Firma de PR și lobby Qorvis, cu sediul în Washington DC, a depus mai multe amendamente FARA (Foreign Agents Registration Act), uneori contradictorii, aparent ca reacție la ancheta realizată de Moldova Matters. Odată cu noile declarații, putem în sfârșit raporta cine a plătit Qorvis cu 45.000 de dolari pentru a-l reprezenta pe Vasile Tarlev la Washington DC.

În septembrie 2024, fostul prim-ministru al Republicii Moldova și aspirant la funcția prezidențială, Vasile Tarlev, a fost subiectul unei înregistrări FARA la Departamentul de Justiție al SUA. Potrivit acestei declarații, firma de PR și lobby Qorvis s-a angajat să-i îmbunătățească imaginea lui Tarlev și să-i aranjeze întâlniri la nivel înalt în timpul unei călătorii planificate în decembrie 2024 la Washington DC.

Călătoria nu a mai avut loc, dar Qorvis a fost totuși plătită cu 45.000 de dolari din contractul inițial de 85.000 de dolari. Moldova Matters a publicat, în decursul ultimului an, o investigație în mai multe părți pe acest subiect. Povestea are două componente: ce spera, de fapt, Tarlev să obțină la Washington DC? Și cine a plătit firma Qorvis în numele său?

Noile declarații FARA oferă în sfârșit câteva răspunsuri. Dar înainte să intrăm în detalii – dacă nu ați citit părțile I și II ale anchetei, începeți de acolo:

Punând piesele cap la cap

Din octombrie 2024, Moldova Matters a investigat eforturile unor politicieni moldoveni, cu legături cu oligarhul fugar și sancționat Ilan Șor, de a contracta firme americane de PR și lobby. Am relatat cum Stanislav Pavlovschi a organizat o amplă campanie falsă în SUA, UE (și la Chișinău) pentru a submina aspirațiile europene ale Moldovei și cum Șor a găsit alți agenți de influență pentru a-i trimite la Washington după eșecul lui Tarlev.

În ultimul nostru update despre ancheta Tarlev, am arătat cum declarațiile FARA ale Qorvis arătau că angajații firmei au contactat mai mulți membri ai Congresului, instituții internaționale și cel puțin un trust de presă pentru a „evalua interesul de a avea o întâlnire cu Vasile Tarlev”. În același timp, am descoperit că cel puțin un contact cu un think tank nu fusese raportat – nu neapărat din rea intenție, dar ceea ce indica clar că declarația era incompletă. Iar acest lucru poate avea consecințe serioase conform legii federale americane, dacă nu este corectat.

Totodată, exista o ambiguitate majoră în jurul plății de 45.000 de dolari. Contractul pentru susținerea lui Tarlev fusese semnat de Sam Alaverdov, directorul ONG-ului „American Charity Fund for Helping Children of Ukraine and Moldova Inc” (ACFHCUM)1. Această organizație, cu un statut fiscal ambiguu, a fost cea care a agreat contractul inițial de 85.000 de dolari în favoarea lui Tarlev. În același timp, Qorvis a raportat că onorariul de 45.000 de dolari a fost primit direct de la Vasile Tarlev.

Qorvis a refuzat să comenteze oficial atât pentru articolul precedent, cât și pentru acesta, dar a fost conștientă de ancheta desfășurată de Moldova Matters. La scurt timp după publicarea ultimului articol, compania a depus un amendament pentru a clarifica unele dintre aceste ambiguități… cumva.

Amendamentul nr. 1 – 18 iunie 2025

Acest prim amendament a urmărit să corecteze ambele ambiguități raportate anterior de Moldova Matters. Ei au explicat amendamentul astfel:

Qorvis a actualizat apoi lista activităților desfășurate, incluzând încă două think tank-uri care nu fuseseră raportate anterior în declarațiile lor. Ciudat este că nu au inclus Atlantic Council, despre care am raportat anterior că fusese omis.

Aceste contacte nu schimbă prea mult înțelegerea noastră asupra activității desfășurate pentru dl Tarlev. Ele au fost trimise în aceeași zi cu majoritatea emailurilor raportate anterior și nu arată nicio continuare – cel mai probabil nu au primit răspuns.

În ceea ce privește plățile, amendamentul FARA precizează acum clar că ACFHCUM a plătit, așa cum organizația se angajase prin contract.

Ok, deci acum este clar. În întrebarea deschisă pe care am discutat-o în articolul precedent – dacă ACFHCUM sau Tarlev a plătit –, acum știm… Nu chiar.

Amendamentul nr. 2 – 2 iulie 2025

Qorvis a depus apoi un al doilea amendament care a completat și corectat primul. Descrierea acestui amendament este următoarea:

Au adăugat încă o solicitare de întâlnire cu Atlantic Council, despre care Moldova Matters raportase anterior.

Și au oferit o actualizare finală privind cine i-a plătit:

Ce se întâmplă aici?

În acest moment, Qorvis a raportat, în declarații separate, că plata de 45.000 de dolari a venit: direct de la Vasile Tarlev, de la ACFHCUM în numele lui Tarlev și, mai nou, de la Sam Alaverdov „conform preferinței lui Alaverdov” – tot în numele lui Tarlev.

Pentru început, putem observa un nivel constant de neglijență din partea Qorvis. Au depus conștiincios documentele FARA și au făcut corecturi, dar faptele de bază au fost greșite în mod repetat.

Este de asemenea relevant faptul că, în cea mai recentă declarație, au ales să dea vina pentru „necesitatea mai multor amendamente” pe un angajat decedat, Yevgeniy Sydorov. Următorul fragment este extras din declarația FARA și din captura de ecran de mai sus:

„Dl. Yevgeniy Sydorov, care a fost consultantul Qorvis responsabil de acest cont, a decedat în octombrie 2024, ceea ce a contribuit la necesitatea mai multor amendamente, pe măsură ce am descoperit noi informații.”

Măcar i-au scris corect numele, spre deosebire de declarațiile FARA anterioare. În acel supliment anterior, Qorvis indica faptul că Yevgeniy Sydorov și-a încheiat relația cu dl. Tarlev pe 3 octombrie 2024, la doar patru zile după semnarea contractului original cu ACFHCUM. Această dată corespunde, cel mai probabil, decesului său tragic. Qorvis a anunțat decesul pe 8 octombrie.

Faptul că Qorvis a ales să dea vina – chiar și parțial – pentru incapacitatea de a clarifica cine i-a plătit pe 17 octombrie 2024, pe un om care era deja decedat de două săptămâni, nu le face cinste. Merită menționat și că aceste actualizări au venit abia după mai multe articole și solicitări de comentarii din partea Moldova Matters.

Punând totul cap la cap

După multe întorsături, iată ce am aflat în această investigație, punct cu punct:

1. În septembrie 2024, ACFHCUM, reprezentată de directorul Sam Alaverdov2, a semnat un contract prin care se angaja să plătească 85.000 de dolari către Qorvis pentru a-l reprezenta pe Vasile Tarlev la Washington DC.

