Subscribe now

Salut tuturor! Știu că mulți dintre voi ați așteptat un articol de la mine care să analizeze alegerile de weekendul trecut (mi-ați scris destui ca să-mi dau seama). După o lună nebună, plină de evenimente, am decis să-mi iau un mic răgaz și să trăiesc puțin în afara știrilor politice. Este sezonul vinului în Moldova, așa că am cules strugurii și m-am asigurat că voi avea suficient vin (jin) de casă și murături gustoase pentru iarnă.

Asta explică liniștea mea de până acum. Astăzi vreau să împărtășesc cele 11 concluzii principale din aceste alegeri (fără o ordine anume). Luni urmează un nou Weekly Roundup pentru a recupera noutățile de după alegeri, iar după aceea, nu am nicio îndoială că voi reveni cu alte reflecții despre acest moment istoric.

Înainte de a începe, vă recomand cu căldură un episod recent al podcastului Brussels Sprouts produs de Center for a New American Security (CNAS). Fostul ambasador William Hill și Laura Thornton, directoare pentru programele globale de democrație la McCain Institute, au fost invitații principali ai gazdelor pentru a analiza rezultatele alegerilor. Un episod excelent, cu doi invitați extrem de lucizi.

#1 Alegerile au fost despre geopolitică

De multe ori, ceea ce „spun” alegerile ne arată retrospectiv de ce au fost câștigate. Dacă oamenii sunt preocupați de costul vieții și partidul tău vorbește doar despre politică externă, probabil că pierzi.

Înainte de alegeri am scris despre cum PAS și-a pus toate mizele pe ideea unei confruntări „Europa vs Rusia” și a integrării europene. Nu așa au procedat în 2021. Atunci, PAS a candidat pe teme economice și sociale, în timp ce socialiștii au încercat să transforme scrutinul într-un război cultural și geopolitic. De data aceasta, rolurile s-au inversat: PAS a mers pe linia UE și împotriva Rusiei, iar Blocul Patriotic a încercat să readucă dezbaterea la probleme locale. De fiecare dată, PAS a intuit corect starea de spirit a electoratului și a mers acolo unde se aflau oamenii.

Asta nu înseamnă că PAS este copleșitor de popular, pentru că…

#2 UE are mandatul, PAS mai puțin

Acesta a fost unul dintre cele mai frecvente puncte din primele analize post-electorale: mulți nu au votat pentru PAS, ci împotriva Kremlinului și a „favoriților” lui politici. Editoriale și nenumărate postări pe Facebook transmit același mesaj — oamenii au așteptări enorme de la PAS. Alegători nemulțumiți, care altfel ar fi vrut să pedepsească guvernarea, s-au întors în ultimul moment, conștienți de miza geopolitică. Acum le spun celor de la PAS: nu stricați totul.

Așa cum a scris Stella Unița, redactoare-șefă la Newsmaker:

„PAS poartă acum o responsabilitate uriașă. Nu va mai avea cu cine să-și împartă eșecurile. După opt ani la putere cu o majoritate stabilă, nu mai există scuze de genul «am făcut ce-am putut».

Nu vrem să mai vedem aroganță. Vrem lecții învățate. Nu toată lumea a votat PAS pentru că sunteți atât de deștepți și frumoși. Mulți au făcut-o pentru Maia Sandu. Mulți pentru că aceasta era «ultima șansă». Mulți pentru că nu aveau altă opțiune. Nu vă arogați meritul acestui rezultat. Și nu vă luați prea în serios. Extazul acesta va trece repede, iar întrebările vor veni mai repede decât poți spune «pas».”

#3 Socialiștii și-au epuizat potențialul

Da, rămân cel mai mare partid de opoziție. Da, vor fi relevanți în continuare. Dar nu — nu se vor mai întoarce la putere. De ani buni am scris și am spus că socialiștii au un plafon tradițional de 30–35 % din voturi. La alegerile din 2021 au obținut 27 %, pierzând câteva procente către partidul lui Șor, care a luat aproape 6 %. Împreună, vedem acel nucleu de 30–35 % electorat deschis pro-rusesc.

De data aceasta, Blocul Patriotic a obținut doar 24 %. Niciun alt concurent important nu a fost explicit pro-rus. Dacă îl excludem pe domnul Usatîi, care are o poziție ambiguă, acel 24 % reprezintă singura parte a spectrului politic care nu s-a declarat pro-UE.

„Tehnologii” politici de la Moscova au încercat să reanimeze socialiștii adăugându-i pe Vasile Tarlev și Irina Vlah. Mișcare fără sens: Tarlev nu are electorat propriu, iar imaginea de „pragmatică” a Irinei Vlah s-a prăbușit după apropierea de Șor. Acum știm sigur că strategia nu a funcționat — exact cum a prezis Voronin1.

Un detaliu interesant: Voronin, mutat pe poziția 25 în lista Blocului Patriotic după excluderea echipei Vlah, va reveni totuși în Parlament.

Subscribe now

#4 „Alternativa” – un proiect fără mesaj

E scris chiar în nume! Ei erau „alternativa” la votul pentru PAS. Ideea părea clară și, sincer, am crezut că ar putea funcționa… până când am văzut cine face parte din bloc. „Alternativa” a reușit să adune un număr surprinzător de mare de simpatizanți declarați ai lui Putin într-o alianță care se autoproclama pro-europeană.

Poate că ar fi mers cu un mesaj coerent, dar ceea ce s-a auzit mai mult a fost: „Noi iubim UE, dar…” — urmat de o listă de poziții care suna mai degrabă anti-europene. Nu au reușit să transmită clar pentru ce sunt, iar asta a permis PAS-ului să îi definească în ochii alegătorilor ca fiind pro-Kremlin2.

Chiar dacă au intrat în Parlament, rezultatul lor nu a fost deloc strălucit. Bănuiesc că primarul Ceban va renunța și va rămâne la Primărie, în loc să stea patru ani pe băncile opoziției.

#5 „Democrație acasă” și prezența mișcării MEGA

Surpriza alegerilor a fost partidul Democrație Acasă (PPDA), care a obținut locul cinci. Este un avertisment clar că Rusia nu este singura interesată să submineze democrația moldovenească. Formațiunea condusă de Vasile Costiuc este un aliat apropiat al lui George Simion și al extremei drepte românești.

Legăturile lui Simion cu mișcarea MEGA și cu cercurile MAGA din SUA îi oferă lui Costiuc o poziție ideologică neobișnuită în Parlament. MEGA include personaje simpatizante ale Rusiei, dar nu este același fenomen — este o altă combinație de populism, religie și ultranaționalism. Ideologic și geopolitic, acest spațiu merită urmărit atent.

În plus, Comisia Electorală Centrală (CEC) tocmai a emis un avertisment pentru PPDA, după ce partidul a raportat „0 lei” cheltuiți pentru publicitate pe rețelele sociale. Expert Forum, un think-tank românesc, a documentat deja o campanie uriașă pe TikTok în favoarea lui Costiuc și posibilele legături cu partidul AUR al lui Simion.

PPDA neagă orice implicare și afirmă că i-a notificat pe procurori despre „străini care ar fi cheltuit bani în numele lor”. CEC nu poate face mai mult decât să emită un avertisment, dat fiind că alegerile s-au încheiat.

În privința finanțării ilicite — e un subiect care va trebui urmărit în continuare.

#6 Sondajele au fost, de fapt, destul de bune

Deși mulți ar putea fi tentați să le critice, sondajele preelectorale s-au descurcat mai bine decât de obicei. Desigur, vorbim doar despre cele două cercetări serioase — Watchdog și Barometrul Opiniei Publice (BOP).

Ambele au răspuns corect la întrebarea numărul unu din această vară: „Poate PAS obține o majoritate?”

Răspunsul sondajelor a fost „da” — posibil, dar nu garantat. Și așa a fost. Rezultatul a fost strâns, exact cum anticipau. Ambele au estimat corect și scorul Blocului Patriotic.

De acolo însă au început problemele. Watchdog a subestimat complet partidul Alternativa, considerând că nu va intra în Parlament. Ambele sondaje au supraestimat partidul Out (Renato Usatîi) și au ratat complet PPDA.

Există multe teorii despre ascensiunea bruscă a PPDA. După cum am menționat, există semne clare de mobilizare online — în special pe TikTok — legate de rețeaua lui Simion și de extrema dreaptă românească. În același timp, se vorbește și despre o posibilă redirecționare de resurse din partea lui Șor, după ce formațiunile lui au fost eliminate din cursă.

Dacă victoria i-a surprins chiar și pe ei, asta explică de ce PPDA nici măcar nu a publicat un program electoral coerent înainte de vot.

#7 America a ieșit din joc

În timpul întâlnirilor cu diverse delegații, Ambasada SUA și-a exprimat poziția clară: „nu avem un favorit în această competiție.”

La final, SUA a felicitat PAS pentru victorie, dar comunicatul a fost rece:

„Așteptăm să colaborăm cu viitorul guvern în chestiuni de interes comun.”

Mulți ar putea spune: „iată dovada că fără USAID, fără finanțare pentru mass-media independentă, fără sprijin american pentru societatea civilă și securitate cibernetică — forțele pro-europene au câștigat oricum, iar milioanele Rusiei au fost degeaba.”

Dar această perspectivă e greșită.

Uniunea Europeană a încercat disperat să acopere golul lăsat de retragerea americană, oferind granturi de urgență pentru observatori electorali, verificarea informațiilor, media independentă, campanii anti-dezinformare. A fost un efort uriaș, dar insuficient.

Multe redacții, ONG-uri și organizații civice funcționează acum doar din inerție — și pentru unele dintre ele acesta ar putea fi ultimul efort.

Aceste alegeri au fost o bătălie pentru viața democratică a Moldovei — iar SUA a ales să nu participe.

Pe termen lung, poate că instituțiile moldovenești și UE vor reuși să înlocuiască sprijinul american. Dar, chiar dacă Washingtonul nu are „favoriți” aici, administrația americană are în alte părți — JD Vance și alții intervin rapid atunci când văd partide cu viziuni similare, cum este cazul AfD în Germania.

Cu PPDA în Parlament, este posibil ca relațiile SUA–Moldova să treacă de la indiferență la antagonism.

Pentru o analiză detaliată a acestui fenomen, vă recomand noul raport al Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR), care explică strategia administrației Trump de a diviza și slăbi unitatea europeană.

#8 Moldova a luptat cu toată forța

Înainte de alegeri, aproape nimeni nu era sigur de rezultat. Dar nici nu era o atmosferă de disperare.

