea lui Șor, după ce formațiunile lui au fost eliminate din cursă.
Dacă victoria i-a surprins chiar și pe ei, asta explică de ce PPDA nici măcar nu a publicat un program electoral coerent înainte de vot.
#7 America a ieșit din joc
În timpul întâlnirilor cu diverse delegații, Ambasada SUA și-a exprimat poziția clară: „nu avem un favorit în această competiție.”
La final, SUA a felicitat PAS pentru victorie, dar comunicatul a fost rece:
„Așteptăm să colaborăm cu viitorul guvern în chestiuni de interes comun.”
Mulți ar putea spune: „iată dovada că fără USAID, fără finanțare pentru mass-media independentă, fără sprijin american pentru societatea civilă și securitate cibernetică — forțele pro-europene au câștigat oricum, iar milioanele Rusiei au fost degeaba.”
Dar această perspectivă e greșită.
Uniunea Europeană a încercat disperat să acopere golul lăsat de retragerea americană, oferind granturi de urgență pentru observatori electorali, verificarea informațiilor, media independentă, campanii anti-dezinformare. A fost un efort uriaș, dar insuficient.
Multe redacții, ONG-uri și organizații civice funcționează acum doar din inerție — și pentru unele dintre ele acesta ar putea fi ultimul efort.
Aceste alegeri au fost o bătălie pentru viața democratică a Moldovei — iar SUA a ales să nu participe.
Pe termen lung, poate că instituțiile moldovenești și UE vor reuși să înlocuiască sprijinul american. Dar, chiar dacă Washingtonul nu are „favoriți” aici, administrația americană are în alte părți — JD Vance și alții intervin rapid atunci când văd partide cu viziuni similare, cum este cazul AfD în Germania.
Cu PPDA în Parlament, este posibil ca relațiile SUA–Moldova să treacă de la indiferență la antagonism.
Pentru o analiză detaliată a acestui fenomen, vă recomand noul raport al Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR), care explică strategia administrației Trump de a diviza și slăbi unitatea europeană.
#8 Moldova a luptat cu toată forța
Înainte de alegeri, aproape nimeni nu era sigur de rezultat. Dar nici nu era o atmosferă de disperare.
Am vorbit cu numeroase misiuni de observare, jurnaliști și companii — în briefing după briefing — în timp ce străinii încercau să înțeleagă ce urmează. În aproape toate aceste întâlniri mi s-a spus că sunt printre cei mai „optimiști” interlocutori. M-a amuzat. Tocmai le explicasem amploarea incredibilă a atacurilor rusești asupra democrației moldovenești și, dacă m-am apropiat cât de cât de o prognoză, aceasta era: „va fi un haos, probabil un parlament fără majoritate.”
Ceea ce am spus, însă, a fost că PAS poate câștiga.
Se pare că acele cuvinte — poate câștiga — au fost interpretate drept optimism. În afara țării, printre analiștii occidentali domina o viziune aproape fatalistă: că PAS va pierde și Moldova va cădea din nou în sfera de influență a Rusiei.
Dar în Moldova nu se vorbea așa. Oamenii erau nervoși, obosiți, extrem de stresați — dar nu disperați. Atmosfera era una de mobilizare, cu o atitudine de „încă o dată în tranșee.”
După un briefing cu o organizație internațională, un angajat local mi-a spus ceva ce nu voi uita: Consiliul nostru de administrație se gândea la evacuarea personalului. Prezentarea ta i-a calmat. Aveau nevoie să audă de la un străin mesajul: nu intrați în panică.
El mi-a spus apoi că va fi în SUA de ziua votului, dar a făcut planuri să conducă patru ore dus-întors ca să poată vota.
Oamenii de aici au înțeles miza, au știut cât de disproporțiat era totul — și totuși s-au apucat de treabă.
#9 Moldovenii au zguduit Europa
Aceste alegeri au avut o semnificație uriașă, nu doar pentru Moldova. Miza era enormă: dacă Rusia ar fi reușit să întoarcă Moldova de la drumul european, mesajul ar fi fost clar — puterea noastră dură e mai mare decât puterea voastră blândă.