2. Vasile Tarlev nu a mai ajuns la Washington în decembrie 2024, din cauza unor probleme legate de viză3. Qorvis a desfășurat un demers limitat în numele său, dar a încheiat în cele din urmă contractul și a întrerupt relația pe 14 martie 2025.

3. 45.000 de dolari au fost plătiți către Qorvis pentru acest contract de către Sam Alaverdov, personal, pe 17 octombrie 2024. Întrebat anterior de Moldova Matters de ce organizația sa a semnat acest contract, Sam a răspuns: „Îmi place de el”, apoi a întrerupt orice comunicare.

În cadrul acestei investigații, am identificat probleme majore, atât de procedură, cât și de fond, privind modul în care a fost desfășurată această afacere. Iată o trecere în revistă a unora dintre aceste probleme și ce ar putea însemna ele:

• Declarațiile FARA depuse de Qorvis au avut, în mod repetat, neconcordanțe privind cele mai esențiale aspecte. Scopul de bază al legii FARA este ca publicul american să știe cine este plătit pentru a face lobby pe lângă liderii aleși, în numele unor entități străine, și ce face cu acei bani. Din mai multe motive, acest contract nu este deloc tipic. Consultantul principal de la Qorvis a decedat imediat după semnarea contractului. Reprezentantul străin nu a mai ajuns în SUA din cauza problemelor de viză. Întregul contract este mic în comparație cu sumele pe care Qorvis le primește în mod obișnuit de la Casa Regală Saudită și alte grupuri. FARA era deja o lege slab aplicată, iar administrația Trump 2 practic a golit-o de conținut – cel mai probabil Qorvis a fost pur și simplu neglijentă pentru că nu a considerat cazul important. Dar adevăratul semnal de alarmă era evident încă de la început: când Casa Regală Saudită vrea un lobbyist, îl angajează direct. Cine și ce este ACFHCUM și de ce o organizație caritabilă din New York îl angajează pe Qorvis ca să-l susțină pe Vasile Tarlev? Asta ar fi trebuit să fie prima întrebare. Iar dacă o puneau, ar fi aflat că…

• „American Charity Fund for Helping Children of Ukraine and Moldova Inc” (ACFHCUM) nu este, în esență, nimic din ceea ce sugerează numele. Declarațiile fiscale ale entității arată că este practic o carcasă goală – nu strânge fonduri și nu face acte de caritate. În raportările anterioare, am arătat că au strâns ceva bani în trecut – pentru victimele agresiunii ruse din Ucraina – dar, cumva, conform declarațiilor fiscale, niciun ban nu a ajuns în contul bancar. De asemenea, au cheltuit extravagant pentru a finanța cea mai scumpă delegație congresională din 2021 – zburând 3 congresmeni americani, familiile acestora și câțiva „însoțitori interesanți” în Ucraina. Ca și în cazul de față, Sam a semnat acele contracte, dar în declarațiile fiscale ale ACFHCUM nu figurează nici venituri, nici cheltuieli care să corespundă. Asta înseamnă că, pe lângă întrebările legate de FARA, ACFHCUM a fost folosită și în declarațiile de etică ale Congresului – aparent și acolo ca o fațadă.

• Sam Alaverdov este singura persoană pe care o putem identifica ca fiind legată de ACFHCUM. Contactat de Moldova Matters, el a încercat inițial, pentru scurt timp, să nege existența organizației, apoi a recunoscut existența contractului și a spus despre Vasile Tarlev: „Îmi place de el.” Lăsând la o parte dacă acesta este sau nu un motiv valid pentru a cheltui banii unei presupuse organizații caritabile pentru copii, problema e că… nu existau bani. Dacă Sam a plătit din buzunarul propriu suma de 45.000 de dolari către Qorvis, în octombrie anul trecut, el nu a fost rambursat de ACFHCUM în 2024. Cu excepția cazului în care a fost rambursat ulterior în anul fiscal curent, înseamnă că Sam a plătit personal 45.000 de dolari pentru ca Qorvis să trimită aproximativ 21 de e-mailuri prin care întreba oameni dacă vor să se întâlnească cu Vasile Tarlev. Nu există niciun motiv să credem că Sam este vreun mare filantrop sau milionar. Zillow estimează că locuința sa – la aceeași adresă unde este înregistrată ACFHCUM – valorează în jur de 750.000 de dolari. Trebuie să-i placă foarte mult de dl. Tarlev.

• Vasile Tarlev nu a raportat nimic din toate acestea la Autoritatea Națională de Integritate (ANI). În calitate de lider de partid politic, este obligat să depună declarații anuale privind averea și interesele personale. Orice plată sau cheltuială mai mare de 8.000 de dolari, făcută de el, în numele lui, al partidului său sau al unei organizații afiliate, trebuie raportată. Dl. Tarlev a încercat, aparent, să ascundă această înțelegere financiară în Moldova.

• Oamenii lui Tarlev au lansat o campanie de denigrare împotriva mea după ce am scris despre acest subiect… apoi au șters totul. Inițial, au ignorat articolul sau nici nu știau de el, până când jurnalista de investigație Alina Radu a publicat un editorial despre legăturile dintre politicieni ruși din Moldova și viitoarea administrație Trump. Imediat, un site controlat de susținători ai lui Tarlev a publicat articole de denigrare împotriva ei și a mea. Am scris despre acea experiență aici. Ulterior, ambele articole au fost șterse fără nicio explicație.

Concluzie

Chiar dacă vizita planificată a lui Vasile Tarlev în SUA a eșuat, povestea este revelatoare. În ultimul an, am observat cum persoane din rețeaua lui Ilan Șor au desfășurat operațiuni pentru a răspândi narațiuni ale Kremlinului despre Moldova – prin mass-media, prin firme de lobby și în cercurile de influență din Washington DC și Uniunea Europeană.

Am putut documenta această poveste doar pentru că, în ciuda neglijenței lor, Qorvis a respectat legea și a depus declarațiile necesare de transparență. Știm cu certitudine că cel puțin un agent al lui Șor a găsit o firmă care a acceptat să o reprezinte la Washington fără să depună vreo declarație FARA. Și știm că lipsa unor legi similare în UE face aproape imposibilă urmărirea modului în care se face trafic de influență pe teritoriul blocului european.

Povestea lui Tarlev arată că politicienii cu legături cu Ilan Șor încearcă activ să stabilească contacte la Washington. Și scoate la lumină o rețea opacă de persoane și entități care facilitează finanțarea unor astfel de demersuri. Sam Alaverdov a refuzat în mare parte să comenteze pentru această investigație. Fără declarațiile lui, pur și simplu nu știm de unde a luat cei 45.000 de dolari pentru acest contract.

Și nici nu știm câți alți „Sam Alaverdov” mai există acolo, în umbră.