Am vorbit cu numeroase misiuni de observare, jurnaliști și companii — în briefing după briefing — în timp ce străinii încercau să înțeleagă ce urmează. În aproape toate aceste întâlniri mi s-a spus că sunt printre cei mai „optimiști” interlocutori. M-a amuzat. Tocmai le explicasem amploarea incredibilă a atacurilor rusești asupra democrației moldovenești și, dacă m-am apropiat cât de cât de o prognoză, aceasta era: „va fi un haos, probabil un parlament fără majoritate.”

Ceea ce am spus, însă, a fost că PAS poate câștiga.

Se pare că acele cuvinte — poate câștiga — au fost interpretate drept optimism. În afara țării, printre analiștii occidentali domina o viziune aproape fatalistă: că PAS va pierde și Moldova va cădea din nou în sfera de influență a Rusiei.

Dar în Moldova nu se vorbea așa. Oamenii erau nervoși, obosiți, extrem de stresați — dar nu disperați. Atmosfera era una de mobilizare, cu o atitudine de „încă o dată în tranșee.”

După un briefing cu o organizație internațională, un angajat local mi-a spus ceva ce nu voi uita: Consiliul nostru de administrație se gândea la evacuarea personalului. Prezentarea ta i-a calmat. Aveau nevoie să audă de la un străin mesajul: nu intrați în panică.

El mi-a spus apoi că va fi în SUA de ziua votului, dar a făcut planuri să conducă patru ore dus-întors ca să poată vota.

Oamenii de aici au înțeles miza, au știut cât de disproporțiat era totul — și totuși s-au apucat de treabă.

#9 Moldovenii au zguduit Europa

Aceste alegeri au avut o semnificație uriașă, nu doar pentru Moldova. Miza era enormă: dacă Rusia ar fi reușit să întoarcă Moldova de la drumul european, mesajul ar fi fost clar — puterea noastră dură e mai mare decât puterea voastră blândă.

Așa cum spunem des aici — Moldova contează.

Prin această victorie, țara a devenit un simbol: un David care îndrăznește să-l înfrunte pe Goliat.

La protestele de săptămâna aceasta din Tbilisi, capitalei Georgiei, s-au văzut drapele moldovenești purtate de manifestanți.

Nu e un fenomen nou. Anul trecut, când am fost în Armenia, am auzit la fel: tineri din baruri, experți politici la conferințe, chiar și taximetriști — toți vorbeau cu respect despre guvernul de la Chișinău și despre președinta Maia Sandu.

Motivul era simplu: oamenii își doreau un guvern care să aibă curajul să spună lucrurilor pe nume și să înfrunte Rusia3.

De ceva timp, Moldova își construiește tăcut o formă de soft power în „vecinătatea apropiată” a Rusiei.

Această victorie va consolida acel rol și va întări reputația Maiei Sandu drept unul dintre cei mai fermi lideri anti-Putin — alături de Zelenski.

#10 Uniunea Europeană a mers „all in”

Diplomații, liderii și instituțiile europene au intrat în această luptă cu toate forțele.

În timp ce diplomații americani declarau că „nu au un favorit”, cei europeni au spus clar: aceste alegeri sunt o bătălie între democrație și Rusia.

Parada de lideri europeni care au venit la Chișinău înainte de alegeri a fost fără precedent. Țările și instituțiile UE s-au grăbit să preia proiectele abandonate de SUA și să sprijine presa independentă, verificarea faptelor și campaniile anti-dezinformare.

În luna mai scriam despre cum Maia Sandu a renunțat la „echilibristică” și a mers „all in” pentru susținerea forțelor pro-europene din România. A fost o miză uriașă pe valori — și a funcționat.

Acum, UE a mers „all in” pe Moldova — și țara continuă drumul european.

Există o lecție clară aici: dacă lupți, poți câștiga.

#11 Kremlinul are puține opțiuni în continuare

A fost o zi proastă pentru Ilan Șor și Serghei Kiriyenko. Și nu una prea bună pentru niciun oligarh moldovean4.

Rusia a pierdut grav în această rundă, iar Putin probabil caută deja vinovați — și ar trebui. De când l-a înlocuit pe Dmitri Kozak, Kiriyenko a fost „curatorul” dosarului Moldova la Kremlin. Iar sub supravegherea lui, PAS a obținut un mandat de patru ani care, cu puțin noroc și multă muncă, ar putea duce țara în UE.

Totul s-a întâmplat pentru că Moscova nu a înțeles Moldova. Îndesarea de „tehnologi” pro-ruși în Blocul Alternativa a fost doar unul dintre multele exemple.

După ce a cheltuit peste 200 de milioane de euro5, Rusia rămâne cu opțiuni slabe. Alegătorii au văzut prin manipulări și, chiar dacă adesea fără entuziasm, au votat pentru PAS — adică pentru un viitor european.

Desigur, Kremlinul mai are un arsenal de metode: Transnistria este prima dintre ele.

Va continua să provoace, să întârzie parcursul european al Moldovei, să folosească propaganda și atacurile cibernetice pentru a semăna teamă și haos.

Dar ceea ce nu mai poate face este să preia controlul politic direct.

Aceste alegeri au închis acea ușă.

Ne așteaptă o iarnă dificilă în Transnistria și decizii grele la Chișinău, pe fondul unei noi crize energetice în regiunea separatistă.

Dar șansa Rusiei de a schimba direcția Moldovei s-a dus.

Scopul acestei postări este să vă încurajez să citiți analiza lor, dar m-am gândit să extrag câteva citate din text și să adaug și câteva reflecții personale. Iată un fragment din rezumatul principal:

„Unul dintre cele mai importante concluzii ale misiunii este că termenul de «operațiuni de influență» este complet inadecvat pentru a descrie ceea ce se întâmplă în Moldova. Rusia duce un război pe mai multe fronturi nu doar pentru a deturna traiectoria democratică a Moldovei spre aderarea la Uniunea Europeană (aprobată de o majoritate restrânsă la referendumul de toamna trecută) și pentru a o readuce sub influența sa, ci și pentru a amenința securitatea mai largă a Europei de Est și echilibrul geopolitic. Prin investiții de sute de milioane de dolari prin criptomonede și scheme financiare ilegale, Kremlinul a cooptat actori politici majori și a infiltrat Biserica, spațiul informațional și electoratul. Guvernul moldovean și actorii civici se străduiesc să facă față acestui război asimetric.”

Cred că acest paragraf este formulat cu o claritate excelentă și reușește să descrie cu acuratețe situația. În acest newsletter folosim adesea termenul „război hibrid” și mă tem că am ajuns să ne obișnuim cu el într-un mod care estompează cuvântul-cheie – „război”.

Textul scoate în evidență un adevăr esențial: Kremlinul duce un război împotriva Moldovei – doar că nu cu gloanțe și bombe (cel puțin deocamdată). Totodată, descrie foarte bine care sunt mizele – nu doar democrația Moldovei este în pericol, ci prin încercarea de a o răsturna, Kremlinul vizează destabilizarea întregii regiuni. Așadar, miza e mai mare decât granițele Republicii Moldova – și încă un motiv în plus pentru care Moldova Contează.

Subscribe now

Articolul continuă prin a critica direct lipsa implicării Statelor Unite în contracararea agresiunii Rusiei. Timp de mulți ani, SUA a fost principalul și cel mai influent susținător al Moldovei – mai ales în sprijinirea dezvoltării democratice. Acel sprijin a dispărut acum. Laura Thornton scrie:

„O altă constatare este că, în timp ce reprezentanții europeni recunosc miza acestor alegeri și au luat clar partea anti-rusă, susținând doar partidele pro-UE fără legături cu Moscova, oficialii americani afirmă că SUA «nu are un cal în această cursă». De fapt, prin eliminarea ajutorului extern, SUA subminează eforturile Moldovei de a se apăra în fața Rusiei. La fiecare întâlnire, moldovenii au descris cum tăierile sprijinului american au fost, în cuvintele unui jurnalist, «un cadou pentru Rusia», estimând tăierea de fonduri USAID la peste 150 de milioane de dolari. Activități esențiale, precum demontarea narațiunilor rusești, informarea corectă despre alegeri, UE, Ucraina și economie, monitorizarea finanțării ilicite și consolidarea rezilienței civice au fost oprite. Un grup media a declarat că, deși mai primește fonduri de la Departamentul de Stat, i s-a spus că acestea nu pot fi folosite pentru combaterea dezinformării rusești.”

Thornton face și o serie de recomandări concrete pentru reluarea și intensificarea implicării americane:

„Factorii de decizie din SUA trebuie să înțeleagă consecințele acestor alegeri și să își sporească drastic cooperarea cu comunitatea de informații din Moldova, să majoreze sprijinul financiar și tehnic pentru societatea civilă și mass-media, și să înăsprească sancțiunile împotriva criptomonedelor, schemelor de finanțare ilegală și a indivizilor implicați. Implicarea noastră în prima linie este necesară nu doar pentru a împiedica un alt stat să cadă în sfera Kremlinului, ci și pentru a ne proteja pe noi înșine. Susținerea unei Moldove democratice servește direct intereselor SUA.”

În afară de analiză, misiunea a inclus întâlniri cu actori-cheie din alegeri, iar unele citate oferă o imagine revelatoare. De exemplu, Liliana Vițu, președinta Consiliului Audiovizualului, a declarat:

„Eforturile noastre de a construi reziliență, de a oferi informații veridice și de a combate războiul hibrid dus de Rusia sunt importante, dar lupta este complet asimetrică. Noi venim la un schimb de focuri cu un cuțit de unt. Și totuși, e datoria noastră să construim democrația, în timp ce o apărăm.”

Tot în cadrul acestor întrevederi, misiunea a discutat cu Renato Usatîi, care a oferit poate cea mai clară (și în același timp evazivă) descriere a poziționării partidului său, greu de încadrat atât politic, cât și geopolitic:

„Le-a spus celor din delegație că partidul său este nealiniat și și-a descris platforma astfel: «doar eu, eu sunt programul».”

Repet: acest articol este unul dintre cele mai bune și îl recomand cu toată convingerea. În ultima vreme, perspectivele tradiționale de politică externă din think-tank-urile americane s-au bulversat, iar tot mai multe analize din publicații prestigioase… miros urât, ca să spun direct. Unele texte par scrise de propagandiști ai Kremlinului, și nu mai putem presupune că toate institutele americane respectă valorile naționale cu care a crescut cineva ca mine.

Tocmai de aceea e încurajator să vezi că, indiferent dacă vin din zona conservatoare sau progresistă, mai există oameni care văd limpede ce încearcă Rusia să facă în regiunea noastră – și înțeleg de ce trebuie oprită.

Iată din nou linkul către analiza semnată de Laura Thornton pentru McCain Institute. Merită citită integral.