Așa cum spunem des aici — Moldova contează.
Prin această victorie, țara a devenit un simbol: un David care îndrăznește să-l înfrunte pe Goliat.
La protestele de săptămâna aceasta din Tbilisi, capitalei Georgiei, s-au văzut drapele moldovenești purtate de manifestanți.
Nu e un fenomen nou. Anul trecut, când am fost în Armenia, am auzit la fel: tineri din baruri, experți politici la conferințe, chiar și taximetriști — toți vorbeau cu respect despre guvernul de la Chișinău și despre președinta Maia Sandu.
Motivul era simplu: oamenii își doreau un guvern care să aibă curajul să spună lucrurilor pe nume și să înfrunte Rusia3.
De ceva timp, Moldova își construiește tăcut o formă de soft power în „vecinătatea apropiată” a Rusiei.
Această victorie va consolida acel rol și va întări reputația Maiei Sandu drept unul dintre cei mai fermi lideri anti-Putin — alături de Zelenski.
#10 Uniunea Europeană a mers „all in”
Diplomații, liderii și instituțiile europene au intrat în această luptă cu toate forțele.
În timp ce diplomații americani declarau că „nu au un favorit”, cei europeni au spus clar: aceste alegeri sunt o bătălie între democrație și Rusia.
Parada de lideri europeni care au venit la Chișinău înainte de alegeri a fost fără precedent. Țările și instituțiile UE s-au grăbit să preia proiectele abandonate de SUA și să sprijine presa independentă, verificarea faptelor și campaniile anti-dezinformare.
În luna mai scriam despre cum Maia Sandu a renunțat la „echilibristică” și a mers „all in” pentru susținerea forțelor pro-europene din România. A fost o miză uriașă pe valori — și a funcționat.
Acum, UE a mers „all in” pe Moldova — și țara continuă drumul european.
Există o lecție clară aici: dacă lupți, poți câștiga.
#11 Kremlinul are puține opțiuni în continuare
A fost o zi proastă pentru Ilan Șor și Serghei Kiriyenko. Și nu una prea bună pentru niciun oligarh moldovean4.
Rusia a pierdut grav în această rundă, iar Putin probabil caută deja vinovați — și ar trebui. De când l-a înlocuit pe Dmitri Kozak, Kiriyenko a fost „curatorul” dosarului Moldova la Kremlin. Iar sub supravegherea lui, PAS a obținut un mandat de patru ani care, cu puțin noroc și multă muncă, ar putea duce țara în UE.
Totul s-a întâmplat pentru că Moscova nu a înțeles Moldova. Îndesarea de „tehnologi” pro-ruși în Blocul Alternativa a fost doar unul dintre multele exemple.
După ce a cheltuit peste 200 de milioane de euro5, Rusia rămâne cu opțiuni slabe. Alegătorii au văzut prin manipulări și, chiar dacă adesea fără entuziasm, au votat pentru PAS — adică pentru un viitor european.
Desigur, Kremlinul mai are un arsenal de metode: Transnistria este prima dintre ele.
Va continua să provoace, să întârzie parcursul european al Moldovei, să folosească propaganda și atacurile cibernetice pentru a semăna teamă și haos.
Dar ceea ce nu mai poate face este să preia controlul politic direct.
Aceste alegeri au închis acea ușă.
Ne așteaptă o iarnă dificilă în Transnistria și decizii grele la Chișinău, pe fondul unei noi crize energetice în regiunea separatistă.
Dar șansa Rusiei de a schimba direcția Moldovei s-a dus.
Se pare că Voronin nu era „confuz de diavol” atunci când și-a exprimat public scepticismul față de șansele lor.
Ceea ce, bineînțeles, este adevărat
Desigur, suntem cu toții „prizonieri ai geografiei”, iar a spune lucrurilor pe nume e mai riscant atunci când ai frontieră cu Rusia.
Plahotniuc probabil nu se simte prea confortabil în Penitenciarul nr. 13; iar Platon, aflat în Marea Britanie, așteaptă cu nervozitate decizia finală privind extrădarea
Aceasta este estimarea oficială a guvernului moldovean — și este considerată mai degrabă o valoare minimă.