Este bine cunoscut faptul că Moldova se confruntă cu o problemă gravă de finanțare ilicită a partidelor și activităților politice. Autoritățile joacă de ani buni un joc de-a șoarecele și pisica cu rețeaua Șor – încercând să intercepteze pungi cu bani, să blocheze scheme cu criptomonede și, în general, să oprească propaganda rusă și cumpărarea de voturi.

Ce nu este la fel de bine cunoscut în Moldova este cât de gravă este problema finanțării ilicite în afara țării. Aplicarea fragmentară a sancțiunilor înseamnă că rețeaua Șor continuă să cheltuie bani pe Facebook și alte platforme pentru a ținti publicul din Moldova. În același timp, avem foarte puține informații – sau deloc – despre operațiunile desfășurate în afara Moldovei, care vizează decidenți politici din Europa și SUA.

Această investigație oferă doar o mică fereastră spre o lume a banilor spălați, traficului de influență și dezinformării rusești care are loc dincolo de granițele Moldovei. Scopul acestor eforturi este să submineze viitorul european al Moldovei și să infecteze discursul internațional despre țară cu narațiunile Kremlinului.

Această publicație și-a propus inițial să arate cititorilor că Moldova contează, chiar și dincolo de granițele ei.

Povești ca aceasta arată că Kremlinul este deja convins de asta.

Noi documente depuse recent, legate de tentativele eșuate ale lui Vasile Tarlev de a face lobby la Washington în 2024, prezintă inconsecvențe majore și ridică întrebări serioase despre cine a plătit, de fapt, pentru contactele sale cu politicieni, jurnaliști și instituții americane.

Subscribe now

În decembrie trecut, Moldova Matters a publicat o investigație despre cum o firmă influentă de relații publice și lobby din Washington DC a semnat un contract pentru a-l reprezenta pe politicianul moldovean și recent candidat la președinție Vasile Tarlev. Contractul indica faptul că o organizație non-profit cu sediul în SUA, numită „American Charity Fund for Helping Children of Ukraine and Moldova Inc” (ACFHCUM1), a fost de acord să plătească firmei Qorvis suma de 85.000 de dolari pentru o serie de servicii menite să îmbunătățească reputația online a lui Tarlev, să-l prezinte ca un „lider de opinie” și să-i organizeze întâlniri cu factorii de decizie politică.

Notă a autorului: Recomand cu tărie să citiți investigația originală, pentru a înțelege mai bine contextul acestui articol. O puteți citi aici:

După publicarea acelei anchete, au rămas mai multe întrebări fără răspuns: Ce intenționa, concret, să obțină Tarlev prin acest contract? De ce a fost de acord ACFHCUM să cheltuie mai mulți bani decât a strâns sau cheltuit vreodată anterior? Cine a fost, de fapt, sursa finală a finanțării pentru acest contract?

Ceea ce știm este că contractul de lobby al lui Vasile Tarlev a fost, în mare parte (dar nu neapărat complet), un eșec. Probleme legate de viză l-au împiedicat să călătorească în Statele Unite conform planului, iar întâlnirile cu legislatori americani nu au mai avut loc. În același timp, știm acum că politicieni moldoveni afiliați oligarhului fugar Ilan Șor au făcut vizite similare de lobby la Washington DC, iar unele dintre acestea nici măcar nu au fost raportate, așa cum cere legea americană privind înregistrarea agenților străini (FARA2).

Așadar, deși Vasile Tarlev nu este o figură de prim rang în politica moldovenească, revenim asupra acestui caz cu documente legale noi, pentru a face lumină asupra întrebărilor rămase și pentru a înțelege mai bine cum încearcă politicienii moldoveni afiliați lui Ilan Șor să influențeze politicile americane.

…și, cel mai important, cine plătește pentru toate acestea.

Partea 1: Întrebarea banilor

În investigația anterioară, am analizat declarația depusă de Qorvis în cadrul FARA, care detalia contractul lor de reprezentare a dlui Tarlev. Contractul prevedea că ACFHCUM urma să plătească firmei Qorvis un onorariu de rezervare („retainer fee”) în valoare de 45.000 de dolari după semnarea contractului, iar restul de 40.000 de dolari urma să fie achitat la data de 10 octombrie. La momentul respectiv, nu am putut confirma dacă aceste plăți au fost sau nu efectuate conform contractului, deoarece declarația FARA (Anexa AB) fusese înregistrată la Departamentul de Justiție al SUA pe 30 septembrie, înainte de efectuarea oricăreia dintre plățile planificate.

În ultimele luni, două noi documente legale au fost făcute publice, oferind mai multă claritate asupra acestor aranjamente financiare. Primul este declarația suplimentară depusă de Qorvis în cadrul FARA. Această declarație a fost primită de Departamentul de Justiție al SUA pe 30 aprilie 2025 și acoperă activitățile reglementate de FARA desfășurate de companie în perioada de 6 luni încheiată la 31 martie 2025. Pe 7 mai, Moldova Matters a scris că această declarație nu era disponibilă și a explicat cum administrația Trump a redus prioritatea aplicării legii FARA, ceea ce a dus la o scădere semnificativă a numărului de declarații publicate online. Acum știm că Qorvis a depus declarația la timp3. Aceasta indică faptul că relația companiei cu dl Tarlev s-a încheiat la 14 martie 2025. Vom reveni mai jos asupra detaliilor.

Al doilea document legal nou este declarația fiscală pe 2024 a organizației „American Charity Fund for Helping Children of Ukraine and Moldova Inc” (ACFHCUM). În calitate de organizație caritabilă înregistrată conform secțiunii 501(c)(4)4 a codului fiscal american, ACFHCUM este obligată să depună declarații fiscale publice, fie în Formularul 990, fie în Formularul 990EZ – o versiune simplificată pentru ONG-urile mai mici. ACFHCUM a depus Formularul 990EZ, iar noi am analizat activitatea lor (sau lipsa acesteia) în anul 2024.

Declarația suplimentară FARA depusă de Qorvis

Declarația suplimentară FARA depusă de Qorvis acoperă o gamă largă de aspecte. Ea indică ce angajați au lucrat la contract, ce activități au desfășurat și oferă detalii despre plăți și rambursări. Vom analiza activitățile mai jos, atunci când vom examina ce urma să realizeze acest contract. Deocamdată, să ne uităm la plată.

În tabelul de mai sus, putem vedea raportul Qorvis privind plățile primite în perioada de șase luni acoperită de declarația suplimentară. În ultimele rânduri, Vasile Tarlev este menționat ca „principala parte străină” susținută, iar vedem onorariul de rezervare de 45.000 de dolari, indicat în contract ca fiind plătit la 17 octombrie 2024.

Important este că această declarație îl menționează pe Vasile Tarlev ca persoana/entitatea „De la care” a provenit plata. Nu există nicio mențiune despre ACFHCUM, organizația care a semnat contractul și care s-a angajat să efectueze aceste plăți în numele său.

Formularul 990EZ al ACFHCUM

Analiza declarațiilor fiscale ale ACFHCUM pentru anul 2024 dezvăluie o situație destul de clară – organizația nu a raportat nicio activitate în 2024.