Hei! Îți place Moldova Matters, dar nu ai „o oră liberă” ca să citești textele noastre (recunoaștem, uneori sunt lungi )? Atunci ascultă-le în drum spre serviciu, în timp ce speli vasele sau când ieși la alergat!

Tot ce trebuie să faci e să descarci aplicația Substack și poți asculta toate articolele Moldova Matters ca pe un podcast!

Get more from David Smith in the Substack app

Available for iOS and Android

Get the app

Așadar, aici vom analiza principalele repere ale acestor alegeri. Vom aborda subiectul, încercând să răspundem la următoarele patru întrebări:

1. Care partide, blocuri sau candidați au șanse reale să intre în Parlament?

2. Care alți concurenți merită urmăriți, chiar dacă nu vor accede în Parlament (fie ca potențiali „spoileri”, factori de perturbare sau din alte motive)?

3. Pe ce „culoar” geopolitic se înscriu acești candidați?

4. Ce ne spun toate acestea despre potențialele coaliții de după alegeri?

Bun, să începem…

Întrebarea 1: Ce partide vor obține mandate în Parlament?

Fără ocolișuri – iată cele patru partide și blocuri pe care le urmăresc:

Așa cum am scris săptămâna trecută, zburăm cam în orb în ceea ce privește sondajele preelectorale. Sunt multe motive pentru care nu ar trebui să avem încredere în sondaje și să fim foarte precauți față de oricine pretinde că știe ce urmează. În plus, nu au fost publicate sondaje de calitate de când s-a conturat, cât de cât, tabloul electoral.

Cu toate acestea, sondajele apărute până acum oferă o imagine destul de clară asupra principalilor favoriți. Dacă excludem indecișii, obținem o distribuție aproximativă de acest fel:

• PAS: 35–40%

• Blocul Patriotic: 20–25%

• Alternativa: ~10%

• Partidul Nostru (Renato Usatîi): ~7%

Aceste sondaje au toate problemele despre care am scris săptămâna trecută și au fost realizate înainte de începerea campaniei electorale. Cele care au inclus blocul Pobeda (Victoria) al lui Ilan Șor au indicat un sprijin de 10–15% pentru partidele sale. Excluderea acestora, precum și problema răspunsurilor false oferite operatorilor de sondaj, înseamnă că nu putem considera eliminarea indecișilor (care reprezintă 20–25% în majoritatea sondajelor) drept o alegere neutră. Acești alegători s-ar putea orienta masiv într-o anumită direcție, dacă li s-ar cere asta.

Un alt aspect important de menționat este că partidele lui Renato Usatîi au obținut constant rezultate sub nivelul indicat în sondaje, alegeri după alegeri1.

Lăsând deoparte toate aceste rezerve, aceste două partide și două blocuri sunt cele care încep campania electorală cu sprijinul necesar pentru a intra în Parlament.

Marea necunoscută rămâne Ilan Șor. Cui le va spune oamenilor lui să voteze și pe cine va susține prin eforturile sale de corupere a alegătorilor? Asta pur și simplu nu știm.

Întrebarea 2: Cine mai merită urmărit?

Primul și cel mai evident răspuns aici este Ilan Șor. Totul indică faptul că dl. Șor rămâne omul de legătură al Moscovei pentru interferența electorală și finanțarea ilegală. Rețeaua sa va facilita o mare parte din dezinformare, coruperea alegătorilor și alte funcții ale războiului hibrid în cadrul acestor alegeri.

Spus asta, ar trebui să ne concentrăm și pe ceea ce nu face Șor în această campanie. Partidul Șor și diversele sale reîncarnări nu participă la alegeri, deci el nu conduce deschis niciun partid. La fel ca anul trecut, mă aștept ca el să nu indice susținătorilor săi cu cine să voteze decât în ultimul moment posibil. Prin urmare, nu ar trebui să-l vedem drept un concurent politic propriu-zis, ci mai degrabă ca pe un funcționar al Kremlinului.

Totodată, Șor nu este singurul funcționar al Kremlinului. Toate indiciile arată că omul care dirijează lucrurile de la Moscova pentru aceste alegeri este locotenentul de încredere al lui Putin, Serghei Kirienko. În terminologia rusească, Kirienko este directorul „tehnologilor politici” care încearcă să modeleze rezultatul alegerilor din Moldova. Din centrul său de comandă de la Moscova, această echipă va coordona atât acțiunile lui Șor, cât și pe cele ale tuturor partidelor moldovenești aliniate cu Kremlinul. Cine face alianță cu cine, cine are voie să atace pe cine, care va fi mesajul principal – toate acestea sunt coordonate din Moscova.

Bun, dar în afară de Șor și Kremlin, cine mai merită urmărit?

Vechea gardă a lui Plaha

Partidele vechi ale lui Plahotniuc sunt o adevărată necunoscută în aceste alegeri. Partidul Democrat din Moldova (PDM), fondat de el, are doi succesori direcți: PSDE și PDMM. PSDE este, de fapt, vechiul său partid, doar rebranduit, în timp ce PDMM este succesorul unei ramuri desprinse, numită Pro-Moldova2. Respect Moldova este un partid diferit, fondat în 2023, dar condus în prezent de principalul om politic al lui Plahotniuc – Marian Lupu. PDMM a fost exclus din alegeri de către Comisia Electorală Centrală și a pierdut contestația depusă la Curtea Supremă de Justiție (CSJ).

Asta lasă alte două partide care ar putea fi folosite de oligarhul fugar în aceste alegeri. În ultima vreme, Plaha își tot postează gândurile pe Facebook. Adesea, acestea par a fi apeluri telefonice date, cel mai probabil, din sistemul penitenciar și înregistrate de avocații săi. Mesajele lui oscilează între încercarea de a-și spăla imaginea și amenințări că va dărâma PAS și pe Maia Sandu.

Există relatări credibile că Plaha a făcut mai multe vizite la Moscova pentru discuții despre cum ar putea sprijini eforturile Kremlinului în aceste alegeri. Arestarea lui pare să-l fi forțat să-și reactiveze rețeaua politică (probabil reluând unele canale de finanțare) și să plaseze câteva „piese” pe tabla de joc, pe care să le miște în această campanie. Nu știm ce intenționează să facă cu ele.

PSDE și Respect Moldova au, fiecare, un anumit grad de organizare politică și prezență regională. Cu o campanie puternică și un mesaj clar, e posibil să atragă niște voturi. Până acum, totul pare să fi fost făcut în grabă, așa că nu știm prea multe despre cum vor duce această campanie. Dar cu Plahotniuc implicat, le trec pe lista partidelor pe care merită să le urmăresc.

Câinii de atac ai lui George Simion

George Simion a aruncat o umbră lungă asupra politicii europene în acest an. Este figura cea mai proeminentă a mișcării „Make Europe Great Again” (MEGA), pe care a lansat-o pe urmele MAGA. Am scris despre cum încercările sale de a împinge politica românească spre extrema dreaptă și în sfera de influență a Moscovei au zdruncinat presupunerile Moldovei privind securitatea regională. În timp ce candida în primul tur al alegerilor prezidențiale reprogramate din România, am analizat cum înclinația lui MEGA/MAGA ar putea semnala o realiniere politică în regiune. În cele din urmă, am scris despre cum Maia Sandu a renunțat la mersul pe sârmă și a pariat totul pe opoziția față de el în turul doi. Simion a pierdut alegerile și a ales să dea vina pentru eșec pe Maia Sandu (și pe globaliști, pe evrei etc., etc.).

George Simion și AUR nu sunt deloc populari în Moldova. Există mulți moldoveni unioniști care cred cu tărie că Moldova ar trebui să se reunifice cu România. Problema este că majoritatea acestor alegători își doresc unirea pentru a adera la Uniunea Europeană și a fi protejați de Rusia… nu pentru ca România să devină o forță eurosceptică ce sprijină imperialismul rusesc. Prin urmare, AUR a avut dificultăți majore în a convinge în Moldova.

Partidul Democrația Acasă este un alt partid strâns legat de George Simion, Călin Georgescu și stilul lor zgomotos de politică de extremă dreapta. Majoritatea oamenilor îl consideră pe liderul partidului, Vasile Costiuc, drept „omul lui Simion la Chișinău”, așa că îl includ în aceeași categorie cu AUR.

Niciunul dintre aceste partide nu a obținut rezultate notabile la alegerile trecute și nici nu a arătat semne de viață în sondaje. Chiar și cei care urmăresc îndeaproape politica moldovenească ar avea dificultăți în a numi măcar o persoană de pe listele AUR. În același timp, ambele grupări sunt legate de Simion, care a promis că va face tot ce îi stă în putință pentru a o învinge pe Maia Sandu și, prin extensie, PAS, în aceste alegeri. Având în vedere că persoane din cercul său au conexiuni suspect de cordiale atât cu Kremlinul, cât și cu Washingtonul, merită să-i urmărim cu atenție.

„Independenții”

Deși tehnic vorbind sunt patru candidați independenți în aceste alegeri, mă voi concentra doar pe doi: Olesea Stamate și Andrei Năstase. Amândoi sunt figuri proeminente în tabăra pro-UE și, la un moment dat, au fost aliați importanți ai președintei Maia Sandu.

Năstase a condus anterior partidul Platforma DA, care a fost aliat cu PAS în blocul ACUM la alegerile din 2019 și ulterior în Parlament. De atunci, a avut o serie de conflicte și rupturi cu fostul său partid și foștii aliați politici, devenind un fel de candidat etern. La alegerile prezidențiale de anul trecut a atras atenția prin lipsa sa șocantă de popularitate – obținând doar 0,64%, adică aproximativ 9.800 de voturi.

Între timp, Stamate a fost membră de rang înalt a PAS, până când a fost exclusă din partid în acest an, în contextul scandalului amnistiei din primăvară. Înainte de asta, era responsabilă de coordonarea mai multor aspecte ale agendei de reformă a justiției în Parlament.

Niciun candidat independent nu a fost vreodată ales în Parlamentul Republicii Moldova și nu mă aștept ca acest lucru să se schimbe acum. Mă interesează însă să-i urmăresc pe acești doi, pentru că fiecare dintre ei este într-o poziție din care poate ataca PAS și poate afecta imaginea partidului de guvernare.

Am relatat anterior despre cum cel mai apropiat consilier politic al lui Andrei Năstase a acționat ca agent de influență pentru Ilan Șor. Rolul său în această campanie pare a fi o combinație între alimentarea propriului ego și drenarea voturilor altor partide pro-UE.

Stamate este mai greu de înțeles. Nu pot vorbi despre motivele sau afilierile ei. Intenționat sau nu, cel mai probabil efect al candidaturii sale este cel de „spoiler”.

Voi urmări cu atenție campaniile ambilor pentru a vedea ce fel de mesaje transmit și dacă reușesc sau nu să câștige teren.