Organizația nu a raportat nici venituri, nici cheltuieli pentru acel an. Documentele fiscale indică un sold inițial de un dolar și un sold final de un dolar. Așadar, conform acestor documente, ACFHCUM și-a continuat tiparul de inactivitate aproape totală.

La prima vedere, aceste două declarații par să se afle în acord una cu cealaltă. ACFHCUM nu a primit donații pentru a-l susține pe dl Tarlev și nu a efectuat nicio plată către Qorvis. În același timp, contractul semnat de ACFHCUM a fost (parțial) onorat chiar de Vasile Tarlev. Cu toate acestea, există alte inconsecvențe care indică faptul că aceasta nu este întreaga poveste.

Multe ambiguități legate de bani

Există mai multe aspecte care complică această poveste aparent simplă. Iată câteva dintre ele:

Problema 1: Vasile Tarlev nu a raportat plata de 45.000 de dolari către Qorvis. În calitate de lider al Partidului Viitorul Moldovei, Tarlev este obligat să depună anual o „Declarație de avere și interese personale” la Autoritatea Națională de Integritate (ANI) din Republica Moldova. Declarația sa pentru anul 2024, depusă la 31 martie 2025, nu include nicio plată către Qorvis.

L-am întrebat pe Ilie Chirtoacă, președintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova, dacă o astfel de plată ar fi trebuit să figureze în declarația ANI a dlui Tarlev. El a răspuns:

„Dacă această plată a fost efectuată de Vasile Tarlev în octombrie 2024, el este obligat prin lege să o declare în 2025. Legea este clară în această privință: orice serviciu care depășește valoarea a 10 salarii medii5 trebuie raportat la ANI, conform Secțiunii VII/1 din formularul de declarație de avere.”

Plățile făcute în numele său de entități aflate sub controlul său sau de terți care acționează la indicația sa ori în beneficiul său, cu știrea sa, sunt supuse obligației de declarare conform legislației moldovenești privind declararea averilor, în baza Legii nr. 133/2016, articolul 4, alineatul (3).

Problema 2: ACFHCUM are un istoric de raportări ambigue. Așa cum am relatat în investigația anterioară, ACFHCUM a fost menționată în declarațiile de etică ale Congresului ca principal sponsor financiar al unei delegații congresionale (CODEL) în Ucraina, în august 2021. Declarația indica faptul că ONG-ul a cheltuit peste 46.000 de dolari pentru cea mai scumpă delegație CODEL din 2021, pentru a aduce în Ucraina trei congresmeni americani și membrii familiilor acestora. Această cheltuială nu a fost raportată în formularul fiscal 990EZ al ACFHCUM pentru acel an. Organizația nu a prezentat niciun venit care ar fi putut susține o astfel de cheltuială și nu a raportat deloc acea cheltuială.

Problema 3: Qorvis a făcut și alte greșeli în această declarație suplimentară FARA. În această declarație, Qorvis este obligată să înregistreze toate activitățile desfășurate în baza contractului semnat cu principalul străin. Vom reveni mai jos cu detalii, dar cel puțin într-un caz, au omis informații pe care erau obligați legal să le includă. Ca să fie clar, nu există motive să credem că a fost vorba de rea intenție – declarațiile FARA sunt complicate, iar Departamentul de Justiție al SUA are un istoric îndelungat de a trata cu superficialitate aplicarea acestei legi. Este posibil ca Qorvis să fi făcut o greșeală sinceră sau să fi fost pur și simplu neglijentă6. Întreaga relație este oarecum neobișnuită, întrucât principalul străin, dl Tarlev, era susținut de o terță parte. Este posibil ca persoana care a completat declarația să-l fi trecut pur și simplu pe Tarlev atât la rubrica „Foreign Principal” (beneficiar străin), cât și la „From Whom” (plătitor), din greșeală.

Problema 4: Qorvis nu a depus un contract revizuit care să indice că partea care efectua plata s-a schimbat. Conform Anexei AB din cadrul FARA, un contract trebuie modificat, dacă există schimbări semnificative privind beneficiarul, termenii de plată sau scopul contractului. Nicio astfel de modificare nu a fost depusă – deși Qorvis a fost riguroasă în ceea ce privește depunerea altor modificări, inclusiv a unora minore legate de dl Tarlev. Faptul că nu a fost depusă o modificare care să indice că plătitorul contractului s-a schimbat este semnificativ. Presupunând că Qorvis a acționat cu bună credință, acest fapt susține în continuare posibilitatea menționată la Problema 3, și anume că înregistrarea lui Tarlev ca plătitor a fost o eroare.

Ce spun toți cei implicați?

Vasile Tarlev nu a răspuns la multiplele solicitări de comentarii. Sam Alaverdov, directorul ACFHCUM și semnatarul contractului cu Qorvis, de asemenea nu a răspuns la solicitările repetate de comentarii.

O tentativă de a o contacta pe Nina Morozova, președinta ACFHCUM7, la numărul de telefon indicat ca fiind al ei în declarațiile fiscale ale organizației, a dus la o oarecare confuzie. Numărul pare să aparțină unei firme de traduceri din Manhattan, numită Express Language Solutions. Angajații de acolo nu și-au amintit ca vreo Nina Morozova să fi lucrat vreodată în companie, dar m-au îndrumat să trimit un e-mail către CEO pentru clarificări. Am făcut acest lucru, însă nu am primit niciun răspuns.

Un apel telefonic la firma de contabilitate a ACFHCUM, Yevgeny Pisarevsky CPA PC, cu sediul în Brooklyn, NY, a fost preluat de o femeie care vorbea rusă și care a închis telefonul imediat ce m-am identificat ca jurnalist. În cei 11 ani de activitate, declarațiile fiscale ale ACFHCUM au fost întotdeauna completate de această firmă, însă ACFHCUM a consemnat doar o singură dată o plată pentru serviciile contabile – 500 de dolari, în 2023.

Am reușit să iau legătura cu reprezentanți ai Qorvis care sunt familiarizați cu acest contract, dar aceștia au refuzat să comenteze.

Atunci cine a finanțat acest contract de PR / lobby pentru Vasile Tarlev?

Deoarece niciuna dintre părțile implicate nu a ales să comenteze, nu putem clarifica ambiguitățile care persistă în toate aceste declarații disparate. În același timp, putem identifica în esență două scenarii posibile:

1. Vasile Tarlev a plătit direct către Qorvis. În acest scenariu, compania a raportat corect plata în declarația suplimentară, dar nu a depus contractele actualizate. Dl Tarlev nu a raportat această plată, așa cum cere legea moldovenească.

2. ACFHCUM a plătit către Qorvis conform contractului inițial.În acest caz, Qorvis ar fi comis o greșeală de redactare în declarația suplimentară – o greșeală pe care, teoretic, o pot corecta ulterior. ACFHCUM nu a raportat sursa acestor fonduri și nici cheltuiala în declarația fiscală, așa cum cere legea americană. Dacă dl Tarlev nu a fost complet neștiutor cu privire la ceea ce se aranja în numele său, atunci această plată ar trebui, de asemenea, raportată în declarațiile ANI, fiind făcută în beneficiul său.