Întrebarea 3: Analiza culoarelor geopolitice

Nu e întotdeauna ușor să-ți dai seama care a fost, de fapt, miza unei alegeri decât retrospectiv. Fiecare candidat sau partid va avea propria teorie despre ce contează, și își va adapta mesajele pentru a se concentra pe temele care, în opinia lor, vor mobiliza cel mai mult alegătorii.

După alegerile parlamentare din 2021, am susținut că rezultatele nu au fost despre geopolitică – ci despre dorința oamenilor de schimbare și reforme. Alții nu au fost de acord, dar sunt în continuare destul de încrezător în analiza mea de atunci. Oamenii erau obosiți de certurile despre cum se numește limba pe care o vorbesc – își doreau locuri de muncă și un viitor mai optimist.

În opinia mea, aceste alegeri sunt în proporție de 99,99% despre geopolitică. Războiul Rusiei în Ucraina și posibilitatea ca Moldova să adere la Uniunea Europeană în mandatul următorului Parlament au concentrat atenția publicului. Asta nu înseamnă că UE vs. Rusia va fi singurul subiect discutat, dar în mod clar această alegere va constitui cadrul în care vor fi abordate toate celelalte teme politice.

Deci, care sunt „culoarele”? Aș spune că principalele partide se încadrează, în linii mari, în următoarele categorii:

• Pro-europeni – Partidele din acest culoar sunt concentrate pe aderarea Moldovei la UE. Sunt ușor de identificat: au făcut campanie pentru un „Da” la referendumul de anul trecut privind aderarea la UE, condamnă războiul Rusiei în Ucraina și nu încheie niciodată fraza „Moldova aparține Uniunii Europene” cu „dar…”.

• Pseudo-europeni – Partidele din acest culoar pretind că sprijină integrarea europeană a Moldovei, dar mereu apare un „dar”. Au găsit o formă de a se opune referendumului (sau de a-l ignora) și, de regulă, partidul este animat de altceva decât integrarea în UE. Uneori este vorba despre o loialitate primară față de un oligarh, alteori sunt de fapt cripto-rașiști care se dau drept pro-europeni.

• „Suveraniști” (pro-Kremlin) – Acestea sunt partidele tradițional pro-ruse ale Moldovei. Contestă diverse elemente ale integrării europene și susțin că țara trebuie să rămână „suverană”, promovând în același timp relații mai strânse cu Rusia. Ucraina nu este niciodată menționată. Mesajul de bază este că votul pentru ei înseamnă energie ieftină de la ruși, fără a închide ușa către vest.

• Colaboraționiștii Rusiei în exil – Asta este echipa lui Șor. Ei susțin fără jenă anexarea Ucrainei și a Moldovei de către Rusia și refacerea imperiului țarist.

Probabil că aceste descrieri vă oferă deja o imagine destul de clară despre cum văd eu distribuirea actorilor politici în aceste culoare. Nici nu mai are rost să mă opresc la colaboraționiști – oamenii lui Șor sunt atât de vocali și de evidenți în dorința lor de a deveni guvernatori ruși, nu politicieni moldoveni.

Mai jos, voi trece rapid în revistă celelalte partide.

Pro-europeni

În această categorie avem doar PAS. Nu trebuia să fie așa, și eu, unul, sunt dezamăgit că s-a ajuns aici, dar asta e realitatea. Dacă vreți să aprofundați subiectul, am scris un articol întreg pe această temă la sfârșitul lunii iulie.

De atunci, aproximativ jumătate din Blocul Împreună a acceptat o înțelegere cu PAS pentru a candida pe lista lor. Asta îmi susține argumentul că PAS funcționează, de fapt, ca un guvern de unitate națională într-un singur partid. Blocul Împreună nu avea nicio șansă să treacă pragul de 7% înainte de această divizare, iar acum are chiar mai puțin decât zero șanse.

Așadar, dintre partidele care au șanse reale să intre în Parlament, PAS este singurul din culoarul pro-UE.

Pseudo-europeni

Aici vedem o poziționare mai competitivă. Diverse grupuri se încadrează în definiția mea de „pseudo-europeni” din motive diferite. Iată o trecere în revistă a partidelor discutate astăzi:

• Blocul Alternativa - Primarul Chișinăului, Ion Ceban, Alexandr Stoianoglo, Ion Chicu și Marc Tkaciuk susțin că oferă o alternativă pro-europeană la PAS. Ceban și-a început cariera politică alături de Dodon și a părăsit Partidul Socialiștilor abia în 2019, când a devenit primar, pentru că funcția presupune apolitism. Ion Chicu a fost premierul lui Igor Dodon (noiembrie 2019 – decembrie 2020). Marc Tkaciuk are o istorie veche în Partidul Comuniștilor. Alexandr Stoianoglo a candidat la prezidențiale mai puțin de acum un an din partea socialiștilor. Înainte de asta, era cunoscut (presupus) pentru că ar fi acceptat o mită considerabilă pentru a-l lăsa pe Veaceslav Platon să părăsească țara. Cu excepția partidului MAN al lui Ceban3, niciunul nu a făcut campanie pentru un „da” la referendum și majoritatea au militat împotriva lui (sau au pretins că nu există). Toți evită cu ostentație să condamne invazia Rusiei în Ucraina, preferând un mesaj de tipul „sunt oameni buni de ambele părți”. Dacă Vladimir Plahotniuc s-ar reinventa ca luptător anti-corupție, ar fi la fel de credibil cum e Alternativa atunci când pretinde că e pro-UE.

• Andrei Năstase - Așa cum am scris mai sus, echipa de campanie a dlui Năstase are suprapuneri îngrijorătoare cu rețeaua lui Ilan Șor. El atacă constant PAS-ul, dar evită să critice grupările pro-ruse. În plus, pare hotărât să se alinieze retoric cu Trump și mișcarea MAGA, folosind un limbaj similar cu al lui Simion și al grupului său, dar fără o coordonare evidentă. În cel mai bun caz, încearcă cu disperare să rămână relevant pe seama voturilor pe care le va lua partidelor pro-UE. În cel mai rău caz, acesta e chiar planul lui.

• Câinii de atac ai lui Simion - AUR și Democrația Acasă au aceleași puncte de vedere ca partidele „suveraniste”, dar îi clasific drept pseudo-europeni pentru că prin „suveranitate” înțeleg altceva. Cum parte din programul lor este anexarea Moldovei la România, nu pot pretinde sincer că apără suveranitatea națională. Aceste grupuri fac cu ochiul spre integrarea în UE în timpul campaniei, dar rămân tăcute în privința Rusiei și a războiului. Pentru ele, integrarea europeană înseamnă unirea cu România, așa că încercările Moldovei de a adera la UE independent devin, de fapt, o problemă. Scopul lor principal pare a fi să atace PAS, chiar dacă nu au nicio șansă să intre în Parlament. Se prezintă drept „sigur” pro-UE sau pro-româniști, dar duc campanii care, în practică, trimit voturi către partide aflate declarativ în tabăra opusă.

• Oamenii lui Plaha - Până la arestarea lui Plahotniuc în Grecia, în această vară, i-aș fi exclus complet pe cei care au mai rămas din rețelele sale politice. Nu au dispărut niciodată complet, dar nu aveau un lider carismatic, iar tentativele de a găsi unul par să fi eșuat de luni bune4. Acum că revin în joc, trebuie să-i încadrez cumva – partidele lui se prezintă toate drept „pro-UE”, dar în mod funcțional au pus mereu pe primul loc ambițiile (penale) personale ale lui Plahotniuc. Se vede clar: fără el, ele aproape că nu există. Așadar, chiar dacă nu știm dacă le va ordona să colaboreze cu Kremlinul5, știm sigur că ideologia lor centrală nu este aderarea la UE.

„Suveraniștii”

Aici avem Blocul Patriotic, format din Socialiști, Comuniști, Inima și Viitorul Moldovei. Orientarea lor este pro-rusă, dar nu candidează cu un program de reanexare a Moldovei la Imperiul Rus. Mesajele lor sunt „de bază” și se concentrează pe importanța energiei rusești. Două dintre cele patru partide din acest bloc au legături directe cu Ilan Șor, deci această poziționare mai moderată nu este un indiciu fidel al comportamentului lor în cazul în care ar ajunge la putere. Acest bloc trebuie înțeles ca fiind în primul rând pro-Kremlin, celelalte preocupări ideologice venind abia după.

Greu de încadrat într-un culoar…

Iată cine e mai greu de clasificat:

• Olesea Stamate - Instinctul meu inițial a fost să o includ pe Stamate în categoria pro-UE, cu anumite rezerve, dar lista acestor rezerve e, sincer, prea lungă. Deci să spunem așa: ca politiciană, are un palmares lung și solid de susținere a integrării europene și a reformei justiției. Campania ei actuală pare însă bazată pe resentiment și pe o furie autentică pentru faptul că a fost exclusă din PAS. Se poziționează ca o alternativă pentru cei care sprijină UE, dar sunt nemulțumiți de PAS. Problema e că, în calitate de candidat independent, poate doar să afecteze această cauză. Dacă ia exact 2% și trece pragul, înseamnă că a luat 1% de la altă opțiune pro-europeană. Deci, din perspectivă electorală și din retorica ei, pare că participă în aceste alegeri mai ales pentru a-i „da o lecție” PAS-ului.

• Partidul Nostru (Renato Usatîi) - Am dat pentru prima oară de partidul lui Usatîi când locuiam la Bălți în 2014, iar el candida la primărie. Strict ca organizare de campanie și finisaj, era ca un luptător de sumo care intervine într-o bătaie între copii – comuniștii de atunci nici nu au știut ce i-a lovit. De atunci, a fost un campion al campaniilor electorale, capabil să folosească un mesaj populist fără a-i da prea mult conținut concret. E foarte abil în a rămâne greu de încadrat pe majoritatea temelor. Pentru cei din tabăra pro-UE, relațiile sale foarte apropiate cu Rusia (și, potrivit unor acuzații, cu crima organizată rusă) sunt o problemă serioasă. Pe de altă parte, Dodon și socialiștii susțin că Usatîi e o creație a PAS, un partener de coaliție pregătit care doar se preface că este… ce-o fi el. Aruncă frecvent „bombe” retorice – mai ales împotriva liderului socialiștilor – dar e, în același timp, rapid în a face remarci rasiste la adresa politicienilor de rang înalt din PAS. Sincer, nu am nicio modalitate clară de a-l încadra sau de a anticipa cu cine ar colabora dacă ar intra în Parlament.

Întrebarea 4: Ce coaliții ar fi posibile?