Una dintre aceste părți a plătit către Qorvis suma de 45.000 de dolari pentru activitatea desfășurată în numele lui Vasile Tarlev. Asta înseamnă că una dintre aceste părți a omis în mod grav să declare, în alte documente, această plată – intenționat sau nu. Oricare dintre aceste omisiuni este gravă, iar dacă este intenționată, poate avea consecințe legale serioase.

Rămâne, astfel, întrebarea esențială: de unde a venit acești 45.000 de dolari?

Dacă ACFHCUM a plătit, atunci trebuie să fi primit o donație în aceeași sumă de la o altă parte, pentru a acoperi cheltuiala. Dacă dl Tarlev a plătit, nu este clar de unde a obținut acești bani. Declarațiile sale ANI arată că deține bani și proprietăți suficiente pentru a face această plată – cu condiția să fi vândut o parte dintre active – dar o astfel de vânzare nu a fost raportată.

Prin urmare, rămânem fără răspuns la întrebarea cine a plătit și de unde provin banii.

Dar știm sigur că cineva nu a raportat corect această plată.

Partea a 2-a: Ce a făcut Qorvis pentru dl Tarlev?

Potrivit declarației suplimentare FARA depuse de Qorvis, compania l-a reprezentat pe Vasile Tarlev din momentul în care cineva a plătit onorariul de rezervare de 45.000 de dolari, la data de 17 octombrie 2024, până la încetarea relației, la 14 martie 2025.

La punctul 12 din declarație, Qorvis oferă următoarea descriere generală a activității „politice” desfășurate în numele dlui Tarlev:

„Vasile Tarlev: Suport pentru relații publice; contact cu presa și Congresul.”

Într-o modificare ulterioară a declarației suplimentare, depusă la 4 iunie 2025, această descriere este revizuită astfel:

„Vasile Tarlev: Înregistratul a contactat diverși oficiali ai guvernului SUA și oficiali ai Băncii Mondiale în numele beneficiarului străin. Înregistratul l-a consiliat pe beneficiarul străin cu privire la sentimentul politic din SUA.”

În secțiunea care detaliază acțiunile concrete întreprinse în numele lui Vasile Tarlev, Qorvis raportează următoarele:

Această listă include 18 e-mailuri trimise pentru a „evalua interesul pentru o întâlnire cu Vasile Tarlev.” Acestea au fost expediate către două instituții internaționale – Banca Mondială și FMI –, către o redacție, „Washginton [sic] Examiner”, și către birourile a 11 membri ai Congresului. Toate e-mailurile inițiale au fost trimise pe 31 octombrie 2024, cu aparent câteva contacte de urmărire ulterioară cu unii destinatari.

Vom analiza în detaliu această activitate de contact mai jos, însă mai întâi trebuie să menționăm faptul că această listă este incompletă. După publicarea primei mele investigații despre acest contract, Brian Mefford, cercetător senior neremunerat la Atlantic Council, a distribuit un e-mail de contact din partea Qorvis referitor la organizarea unor întâlniri cu Vasile Tarlev. Puteți vedea acest e-mail aici:

Acest e-mail a fost trimis tot pe 31 octombrie 2024 – în aceeași zi cu celelalte menționate în declarația FARA. Așadar, pe lângă contactele raportate, Qorvis a luat legătura și cu un reprezentant al cel puțin unui think tank proeminent din Washington DC. Contactarea unor centre de reflecție (think tanks) ar fi perfect normală în cadrul unui astfel de contract, ceea ce ridică întrebarea dacă au existat și alte contacte similare care nu au fost raportate. Ceea ce putem afirma cu certitudine este că Qorvis a omis cel puțin o activitate care ar fi trebuit listată în această secțiune.

Este important de menționat că, indiferent dacă Qorvis a primit sau nu vreun răspuns la aceste demersuri, compania este obligată, conform FARA, să le raporteze. De asemenea, este important de subliniat că nu există dovezi că firma ar fi omis în mod intenționat să raporteze aceste contacte.

Care este scopul acestor contacte?

Din e-mailul menționat mai sus reiese că Vasile Tarlev plănuia să călătorească în Statele Unite în perioada 10–13 decembrie 2024. Lista de e-mailuri furnizată de Qorvis indică faptul că firma încerca să identifice posibile întâlniri pentru el în timpul aflării sale la Washington.

Membrii Congresului contactați indică un plan de abordare destul de bipartizan, orientat în special către congresmeni implicați în probleme de securitate regională. Aceștia includ:

– Steve Cohen (D-TN), copreședinte al Comisiei Helsinki,

– Marcy Kaptur (D-OH), copreședintă a Grupului parlamentar pentru Ucraina,

– Mike Lawler (R-NY) și Deborah Ross (D-NC), copreședinți ai Grupului parlamentar pentru Moldova, și membri ai Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei Reprezentanților.

În plus, există și un grup de contacte din cadrul House Freedom Caucus / aripa MAGA a Partidului Republican – Troy Nehls (R-TX), Barry Moore (R-AL) și Pat Fallon (R-TX).

Luând în considerare și contactele cu Atlantic Council, Banca Mondială, FMI și Washington Examiner, strategia pare a fi una cuprinzătoare, menită să îmbunătățească imaginea lui Vasile Tarlev ca un actor regional serios, cu acreditări atât politice, cât și economice.

45.000 de dolari pentru 18 (+1) e-mailuri?

Deși înregistrările de mai sus indică faptul că cel puțin câteva dintre persoanele sau entitățile contactate au răspuns prin e-mail, cam asta e tot. Dl Tarlev nu a ajuns niciodată în Statele Unite în decembrie, așa că niciuna dintre aceste întâlniri nu a avut loc. Putem presupune că acesta este motivul pentru care restul de 40.000 de dolari prevăzuți în contract nu a fost niciodată plătit – deși acest lucru nu este menționat explicit nicăieri. Qorvis menționează patru angajați care au lucrat la acest contract, inclusiv pe Maryam Isgandarova, cea care a trimis e-mailul către Brian Mefford prezentat mai sus.

Maryam Isgandarova, cetățeană a Azerbaidjanului, este menționată ca fiind rezidentă în Berna, Elveția. Qorvis are cinci birouri internaționale în afara Statelor Unite, inclusiv unul la Geneva, Elveția. Acest lucru merită menționat, deoarece este posibil ca firma să fi continuat să-l sprijine pe dl Tarlev în demersurile sale către oficiali și mass-media europene, după ce călătoria sa în SUA a eșuat. Având în vedere că Uniunea Europeană are reglementări privind transparența în lobby-ul străin mult mai opace decât cele ale SUA, nu am avea cum să aflăm din documente publice dacă acest lucru s-a întâmplat sau nu.

Pe lângă această posibilitate și cele 18 (+1 cel puțin) e-mailuri, Qorvis „l-a consiliat pe beneficiarul străin cu privire la sentimentul politic din SUA [sic]”. Împreună, acestea reprezintă ceea ce pare că a obținut dl Tarlev în schimbul celor 45.000 de dolari plătiți fie de el, fie în numele său.

Imaginea de ansamblu – Ce înseamnă toate acestea?

Așa cum am scris pe larg la Moldova Matters, începând de anul trecut au existat mai multe tentative ale unor politicieni moldoveni – adesea puțin cunoscuți în Moldova – de a pătrunde în cercurile de influență din Washington DC. Acești politicieni, inclusiv Vasile Tarlev, Victoria Șapa și Stanislav Pavlovschi, au legături raportate anterior cu oligarhul fugar și sancționat Ilan Șor și par să fie implicați în campanii de imagine în spațiul occidental. Nu putem spune cu certitudine cine finanțează aceste eforturi, însă este clar că există discrepanțe și ambiguități majore în ceea ce privește raportarea și finanțarea acestor campanii. Ambiguități care, în unele cazuri, nu ar trebui să existe conform nici legislației americane, nici celei moldovenești.

Moldova Matters va continua să monitorizeze astfel de demersuri ale persoanelor afiliate lui Șor în Occident. Dacă aveți o informație pe care doriți să o împărtășiți, nu ezitați să răspundeți la acest e-mail și să ne contactați.

Cu puțin timp înainte de alegerile prezidențiale și referendumul privind aderarea la UE din Republica Moldova, o firmă influentă de relații publice și lobby cu sediul la Washington, DC, a fost contractată pentru a îmbunătăți imaginea candidatului prezidențial Vasile Tarlev și pentru a-i aranja întâlniri la nivel înalt cu oficiali politici americani și reprezentanți ai think tank-urilor.

Firma se numește Qorvis Holding Inc., iar pe 6 septembrie 2024 a semnat un contract în valoare de 85.000 de dolari pentru susținerea lui Tarlev. În conformitate cu Legea privind Înregistrarea Agenților Străini (FARA), Qorvis a depus detalii despre acest contract la Departamentul de Justiție al SUA.

Astfel, Vasile Tarlev a intrat într-un grup select de clienți ai prestigioasei firme, care în aceeași perioadă de raportare includea Regatul Arabiei Saudite, Guvernul Cambodgiei, Republica Guineea Ecuatorială și alții.

Conform contractului, firma urma să îi ofere lui Tarlev următoarele servicii, într-un program propus pe o durată de opt săptămâni (cu opțiune de prelungire):

Conform planului propus pe o durată de opt săptămâni, firma urma să cerceteze reputația domnului Tarlev și să dezvolte strategii de comunicare și relaționare cu oficiali americani, membri ai Camerei Reprezentanților și ai Senatului SUA.

Qorvis a primit un onorariu de avans în valoare de 45.000 de dolari pe 30 septembrie și urma să primească restul de 40.000 de dolari pe 10 octombrie.

În cadrul investigației anterioare realizate de Moldova Matters privind eforturile de influență externă ale lui Stanislav Pavlovschi, am contactat diverse think tank-uri americane și nu am găsit nicio dovadă că domnul Tarlev ar fi avut vreo întâlnire cu acestea. Mai mult, cel puțin din presa publică, nu există indicii că domnul Tarlev ar fi făcut vreodată călătoria planificată în SUA pentru întâlniri la nivel înalt. Qorvis este o firmă globală și este posibil ca prioritățile să se fi schimbat și să-l sprijine în UE sau în altă parte. Până când vor fi depuse declarații suplimentare sau vor apărea alte informații, nu putem ști ce a făcut efectiv domnul Tarlev în baza acestui contract.

Ce putem face, însă, este să aflăm cine a semnat contractul de 85.000 de dolari în numele său. Dar mai întâi…

Cine este Vasile Tarlev?

Aceasta a fost întrebarea care a stârnit rumoare în Moldova în iunie anul trecut, când Tarlev a anunțat că va candida la alegerile prezidențiale ca independent. Tarlev fusese anterior prim-ministru al Republicii Moldova între 2001 și 2008, în timpul guvernării comuniste conduse de Voronin, înainte de a începe o lungă alunecare în obscuritate politică.

Pe când era prim-ministru, Tarlev a fost un susținător important al apropierii de Rusia și a fost decorat de Vladimir Putin cu „Ordinul Prieteniei” pentru:

„contribuția deosebită la dezvoltarea colaborării economice, umanitare și de afaceri cu Federația Rusă”.

În 2012, a fondat Partidul „Renașterea”, pe care l-a condus la alegerile parlamentare din 2014, obținând 0% din voturi. A încercat apoi să candideze la alegerile prezidențiale din 2016, dar nu a reușit să adune suficiente semnături pentru a accede pe buletinul de vot.

În anii care au urmat, Tarlev a dispărut din scena politică, iar Partidul său „Renașterea” a devenit inactiv, fiind ulterior „achiziționat” de oligarhul fugar Ilan Șor. Sub o nouă conducere, „Renașterea” a atras în rândurile sale deputați defecți ai Partidului Socialiștilor și a devenit una dintre formațiunile de bază ale blocului „Pobeda” („Victoria”) al lui Șor.

Planul lui Tarlev de a candida ca independent în 2024 a fost respins de Comisia Electorală Centrală (CEC), care a constatat că acesta colaborează cu partidul „Viitorul Moldovei” (pe care tot el l-a fondat) și l-a obligat să candideze sub această denumire.

Imediat după anunțul candidaturii, jurnaliștii moldoveni au început să găsească legături între revenirea politică a lui Tarlev și Ilan Șor. Newsmaker a relatat că Tarlev a fost ales dintr-o listă de candidați pe care Șor intenționa să-i susțină la alegeri și că decizia privind candidatura sa a fost luată la Moscova. Vicepreședintele propriului său partid a afirmat că Tarlev s-a alăturat lui Șor. În timpul campaniei, publicația de investigații CU SENS a infiltrat o parte din rețeaua de cumpărare a voturilor a lui Șor și a descoperit că participanții la evenimentele lui Tarlev erau plătiți ilegal pentru a fi prezenți. Tarlev neagă orice legătură cu Ilan Șor.

Tarlev a încheiat alegerile cu 3,19% din voturi. Campania sa ar fi acumulat datorii de peste 500.000 de lei, iar CEC a transmis întrebările privind finanțarea campaniei către Procuratura Anticorupție.

Deci cine a plătit Qorvis?

Deși ar fi fost perfect legal ca domnul Tarlev sau partidul său politic să plătească direct către Qorvis pentru aceste servicii, acest lucru nu s-a întâmplat. În schimb, el a beneficiat de sprijinul unei organizații non-profit cu sediul în SUA, inițial denumită „American Charity Fund for Helping Children of Pridnestrovie and Moldova Inc.” (Pridnestrovie este denumirea rusească pentru Transnistria). Această organizație non-profit s-a rebranduit public în 2021 sub numele „American Charity Fund for Helping Children of Ukraine and Moldova Inc.”, devenind astfel cunoscută sub acronimul destul de stângaci ACFHCUM.