Majoritatea celor care-mi adresează această întrebare o fac, pornind dintr-un unghi foarte specific, adică: „dacă PAS nu obține 50% la alegeri, cine ar putea fi partener de coaliție pentru ei?”

Dacă asta vreți să aflați prin această întrebare, atunci răspunsul e simplu – nimeni. Nu există nicio opțiune de partener de coaliție stabil pentru PAS.

Nu este imposibil ca PAS să încerce să formeze un fel de guvern minoritar de conveniență, eventual cu Usatîi sau cu Alternativa, dar o astfel de formulă ar fi orice altceva, numai stabilă nu.

Mai probabil, în scenariul în care PAS obține o pluralitate, dar nu o majoritate, nu cred că vor reuși să formeze o coaliție.

Dar, dacă întrebarea este „ce coaliții ar fi posibile?” – o mulțime!

Dodon și Blocul Patriotic au exclus colaborarea cu PAS (nu că mai trebuia spus), dar par deschiși la o coaliție cu oricine altcineva. Pro-ruși, pseudo-europeni, „suveraniști” – nu e greu de imaginat multe combinații care duc la ceea ce-și doresc aceste partide cel mai mult: puterea.

Nu prezic că altcineva în afară de PAS va reuși să construiască o alianță în Parlament. Usatîi, de exemplu, este extrem de imprevizibil. Pur și simplu nu știm cum ar putea arăta această dinamică.

Așadar, fără să fac o predicție, iată cele trei scenarii care mi se par cele mai probabile (ordinea nu reflectă probabilitatea):

1. PAS obține la limită o majoritate. Alegătorii sunt de acord cu analiza PAS privind amenințarea din partea Rusiei și nevoia de a continua parcursul actual. Suficient de mulți alegători, chiar dacă dezamăgiți de PAS, își țin respirația și votează „răul mai mic”. Astfel se reconstituie majoritatea electorală care a câștigat parlamentarele din 2021 și prezidențialele din 2024.

2. PAS nu atinge majoritatea și opoziția formează o mare coaliție. PAS obține o pluralitate, dar nu majoritatea. Celelalte partide trec peste diferențele lor retorice și își amintesc de originile comune în Partidul Comuniștilor. Formează o coaliție menită să țină PAS-ul departe de putere. Retoric, acest lucru ar fi dificil de justificat pentru ele, așa că e posibil ca o asemenea situație să fie departe de a fi stabilă.

3. PAS nu atinge majoritatea… și urmează un haos total. Alegerile sunt strânse și, într-un fel sau altul, avem un Parlament blocat. Poate că nu se formează nicio coaliție împotriva PAS și ei sunt nevoiți să formeze un guvern minoritar fragil. Poate că președinta Sandu interpretează lipsa unei majorități parlamentare ca un motiv pentru a propune propriul candidat la funcția de prim-ministru. Poate… multe altele.

Dacă nu apare un rezultat clar, am putea fi într-un haos serios pentru o perioadă. Cel mai probabil, acest drum duce spre noi alegeri în următoarele 3–6 luni.

Ce anume prezic eu? Nimic. Zburăm în orb fără sondaje serioase, și sunt prea mulți factori în joc ca să putem „vedea după colț” în acest moment. Cred că cei care afirmă cu încredere că PAS nu are cum să obțină majoritatea sunt prea siguri pe ei (sau prea pesimiști). În același timp, oricine spune că, indiferent pentru cine votezi, Moldova tot va merge spre UE, se înșală grav.

Miza este uriașă și totul este în joc.

Acest articol este încercarea mea de a vă arăta pe cine urmăresc și de ce. Dacă credeți că am omis pe cineva – spuneți-mi! Lăsați un comentariu sau răspundeți la acest email cu gândurile sau întrebările pe care le aveți.

Leave a comment

Răspunsul scurt este „nu prea”. Astăzi vom analiza diversele provocări legate de sondaje în Moldova – atât vechi, cât și noi. Moldova se confruntă cu niște alegeri care vor defini cursul viitor al țării și, practic, zburăm acum în orb. Iată cinci motive de ce…

Problema #1: Cine nu este inclus în sondaje

Primul lucru de reținut când vine vorba de orice sondaj de opinie în Moldova este cine este lăsat pe dinafară. Mai exact, diaspora și locuitorii din Transnistria. Nu vorbim de un număr nesemnificativ de oameni, după cum reiese din cifrele de participare la ultimele alegeri:

Așadar, în funcție de alegeri, între 11% și 20% dintre alegători ar putea să nu fie incluși deloc în sondaje.

Problema #2: Sondajele de aici nu au fost niciodată prea sofisticate

În Moldova, diferențele dintre diversele companii de sondare țin, în mare parte, de metodă (online, telefonic, față în față), de rigoare (reputația companiei în a nu face rabat de la calitate) și de onestitate (mai multe despre asta mai jos). Cam atât.

Asta înseamnă că sondajele sunt destul de brute. Se aplică o anumită ponderare de bază pentru ca rezultatele să fie reprezentative, dar vorbim aici despre statistică, nu despre modelare politică. Nu sunt modele. Se vede asta în toate rezultatele, unde sondajele arată de obicei ~18% indeciși și ~9% persoane care declară că nu vor vota. Companiile de sondare din Moldova nu încearcă să interpreteze aceste cifre, ci le prezintă ca atare.

Asta înseamnă că nu există niciun model de „votant probabil” aplicat peste date pentru a prezice participarea la vot, cine va sta acasă etc. Dacă cineva spune „nu voi vota”, asta apare în sondaj. Nu este scos din date și înlocuit cu un alegător real, pur și simplu obții un eșantion de oameni care declară că nu se vor prezenta.

În fine, în Moldova nu există nimic de tipul 538 sau un „poll of polls”. Nicio universitate sau companie nu face jurnalism de date care să acorde punctaje de credibilitate companiilor de sondare, în baza performanței anterioare, și să facă o medie a sondajelor pentru a obține o imagine generală a cursei electorale.

Așadar, ceea ce avem sunt niște rezultate de sondaje foarte simple, care lasă publicului sarcina de a le interpreta.

Problema #3: Toate astea costă $$$

Sondajele sunt scumpe și consumă foarte mult timp. Doar câteva companii specializate din Moldova le pot face și nu sunt deloc ieftine. De asemenea, nu e întâmplător că am scris „$$$” în loc de „€€€”. În mod tradițional, cele mai calitative sondaje publicate în Moldova au fost finanțate de organizații americane. De exemplu, International Republican Institute (IRI) publica de două ori pe an sondaje considerate etalon. În afară de ei, ONG-uri locale care desfășurau sondaje erau adesea sprijinite prin granturi de la National Endowment for Democracy (NED).

Ambele organizații au fost, în mare parte, mistuite în focul care a fost Donald Trump și Elon Musk. Ele încă există (deocamdată), dar sunt doar umbre ale ceea ce erau și au oprit toate activitățile în Moldova, concediind și puținii angajați pe care îi mai aveau.

Așadar, intrăm în aceste alegeri cu o structură de finanțare a sondajelor complet dată peste cap. Noi donatori și UE au intervenit într-o anumită măsură. Dar SUA a lăsat un gol imens în spațiul ajutorului umanitar și pentru dezvoltare – distrugerea USAID a eliminat cam patru dolari din fiecare 10 dolari de ajutor la nivel global. Pe măsură ce donatorii și guvernele încearcă să-și dea seama cum să mențină fluxul de alimente și medicamente vitale în lume – unele lucruri sunt lăsate pe dinafară.

Problema #4: Companii de cercetare corupte

Aici voi vorbi puțin mai general. Dacă aș da nume, titlul acestui material ar fi „Investigație: Moldova Matters dezvăluie un sondor corupt”. În loc de asta, voi vorbi despre suspiciunile mele (bine întemeiate) privind modul în care operează unele companii din această industrie.

Există multe motive pentru care un partid sau un candidat ar vrea să influențeze sau să manipuleze un sondaj de opinie publică. Poate vor să pară mai puternici decât sunt. Sau poate vor ca adversarii să pară mai slabi – sau mai puternici – decât sunt în realitate. Dacă poți manipula un sondaj, poți schimba opinia publică – și poate chiar strategia adversarului tău1.

Cum funcționează asta? Ei bine, pentru orice sondaj de opinie, fie că e despre ce cred fermierii sau despre preferințele politice, se pornește de obicei cu un apel public pentru depunerea ofertelor. Donatorii internaționali sau ONG-urile locale operează, de regulă, în baza unor proceduri stricte de achiziții. Se publică un anunț care descrie sondajul pe care doresc să-l desfășoare, iar companiile depun oferte. Acestea includ, de obicei, profilul companiei, metodologia propusă și prețul. În cele mai multe cazuri, organizația contractantă e obligată să aleagă prețul cel mai bun, dacă toate celelalte condiții sunt egale.

Și iată cum stă treaba. „Sondaje Dubioase SRL” vede un apel de achiziție pentru un sondaj politic din partea unei ONG credibile și respectate – să o numim „Fondul pentru Promovarea Democrației”. Firma subofertează contractul – asigurându-și astfel câștigarea lui. Apoi, „Sondaje Dubioase SRL” „vinde” acest contract unor partide sau oligarhi (gândește-te la Ilan Șor). Ia oferte de la respectivii oligarhi și îi permite celui care plătește mai mult să dicteze rezultatele sondajului. Astfel, firma e plătită de două ori: o dată de „Fondul pentru Promovarea Democrației” și o dată de Șor (sau altcineva). Sondajul e apoi publicat sub egida fondului – oferind astfel credibilitate unor date false.

Așadar, în industria sondajelor e vorba de mult mai mulți bani decât ar trebui.

Problema #5: Cumpărarea voturilor

Alegerile prezidențiale de anul trecut și referendumul privind integrarea în UE au fost marcate de o cumpărare masivă a voturilor de către rețeaua Șor. Poliția susține că peste 130.000 de alegători au fost mituiți direct. În timp ce toate partidele pro-UE, luate împreună, au cheltuit aproximativ 200.000 de dolari pentru a promova votul „Pentru” la referendum, se presupune că Kremlinul a cheltuit între 100 și 200 de milioane de dolari, încercând să influențeze rezultatul.

Aceste cifre sunt serioase, iar unii sondori cu care am vorbit cred că ele au afectat sondajele pre-electorale. În trecut, oamenii răspundeau sau nu răspundeau la sondaje. Acum, unii mint.

Am auzit mai multe teorii despre motivul pentru care se întâmplă asta. Iată câteva:

• Instrucțiunile – alegătorii mituiți pot fi instruiți să declare că susțin un candidat înainte de alegeri, iar apoi să li se spună pe cine să voteze de fapt. Șor și-a anunțat candidații la prezidențiale abia în ultimul moment.