Potrivit site-ului lor, organizația a fost „înființată în 2014 după conflictul din estul Ucrainei” și este „dedicată să ofere oportunități tinerilor din regiunea Ucraina și Moldova”. Printre obiectivele declarate se numără sprijinirea educației copiilor, prevenirea implicării tinerilor în activități ilegale și organizarea de:

„întâlniri cu oficiali guvernamentali, lideri culturali, civici și din mediul de afaceri pentru a prezenta importanța regiunii în raport cu interesele strategice ale SUA și pentru a explora potențiale căi de cooperare între regiune și SUA.”

Deși organizația a fost fondată în 2014, în acel moment nu exista nicio mențiune despre Ucraina nici în denumirea, nici în misiunea sa. De asemenea, la acea vreme nu exista nicio referire la contacte guvernamentale, obiectivele principale fiind declarate în documentele fiscale pentru non-profituri astfel:

„Să ofere copiilor din Pridnestrovie și Moldova fonduri pentru grădinițe, școli și spitale de copii.”

„Să organizeze pentru copiii din Pridnestrovie și Moldova evenimente distractive și excursii.”

ACFHCUM are înregistrate trei persoane în conducerea organizației: Nina Morozova (președintă), Sam Alaverdov (director) și Olga Morozova (director).

Organizația este înregistrată la adresa 33 Laurel Hill Dr, Valley Stream, NY 11581, SUA, care este de asemenea adresa de domiciliu a lui Sam Alaverdov. Domnul Alaverdov este menționat ca persoană de contact principală pentru organizație pe site-ul web, pagina de Facebook și în alte materiale publice.

De ce ACFHCUM îl finanțează pe Vasile Tarlev?

Pentru a înțelege mai bine relația dintre această organizație non-profit și domnul Tarlev, am trimis emailuri cu întrebări către Sam Alaverdov și Olga Morozova. Nu am reușit să găsesc date de contact publice pentru Nina Morozova, care pare să fie mama în vârstă a Olgăi.

Niciunul dintre directori nu a răspuns la emailurile mele, dar am reușit să iau legătura cu Sam Alaverdov prin Telegram. După ce m-am prezentat și am menționat publicația Moldova Matters, l-am întrebat de ce „American Charity Fund for Helping Children of Pridnestrovie and Moldova Inc.” finanțează un contract de PR pentru Vasilie Tarlev. Domnul Alaverdov a susținut inițial că ACFHCUM nu mai există.

După afirmația inițială, că organizația non-profit nu mai există și aparenta tentativă de a nega declarația FARA, i-am trimis domnului Alaverdov o captură de ecran cu numele și semnătura sa de pe contract. El mi-a spus apoi să „verific numele companiei”, la care i-am răspuns cu capturi de ecran ce arătau denumirea ACFHCUM, adresa, funcția sa etc.

Notă: Este posibil ca domnul Alaverdov să se fi referit la schimbarea de nume prin care „Prednestrovie” a fost înlocuit cu „Ukraine”. Aceasta însă nu a constituit în niciun fel o schimbare a companiei sau a entității juridice.

După acest schimb, domnul Alaverdov a confirmat că este vorba despre el în contract. Întrebat de ce ACFHCUM îl finanțează pe domnul Tarlev, a răspuns: „Îmi place de el.”

Domnul Alaverdov a refuzat să răspundă la întrebările legate de sursa banilor pe care ACFHCUM îi cheltuia pentru Tarlev, cu excepția momentului în care l-am întrebat dacă banii provin din afara Statelor Unite, la care a răspuns: „Nu.”

După aceasta, a încetat să mai răspundă la întrebări și și-a șters poza de profil de pe Telegram.

Analizând mai atent „American Charity Fund for Helping Children of Pridnestrovie and Moldova Inc.”

Pentru a înțelege de ce ACFHCUM a ales să sprijine campania de PR a lui Vasilie Tarlev și de unde provin fondurile, am analizat mai în detaliu această organizație non-profit. Aceasta a relevat o istorie operațională destul de neobișnuită. Însă, înainte de a intra în aceste detalii, este necesar să înțelegem câteva noțiuni de bază despre cum sunt structurate legal ONG-urile în Statele Unite.

Când majoritatea oamenilor se gândesc la un ONG non-profit în SUA, se referă la o entitate înregistrată ca 501(c)(3). Acestea sunt organizații caritabile tradiționale sau instituții non-profit religioase, educaționale ori științifice. Scopul lor este de a sprijini interesul public și nu plătesc impozit federal pe venit. În plus, donațiile către o organizație 501(c)(3) sunt deductibile din impozit, adică donatorii beneficiază de deduceri fiscale.

Obiectivele inițiale din 2014 ale ACFHCUM se încadrează clar în utilizările tipice pentru o 501(c)(3): strângerea de fonduri pentru a sprijini copiii din Moldova și Transnistria, organizarea de evenimente pentru copii etc. Între 2014 și 2020, ACFHCUM a depus rapoartele fiscale IRS 990EZ, indicând că funcționează ca o entitate 501(c)(3).

În acești ani, ACFHCUM a fost în mare parte inactivă. În fiecare an, cu excepția lui 2019, a raportat 0 dolari primiți, 0 dolari cheltuiți sau donați. Excepția a fost anul 2019, când ACFHCUM a raportat că a primit 15.000 de dolari sub formă de „contribuții, cadouri, granturi sau similare” și că a cheltuit exact 15.000 de dolari pe „onorarii profesionale și alte plăți către contractori independenți.”

Așadar, în primii ani, această organizație non-profit nu a făcut donații caritabile și a înregistrat doar o singură donație și plată, care s-au anulat reciproc.

Schimbarea scopului organizației non-profit

În raportul 990EZ din 2021, ACFHCUM apare cu o schimbare importantă. Organizația nu se mai listează ca o entitate 501(c)(3), ci ca 501(c)(4). Spre deosebire de o 501(c)(3), o 501(c)(4) are drept misiune promovarea bunăstării sociale, ceea ce poate include activități de lobby, advocacy și anumite tipuri de activitate politică — atâta timp cât acestea servesc misiunii de interes public. Important de menționat este că, deși o 501(c)(4) este scutită de impozit federal, donatorii nu mai beneficiază de deduceri fiscale, ceea ce face dificilă strângerea de fonduri pentru scopuri caritabile, cum ar fi un spital pentru copii. Această depunere fiscală a reflectat și schimbarea de nume a organizației.

În anii următori, declarațiile fiscale IRS 990EZ ale ACFHCUM arată o situație similară. Nu sunt listate donații sau cheltuieli în 2021 sau 2022 – un detaliu important la care vom reveni. În 2023, se raportează 17.000 de dolari ca „venituri din servicii de program” și 10.000 de dolari ca plăți pentru „onorarii profesionale și alte plăți către contractori independenți.” Alți 6.974 de dolari sunt listați ca cheltuieli diverse, dintre care 5.936 dolari sunt categorizați drept „cheltuieli auto și de călătorie”, restul reprezentând taxe de depunere și contabilitate. Cei 26 de dolari rămași din cei 17.000 sunt compensați de o datorie de 25 de dolari din comisioane bancare vechi (din 2019), rezultând într-un sold net de un dolar la sfârșitul anului.

Luate împreună, datele arată o organizație non-profit care este în mare parte inactivă, cu excepția a doi ani în care înregistrează venituri și cheltuieli care se anulează perfect. Nu există nicio dovadă de donații reale pentru cauzele pe care afirmă că le susține1. Trecerea la statutul de 501(c)(4) permite teoretic sprijinul pentru Vasile Tarlev, dacă se încadrează în misiunea declarată, însă în rapoartele fiscale nu există nicio mențiune că ar fi făcut acest tip de activitate anterior.

Dar au făcut-o. Ceea ce ne duce la discrepanțe majore în declarațiile fiscale oficiale ale ACFHCUM — și la întorsături tot mai ciudate în această poveste.

Delegația Congresului SUA în Ucraina, 2021

În august 2021, o organizație 501(c)(3) numită The Humpty Dumpty Institute (HDI) a organizat o delegație a Congresului SUA (CODEL) în Ucraina. Potrivit comunicatului lor de presă, scopul călătoriei a fost ca membrii Congresului SUA să „înțeleagă mai bine complexitățile regiunii prin întâlniri cu reprezentanți ai guvernului ucrainean, lideri din afaceri și cultură.” La această călătorie au participat: Rep. Tony Gonzales (R-TX), Rep. Barry Moore (R-AL) și Rep. Troy Nehls (R-TX).

Pe lângă membrii Congresului, Sam Alaverdov a participat la delegația CODEL și poate fi văzut în partea stângă a fotografiei de mai sus.

Potrivit declarațiilor de călătorie depuse la Comisia pentru Etică a Camerei Reprezentanților2, American Charity Fund for Helping Children of Pridnestrovie and Moldova Inc. este listată ca sponsor secundar al călătoriei (sub denumirea veche). The Humpty Dumpty Institute a fost sponsorul principal al deplasării, cu responsabilități organizatorice. Institutul a acceptat o subvenție/donație de la ACFHCUM pentru a finanța această călătorie în calitate de sponsor secundar. Un al treilea sponsor este listat ca fiind compania Noosphere Ventures L.P., care a oferit sprijin în natură.

În aceste formulare de divulgare, Sam Alaverdov susține că ACFHCUM este o organizație 501(c)(3)3 și că a oferit o subvenție către HDI pentru organizarea acestei călătorii. Un comunicat de presă despre această delegație CODEL este singura activitate concretă menționată pe site-ul ACFHCUM.

Referindu-ne la informațiile deja discutate mai sus, ACFHCUM nu a declarat nici venituri, nici cheltuieli în 2021 în declarațiile sale fiscale oficiale. Această delegație CODEL a fost menționată la acea vreme drept cea mai costisitoare a anului, cu cheltuieli pentru congresmeni și soțiile/prietenii lor care au însumat peste 46.000 de dolari. Acestea sunt în plus față de cheltuielile de călătorie și cazare ale lui Sam Alaverdov, precum și ale personalului HDI.

Sam Alaverdov, ACFHCUM și HDI susțin toți că finanțarea, parțială sau integrală, a venit de la ACFHCUM – dar acest lucru nu a fost raportat în documentele publice disponibile.

Notă: Nu am fost prima persoană care l-a întrebat pe domnul Alaverdov despre acest subiect și există o poveste mai amplă în jurul acestei delegații CODEL, dar ea iese din sfera acestui articol. Voi lăsa o notă de subsol detaliată despre acest subiect, împreună cu diversele controverse și personaje implicate.4

Strângere de fonduri în sprijinul ucrainenilor

După declanșarea invaziei pe scară largă, ACFHCUM a creat o pagină de Facebook și o campanie de strângere de fonduri pe Fundly pentru a aduna bani „pentru cetățenii și copiii Ucrainei”. Pe pagina de Facebook, au declarat că vor „oferi asistență pentru deplasarea din acest teritoriu asediat, produse de prim-ajutor și igienă, vor organiza mese calde și multe alte forme de sprijin.”

Campania Fundly este acum inactivă, iar site-ul nu afișează public rezultatele proiectelor închise. Însă, pe baza capturilor din Wayback Machine, campania nu a strâns mulți bani – aproximativ 1.500 de dolari, conform celei mai recente versiuni disponibile. Totuși, „nu prea mult” nu înseamnă „zero” – sumă pe care ACFHCUM o declară oficial ca donații primite în 2022 și 2023.

Concluzie

The American Charity Fund for Helping Children of Ukraine and Moldova Inc. nu a funcționat și nu funcționează ca o organizație non-profit tipică. Niciodată în istoria sa nu a fost clar implicată în strângerea publică de fonduri pentru cauzele pe care pretinde că le susține sau în distribuirea de fonduri ca donații caritabile. Majoritatea activităților financiare raportate în 2019 și 2023 implică sume aproape identice intrate și ieșite în același an – în principal sume rotunde, toate către contractori sau ca „cheltuieli”.

Un alt aspect important este activitatea financiară aparent neraportată – atât în ceea ce privește donațiile mici pentru copiii ucraineni, cât și sponsorizarea celei mai costisitoare delegații congresuale din 2021.

Este perfect posibil să existe explicații rezonabile pentru acest comportament neobișnuit, dar, având ocazia, Sam Alaverdov a ales să nu le ofere.

Referitor la principala noastră întrebare – contractul de PR de 85.000 de dolari în sprijinul lui Vasile Tarlev – putem trage și câteva concluzii. ACFHCUM nu avea bani „în așteptare pe raft” și nici nu a decis să susțină un politician doar pentru că Sam Alaverdov „îl place”. Ani la rând, această organizație nu a avut niciun venit și nimic pe bilanț, înainte de a semna brusc un contract care reprezintă mai mult decât toate veniturile (raportate) ale organizației până acum, la un loc.

Este posibil ca răspunsurile să apară în primăvara viitoare, când ACFHCUM va depune formularul 990 pe anul 2024 către IRS. Este la fel de posibil ca istoricul de declarații fiscale extrem de îndoielnice să însemne că nu vom afla nimic în plus.

Notă: această investigație a fost realizată în decembrie 2024.

În cele din urmă, întrucât întâlnirile cu ușile închise cu politicieni sunt, prin natura lor, nepublice, nu știm ce face domnul Tarlev cu toată această expertiză și sponsorizare. Nu a publicat nimic recent despre politicieni din afara Moldovei, cu o singură excepție – o postare în care îl laudă pe Donald Trump pentru realegerea sa.