• Frica – propaganda rusă susține că actualul guvern este condus de o cabală malefică, controlată de… Soros (evrei), NATO, Monstrul Zburător de Spaghete, sau altceva. Unii oameni cred asta. Într-un astfel de climat de paranoia, oamenii pot spune sondorului ceea ce cred că „ar trebui” să spună.

• Cinismul – alegătorii mituiți tind să nu se perceapă pe ei înșiși sau pe candidatul lor ca fiind o anomalie. Ei trăiesc într-o lume în care „toți sunt corupți, așa că trebuie să profit și eu”. Acest nivel de cinism nu e compatibil cu participarea democratică normală și nici cu ideea de sondaj de opinie deschis și sincer.

Deși nu știm exact cum afectează cumpărarea voturilor rezultatele sondajelor, este clar că o face. Asta înseamnă o problemă în plus pentru sondorii onești – și un motiv în plus să nu luăm rezultatele de bune, fără o analiză atentă.

Concluzii – Cum navigăm prin asta

Astăzi am prezentat cinci probleme majore legate de sondajele din Moldova, dar asta nu înseamnă că sondajele nu sunt utile. Ce înseamnă este că trebuie să fim atenți și să analizăm cu prudență câtă încredere oferim fiecărui sondaj în parte.

La Moldova Matters, folosim propriul filtru pentru a decide ce sondaje merită menționate în acest newsletter. Nu există o „rețetă secretă” – e vorba doar de experiența acumulată în alegerile anterioare, despre ce organizații și companii de sondare au avut rezultate corecte și pot fi considerate de încredere. Nu voi publica sondaje de la „Sondaje Dubioase SRL” pentru că vreau ca cititorii să aibă cea mai fidelă imagine posibilă asupra realității.

Poți deduce din lipsa unor nume despre ce companii este vorba, dacă ești suficient de curios să sapi.

După primul tur al alegerilor prezidențiale / referendum de anul trecut, am scris un articol în care am încercat să analizez ce a mers prost – în special cum de sondajele au fost atât de greșite. O parte din acea analiză era specifică referendumului, dar multe dintre concluzii sunt valabile și astăzi. Dezinformarea, cinismul, cumpărarea voturilor și altele vor fi factori majori în aceste alegeri. Este un context politic istoric de dificil – și, sincer, „ciudat”. Având în vedere acest lucru, pur și simplu trebuie să privim sondajele pre-electorale cu rezerve.

Voi continua să public doar acele sondaje care credem că merită atenția voastră – dar chiar și cei mai onești sondori se confruntă cu provocări. Cel mai probabil, aceste alegeri vor fi decise de prezența la vot. Puteți observa din tabelul de mai sus cât de mult diferă prezența între turul I și turul II la alegerile prezidențiale. Acest al doilea tur de „vot din panică” nu există în alegerile parlamentare, care se decid dintr-un singur tur. Așadar, capacitatea partidelor de a mobiliza alegătorii proprii și de a-și activa baza va decide, cel mai probabil, rezultatul final.

În lipsa unor sondaje solide, în următoarea lună vom urmări și alți indicatori indirecți care pot arăta cât de implicați sau dezinteresați sunt alegătorii.

Înainte de război, Moldova era clasată de Agenția Internațională pentru Energie (IEA) printre cele mai puțin autosuficiente țări din lume în ceea ce privește energia. Țara importa aproape tot gazul natural din Rusia, iar gazul furnizat gratuit de Rusia regiunii Transnistria era utilizat pentru generarea a aproximativ 75% din energia electrică a țării. Odată cu declanșarea războiului și multiplele crize energetice cauzate de condiționalitățile Rusiei, țara a fost nevoită să facă schimbări rapide.

În aprilie 2025, un record istoric de 36% din consumul total de energie electrică al țării a fost asigurat de energia regenerabilă produsă local. În prezent, Moldova dispune de o capacitate instalată de energie regenerabilă de peste 750 MW – de 8 ori mai mult decât acum patru ani. Din aceasta, 529 MW provin din panouri fotovoltaice (PV), 212 MW din energie eoliană, iar restul din biogaz și hidroenergie. Cea mai rapidă creștere a generării de energie în Moldova provine, de departe, din panourile fotovoltaice.

Subscribe now

Mixul public-privat care stimulează investițiile

De la momentul în care Moldova a întrerupt integral aprovizionarea cu energie din Rusia, costurile pentru consumatorii de electricitate au crescut considerabil. Acest lucru a determinat o mobilizare rapidă din partea guvernului pentru diversificarea surselor de energie și modernizarea pieței energetice a țării. În contextul în care producția tradițională de energie se baza doar pe două centrale termolectrice de capacitate redusă, din perioada sovietică, Moldova și-a orientat rapid politica energetică către sursele regenerabile.

Carolina Novac, Secretar de Stat la Ministerul Energiei, a subliniat că guvernul și-a stabilit trei priorități pe piața energetică: securitate, accesibilitate și competitivitate. Împreună, aceste obiective promovează producția de energie în Moldova, cu accent pe sursele regenerabile. Ministerul a aprobat recent rezultatele unei serii de licitații pentru construirea de noi instalații de energie regenerabilă, respectiv 105 MW în energie eoliană și 60 MW în energie solară.

Potrivit Irinei Apostol, specialist în domeniul energetic la Green City Lab din Chișinău, astfel de investiții sunt atractive deoarece furnizorii pot beneficia de contracte pe termen lung, la tarif fix, pe 15 ani. Există, însă, și oportunități pentru investitorii mai mici de a se implica în tranziția energetică a țării. Pentru „producătorii mici” care instalează centrale fotovoltaice de până la 1 MW există un program separat, care le oferă tarife reglementate pentru energia produsă, pe contracte de 15 ani. Acest program are însă anumite limitări: echipamentele nu pot fi mai vechi de 36 de luni, iar capacitatea totală ce poate fi licențiată este plafonată.

Infrastructura existentă a rețelei electrice și cadrul de reglementare oferă numeroase oportunități, dar necesită, totodată, modernizări și reforme semnificative pentru a construi un sistem energetic verde și competitiv.

Rolul agregatorilor și oportunități pentru investitorii mici în energie

Navitas Energy, filială a Premier Energy – cel mai mare furnizor de energie electrică din Republica Moldova – este un actor important pe piața energiei regenerabile. Compania activează pe piața nereglementată, achiziționând și vânzând energie în funcție de prețurile pieței, fără contracte garantate pe termen lung. Navitas Energy a construit cinci parcuri fotovoltaice proprii, cu o capacitate totală de 18 MW, și colaborează cu alți producători mici, acționând ca agregator.

Investitorii mici din spatele celor 121 de centrale solare și eoliene vând energia către Navitas, care o centralizează și o vinde mai departe – atât către consumatorii din Moldova, cât și pe piețele din România și Ucraina. Acest mecanism permite producătorilor mici, care poate nu sunt eligibili pentru programele guvernamentale cu contracte fixe, să investească și să-și vândă energia consumatorilor. Producătorul tipic din rețeaua Navitas operează la scară redusă, ceea ce permite investitorilor mici – fie că instalează turbine eoliene importate din Germania, fie în cazul în care construiesc parcuri fotovoltaice – să se conecteze cu ușurință la piața energetică mai largă, în timp ce Moldova își construiește propria piață națională de energie.

Prosumatori – Plăcinte preparate cu ajutorul energiei solare

Brutăria Bardar este o patiserie situată la aproximativ 20 de minute de Chișinău. Specializată în pregătirea de torturi, prăjituri și, mai ales, plăcinte tradiționale moldovenești congelate, compania a cunoscut o creștere rapidă în ultimii ani datorită accesului simplificat la piața europeană și unei game de produse care a găsit cumpărători în România, Germania, Franța, Irlanda și alte țări.

O parte importantă a acestei povești de succes a fost decizia CEO-ului Victor Nistorica de a investi în panouri solare în 2022. Cu ajutorul creditelor și programelor de sprijin ale ODA Moldova, Victor Nistorica a instalat 110 kW de panouri fotovoltaice pe acoperișul unității sale de producție.

În 2022, când brutăria a instalat pentru prima dată panourile, energia produsă era suficientă pentru a acoperi aproximativ 70% din necesarul de energie al multitudinii de cuptoare industriale, mixere, friteuze, frigidere și congelatoare folosite pentru producerea plăcintelor. După extinderea rapidă a companiei, în 2024 energia generată de panouri reușea să acopere doar aproximativ o treime din necesarul total. Victor Nistorica caută activ mai mult spațiu pe acoperiș pentru a-și extinde investițiile în energie solară. Brutăria Bardar este un „prosumer”, adică atât producător, cât și consumator de energie electrică. Potrivit directorului, faptul că se consumă aproximativ 90% din energia produsă de el însuși reprezintă un avantaj – cel puțin deocamdată. În cazul în care ar produce mai multă energie decât consumă, poate vinde surplusul către compania de energie, dar la un tarif mult mai mic decât cel la care trebuie să cumpere energie în perioadele fără soare. Dacă își va extinde producția fotovoltaică, ar putea alege să investească în sisteme de stocare a energiei pentru a consuma cât mai mult din propria producție, însă rata de rentabilitate (ROI) nu este încă suficient de atractivă cu configurația actuală.

Rețeaua energetică a Moldovei este fragilă și are nevoie urgentă de modernizare. Dacă prea mulți utilizatori finali vor investi excesiv și vor vinde energie în rețea, stabilitatea sistemului va fi pusă în pericol – o problemă care a dus la pene de curent în alte țări. Aceste limite infrastructurale marchează următoarea provocare majoră, dar și oportunitate, în tranziția energetică a Moldovei: bateriile și echilibrarea sarcinii.

Baterii de stocare și o piață energetică modernă

Următorul mare domeniu de investiții din piața energetică a Moldovei vizează echilibrarea energiei. Când este deficit de soare, iar vântul nu bate, oamenii continuă să consume energie – iar în prezent aproape toată această energie este importată. La nivel național există deja planuri majore pentru investiții în soluții de echilibrare a energiei și pentru satisfacerea cererii maxime de consum.

Potrivit lui Jose Luis Gomez Pascual, Country Manager Premier Energy Moldova, bateriile vor avea un rol cheie în dezvoltarea sectorului energetic. Compania Navitas Energy pregătește deja primele licitații, iar în acest an sunt așteptate și licitații importante organizate de Guvern, cu sprijinul Uniunii Europene. În viitor, bateriile și alte soluții moderne vor ajuta la reducerea consumului în orele de vârf și la menținerea echilibrului rețelei electrice. Toate acestea vor face ca Moldova să aibă un sistem energetic mult mai stabil – dar acest lucru va fi posibil doar după ce piața energetică va fi complet liberalizată.

Bateriile sunt încă scumpe. Atât pentru micii producători de energie, cât și pentru marile companii, iar investițiile private în baterii nu sunt deocamdată rentabile. Principalul motiv este lipsa unei piețe de energie „pe oră”, unde electricitatea să poată fi cumpărată și vândută în funcție de cerere și ofertă. Dacă un astfel de mecanism ar exista, prețurile ar crește în momentele de consum ridicat – cum ar fi noaptea sau în zilele înnorate – ceea ce ar face investițiile în stocare mult mai atractive.

Ministerul Energiei lucrează în prezent la această problemă, aflându-se în proces de creare a Operatorului Pieței Energetice Naționale (OPEM), care va fi responsabil de „crearea și operarea unei piețe de energie electrică transparente, eficiente și sustenabile”. Potrivit Secretarului de Stat Carolina Novac, OPEM ar trebui să intre în faza de testare la sfârșitul anului 2025 și este planificat să fie operațional în 2026. OPEM va fi o subsidiară a OPCOM, operatorul experimentat al pieței de energie și gaze naturale din România. Odată ce această piață va deveni operațională în Moldova, se așteaptă o stimulare semnificativă a investițiilor private în sectorul energetic.

Ministerul Energiei a anunțat că în octombrie va lansa o nouă licitație pentru achiziția de capacitate suplimentară de energie regenerabilă și stocare în baterii. Acest lucru va implica investiții semnificative în baterii pentru echilibrarea consumului și stabilizarea rețelei electrice – un pas necesar pentru investiții suplimentare în energie regenerabilă și pentru respectarea standardelor europene de interconectivitate. Investițiile în stocare vor crea noi oportunități de scalare pentru sectorul privat și vor contribui la securitatea energetică a Moldovei.

Energia regenerabilă – o prioritate națională pentru viitor

Tranziția Moldovei către energia regenerabilă este determinată de preocupările de securitate și de îngrijorările în contextul războiului Rusiei în Ucraina. Pentru că infrastructura și legislația au fost neglijate mult timp, acum este nevoie de măsuri rapide și de investiții mari. Pe lângă proiectele deja lansate, guvernul pregătește modernizarea clădirilor publice și private: locuințe, blocuri și școli vor fi izolate mai bine și vor putea beneficia de instalarea de panouri solare și pompe de căldură. Toate acestea fac parte din programul național „Green House”, sprijinit financiar de Uniunea Europeană și extins semnificativ în această vară.Irina Apostol de la Green City Lab a menționat și alte programe menite să stimuleze investițiile private. În prezent, PNUD sprijină pilotarea creării „Comunităților de Energie Regenerabilă” – o nouă formă juridică care permite prosumatorilor să împartă resursele și investițiile în energie și să beneficieze împreună de producția rezultată. Pe viitor, este planificată o legislație suplimentară care să simplifice și mai mult acest proces pentru blocurile de apartamente, permițând rezidenților să investească colectiv în panouri solare pe acoperișuri. Inovații de acest tip sunt un exemplu al posibilităților oferite de noul cadru legislativ „Sandbox”, conceput pentru a pilota investiții energetice inovatoare. Ministerul Energiei speră ca acest cadru de reglementare mai flexibil să transforme Moldova într-un teren de testare pentru noi tehnologii de energie regenerabilă.

În septembrie 2023, expertul în energie Suriya Evans-Pritchard Jayanti a scris un articol de opinie pentru Time Magazine, susținând că Moldova ar putea deveni „prima țară cu adevărat verde din Europa”. În articol, ea explica că presiunile generate de război, combinate cu lipsa infrastructurii tradiționale de energie din Moldova, au creat condițiile pentru o modernizare rapidă și o tranziție accelerată către sursele regenerabile. Spre deosebire de alte țări europene, faptul că Moldova nu are multe centrale tradiționale poate fi un avantaj – oferă șansa, aparent neașteptată, de a construi sistemul energetic modern aproape de la zero.

Acum, la mai bine de doi ani distanță, combinația dintre reformele guvernamentale, investițiile private și sprijinul UE face ca acest scenariu să devină posibil. Capacitatea solară instalată în prezent în țară rivalizează sau chiar depășește pe cea a vecinilor regionali, ca procent din consumul național.

Pe 19 septembrie, forumul economic Moldova Business Week va găzdui evenimentul „Power Up Moldova”, dedicat investițiilor în sectorul energetic (detalii pe mbw.md). Scopul este de a reuni principalii actori din sectorul public și privat pentru a discuta strategia energetică a țării și oportunitățile de investiții.

Cu un accent pe sectorul public și susținut de investiții private, tranziția energetică a Moldovei câștigă viteză. Deși mai este mult de făcut, devine tot mai clar că energia regenerabilă va reprezenta nucleul infrastructurii energetice moderne a țării.

Acest articol a fost scris și documentat de David Smith în colaborare cu Invest Moldova. A fost publicat inițial pe site-ul lor.

Dacă ați ratat articolul inițial, îl găsiți aici:

Subscribe now

Ascensiunea A7A5 – Raportul Elliptic

Pe 28 iulie, compania de analiză blockchain Elliptic a publicat un raport despre ascensiunea criptomonedei A7A5. În acest raport, Elliptic urmărește modul în care A7A5 a crescut în lunile precedente și a atins mai multe praguri importante. Potrivit raportului, A7A5 a ajuns la o medie de tranzacții zilnice în valoare de 1 miliard de dolari și un volum total de tranzacții de 41,2 miliarde de dolari de la lansare. Aceste cifre se referă la orice mișcare a monedei în spațiul cripto – inclusiv transferuri peer-to-peer și schimburi între portofele.

În ceea ce privește tranzacțiile reale ale A7A5, raportul arată că moneda a atins un volum zilnic de tranzacționare de 150 de milioane de dolari. Acest indicator se referă în special la schimburile dintre stablecoin-ul rusesc A7A5 și stablecoin-ul dolarizat Tether (USDT). Raportul urmărește un volum cumulat al schimburilor în valoare de 8,5 miliarde de dolari, însă acesta include toate activitățile de schimb, nu doar cele în USDT1.

A7A5 DEX

Principalul motor al acestei activități a fost propria platformă de schimb descentralizată (DEX) a A7A5. Potrivit Elliptic, între 11 și 28 iulie, compania din spatele A7A5 a injectat 1,2 miliarde de dolari în USDT în această platformă DEX. În multe zile, injecțiile au fost de aproximativ 150 de milioane de dolari – așa cum reiese și din această declarație.

Această lichiditate este apoi absorbită rapid de traderii A7A5, dornici să iasă în USDT - de multe ori, vânzând întregul volum de 150 de milioane de dolari în USDT în mai puțin de 10 minute.

Să descompunem cifrele și jargonul cripto…

Ce înseamnă toate acestea? Înainte să ajungem acolo, ține minte următoarele fapte din articolul precedent pe care l-am publicat:

• A7A5 este un stablecoin ancorat 1:1 la rubla rusească. Asta înseamnă că (teoretic) de fiecare dată când achiziționezi A7A5, o sumă echivalentă în ruble este depusă la banca PSB pentru a susține stablecoin-ul.

• A7A5 plătește dobândă deținătorilor. Războiul a dus ratele dobânzilor din Rusia la niveluri record. Susținătorii A7A5 câștigă dobândă pentru toate aceste ruble din PSB și împart acea dobândă cu deținătorii A7A5 în proporție de 50/50. Acest lucru se întâmplă sub forma unor noi monede A7A5 emise ca distribuții. Elliptic raportează acum că până la 28 iulie fuseseră distribuite dobânzi în valoare de peste 4 milioane de dolari.

• Lichiditatea în USDT este esențială. A7A5 este conceput ca un instrument de eludare a sancțiunilor, care permite oamenilor să iasă din sistemul bancar clasic pentru a facilita comerțul rublei cu alte valute. Face acest lucru, încercând să atragă investitori în USDT către A7A5 prin oferirea unor rate ale dobânzii „generoase”. Întotdeauna sunt ruble care urmăresc dolari - nu întotdeauna sunt dolari care urmăresc ruble. Atracția USDT și listarea pe cât mai multe platforme de schimb este esențială.

Așadar, ținând cont de toate acestea, ceea ce ne spune raportul Elliptic este că lichiditatea pieței de tranzacționare A7A5/USDT a crescut semnificativ. Cu cât există mai mult USDT care solicită A7A5, cu atât mai multe platforme ar putea începe să listeze A7A5 și cu atât mai multă încredere vor avea investitorii în acest instrument.

Am acoperit acest scenariu în articolul anterior. Practic, ce se întâmplă dacă startup-ul cleptocratic numit A7A5 atrage suficientă lichiditate de investiții este că ar putea deveni un „unicorn” – adică să se extindă pe platforme de schimb, să dezvolte o piață de contracte futures și să devină un actor cripto important. Într-un cuvânt, ceea ce se întâmplă este „rău”.

Așadar, toate acestea ridică întrebarea…

De unde provine lichiditatea în USDT?

Pentru a înțelege mai bine creșterea pe care o înregistrează A7A5 și ce înseamnă această nouă lichiditate, am contactat compania Elliptic cu câteva întrebări. Mai exact: de unde provine această lichiditate în USDT și este reală sau este vorba despre tranzacții fictive (wash trading)?

Să ne amintim: A7A5 este emis de o companie din Kârgâzstan numită Old Vector LLC. Este susținută de compania A7, deținută în proporție de 51% de Ilan Șor și 49% de banca PSB. Raportul Elliptic arată o injecție de 1,2 miliarde de dolari în USDT pentru achiziția de A7A5. Așa cum am arătat mai sus, asta înseamnă adesea câte 150 de milioane de dolari pe zi în lichiditate nouă, care este rapid epuizată. Ceea ce încercam să clarific era care dintre următoarele două opțiuni se aplică:

1. Lichiditate reală – Old Vector LLC, A7, Ilan Șor, PSB sau o combinație între aceștia au vândut 1,2 miliarde de dolari în USDT în schimbul A7A5.

2. Tranzacții fictive (wash trades) – O combinație dintre entitățile de mai sus sunt atât vânzătorii, cât și cumpărătorii pentru cel puțin o parte din cei 1,2 miliarde de dolari. Cu alte cuvinte, rotesc USDT și A7A5 în buclă pentru a crea impresia unei activități (și lichidități) mai mari decât există în realitate.

Contactat pentru comentarii, un purtător de cuvânt al Elliptic, familiarizat cu raportul, mi-a răspuns următoarele:

„Nu cred că este vorba de tranzacții fictive. Se pare că există o cerere autentică pentru USDT, iar utilizatorii par să achiziționeze A7A5 pentru a-l schimba pe USDT.”

…

„Cei de la A7A5 sunt cei care vând dolari pentru ruble (tokenuri A7A5) – prin intermediul DEX-ului lor.”

Am contactat, de asemenea, compania de analiză blockchain Global Ledger pentru mai multe informații. Și ei urmăresc ascensiunea A7A5 și, în special, închiderea bursei Garantex în primăvara trecută de către Serviciul Secret al SUA, precum și conexiunile ulterioare ale acesteia cu Grinex.

CEO-ul Global Ledger, Lex Fisun, consideră că cel puțin o parte din aceste tranzacții sunt fictive. Ca răspuns la întrebările mele, el a explicat procesul astfel:

„Atunci când același portofel cumpără și apoi vinde USDT pentru A7A5 într-una sau două tranzacții, acest lucru crește artificial volumul perceput, fără nicio lichiditate nouă. Este o tehnică veche de ani de zile, folosită pentru a atrage atenția și a înșela lumea, făcând-o să creadă că există mai multă lichiditate decât în realitate. Am văzut același tip de tranzacții artificiale pentru a atrage atenția asupra unor platforme noi sau dubioase, monede de tip phishing, NFT-uri și escrocherii DeFi. Tiparul este același, deși unele surse de analiză au accentuat doar creșterea volumului, nu și detaliile.”

Un purtător de cuvânt al companiei a adăugat că au identificat trei portofele Ethereum care efectuau tranzacții între ele pentru a crea iluzia unei piețe mai mari. Doar unul dintre aceste portofele a fost responsabil pentru mii de tranzacții care totalizau aproximativ 12 milioane de dolari în schimburi USDT–A7A5.

Ei au explicat că, atunci când susținătorii A7A5 fac anunțuri privind lichiditatea pe Telegram (precum cel prezentat mai sus), portofelele încep deja să retragă USDT din acel fond înainte ca anunțul să fie publicat. Practic, atunci când deținătorii de A7A5 se grăbesc să-și schimbe monedele pe USDT, sunt deja devansați de companiile care susțin moneda. Acestea folosesc aceiași bani pentru a simula o lichiditate mai mare și, în același timp, îi privează pe deținători de lichiditatea care li s-a promis.

Explicând schema, un purtător de cuvânt al Global Ledger a scris:

„Spre deosebire de schemele clasice de tip pump-and-dump, A7A5 pare să urmeze un plan de creștere structurat, care valorifică atât lichiditatea, cât și marketingul pentru a se poziționa ca un jucător pe termen lung.”

Practic, deși dubioasă, aceasta este o strategie metodică de a crește vizibilitatea A7A5 și, în cele din urmă, de a-i asigura accesul pe platforme de schimb majore, necesare pentru a construi un fond real de lichiditate USDT–A7A5.

Așadar, deși Elliptic și Global Ledger diferă în ceea ce privește interpretarea acestei lichidități, concluzia este următoarea: fie A7A5 câștigă deja tracțiune reală pe piață, fie susținătorii săi folosesc tranzacții fictive și cerere artificială pentru a atrage investitori reali, ca parte a unei strategii pe termen lung bine calculate. Oricum ar fi, amenințarea este reală.

A7A5 ca instrument de mituire a alegătorilor

În articolul anterior, am explicat cum A7A5 ar putea reprezenta o amenințare pentru alegerile din Moldova. Practic, scopul startup-ului cleptocratic era eludarea sancțiunilor. Ilan Șor ajuta la construirea unei rețele financiare pe care Rusia să o poată folosi, iar în schimb primea o parte din profit. Apoi, o parte din câștigurile lui Ilan Șor din această schemă ar fi format un fond ascuns destinat interferenței electorale. Practic, un fel de taxă cleptocratică, ale cărei venituri sunt dedicate răsturnării guvernului din Moldova.

Raportul Elliptic a evidențiat o amenințare diferită și, potențial, mult mai îngrijorătoare. Promsvyazbank a lansat posibilitatea de a tranzacționa A7A5 direct din aplicația PSB. Această funcționalitate a devenit activă pe 11 august.

De ce este asta o problemă pentru Moldova

La alegerile de anul trecut, rețeaua lui Ilan Șor le-a promis alegătorilor mită pentru voturi sau plăți pentru acțiuni „gamificate” (precum proteste plătite). Multe dintre aceste tranzacții au fost realizate prin aplicația PSB. Ziarul de Gardă a publicat la acea vreme o investigație de referință care a arătat exact cum funcționa acest mecanism.

Problema cu acest aranjament ținea de sancțiunile financiare. Șor deschidea conturi pentru „activiști” în PSB și apoi le depunea ruble. Dar ce urmează? Nu poți retrage ruble în Moldova și nici să le transferi într-o bancă dintr-o jurisdicție care respectă sancțiunile impuse Rusiei. Este posibil să retragi ruble în Transnistria, dar riscurile de a merge acolo doar pentru un bancomat au dus la o serie de probleme – și la un nivel aproape ridicol de jafuri interne, în care adepții lui Șor se jefuiau între ei.

A7A5 ar putea schimba profund această dinamică. Iată cum ar funcționa: echipa lui Șor deschide un cont PSB pentru un protestatar plătit/alegător mituit și îi depune ruble. Acea persoană poate acum să cumpere A7A5 cu aceste ruble și să câștige o dobândă considerabilă până când decide să retragă. În momentul retragerii, vinde A7A5 pentru USDT sau pentru un întreg coș de alte criptomonede. Acestea pot fi apoi convertite în lei, euro sau dolar2i.

Viabilitatea acestei scheme depinde de capacitatea A7A5 de a atinge un anumit nivel de lichiditate, astfel încât alegătorii mituiți și membrii rețelei lui Șor să poată schimba monedele pe ceva convertibil în bani reali. Esențial este faptul că nivelul de lichiditate necesar pentru acest scop este mult mai mic decât cel pe care A7A5 speră să-l atingă în tranzacții de eludare a sancțiunilor. Mai simplu spus, pentru ei, utilizarea A7A5 ca instrument de mituire a alegătorilor ar fi doar un bonus, dacă planul lor mare merge înainte.

Polițistul în patrulare – OFAC sancționează A7A5

Pe 14 august, Oficiul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) al Departamentului Trezoreriei SUA a emis noi sancțiuni care vizează A7A5 și companiile și platformele care îl susțin. Mai exact, au fost sancționate bursele Garantex și Grinex, companiile Old Vector LLC, A7 LLC, A71 LLC, A7 Agent LLC și persoane proeminente implicate în aceste activități. Ilan Șor și PSB erau deja sub sancțiuni.

Aceste sancțiuni ar trebui să fie un factor serios de descurajare pentru deținătorii de USDT și pentru compania Tether însăși de a face afaceri cu aceste entități. Totuși, doar timpul va spune cât de eficiente vor fi. Până acum, sancțiunile au forțat reorganizări ale platformelor de schimb și noi tactici din partea A7 și PSB. În același timp, rapoartele Elliptic și Global Ledger au arătat că cei din spatele A7A5 s-au adaptat anterior la probleme și au continuat să dezvolte moneda.

Indiferent dacă creșterea rapidă a A7A5 este rezultatul unei cereri organice sau al unei manipulări orchestrate, traiectoria sa reprezintă riscuri reale pentru Moldova. Pe măsură ce se apropie alegerile din septembrie, rețeaua lui Șor pare să pună bazele financiare pentru noi forme de influență și interferență – folosind instrumente mai greu de interceptat decât cele folosite până acum. Cu sancțiunile americane în vigoare, următoarele săptămâni vor fi un test esențial pentru a vedea dacă aplicarea măsurilor financiare poate ține pasul cu „inovațiile” financiare ale lui Șor pe frontul de război hibrid din Moldova.

Vom vedea în săptămânile următoare cum se joacă această cursă de-a șoarecele și pisica.

Raportul pentru Moldova

Nu vom intra în detaliile conținutului raportului din 2024 astăzi. Dacă vreți să-l citiți, îl puteți găsi online – este scurt. În esență, evidențiază câteva probleme persistente pe care, notează raportul, guvernul încearcă să le abordeze, dar lent. Petrece mult mai mult timp pe tema Transnistriei și evidențiază numeroase probleme din regiunea separatistă.

Fraza-cheie din rezumatul executiv însă este chiar prima:

„Nu au existat schimbări semnificative în situația drepturilor omului în Moldova pe parcursul anului.”

Aceasta este aceeași frază care deschide raportul pe 2023 privind drepturile omului în Moldova… și este cam singurul lucru pe care îl au în comun. Deși raportul indică faptul că nu au existat mari schimbări, conținutul și structura raportului sunt radical diferite.

Principala diferență: dimensiunea și structura

Raportul din 2024 are 16 pagini, în timp ce raportul din 2023 avea 58 de pagini. Aceasta reflectă parțial o abordare mult mai puțin detaliată a subiectelor acoperite, dar în principal reflectă o restructurare. Aceste secțiuni au fost complet eliminate din cel mai recent raport:

• Corupția

• Procesele politice (alegeri libere și corecte)

• Discriminarea

• Drepturile femeilor (viol și violență domestică)

• Drepturile LGBTQ+

• Drepturile persoanelor cu dizabilități

Deși ar fi plăcut să credem că în Moldova corupția pur și simplu nu mai există, oricine trăiește aici știe că nu asta se întâmplă. Eliminarea acestor secțiuni a fost o decizie politică. Una dintre numeroasele schimbări extrem de îngrijorătoare care au fost făcute acestor rapoarte. Decizii care nu reprezintă doar o re-prioritizare, ci o redefinire a noțiunii de „drepturi ale omului”.

Vom analiza procesul care a dus la acest punct și ce înseamnă pentru țări precum Moldova pe viitor.

„Drepturile Omului” MAGA

Rapoartele pe 2024 privind drepturile omului au fost finalizate de Biroul pentru Democrație, Drepturile Omului și Muncă (DRL) al Departamentului de Stat al SUA în ianuarie 2025. Asta înseamnă că ele au fost gata înainte ca președintele Biden să părăsească funcția.

Așa cum am scris mai sus, ele ar fi trebuit să fie publicate la scurt timp după aceea, în martie sau aprilie. În martie, Politico a relatat că noua administrație a blocat publicarea rapoartelor și a început să le reducă semnificativ. Relatările de atunci au prezentat acest lucru ca parte a eforturilor DOGE mai ample – practic reducând rapoartele la subiectele și informațiile minime cerute de lege. În același timp, DRL a fost practic golit de conținut și distrus în cadrul epurărilor DOGE.

În mod ironic, pagina DRL de pe site-ul Departamentului de Stat a dispărut acum, dar pagina „Despre” a biroului încă există, iar rapoartele continuă să fie listate ca provenind de la acest birou Schrödinger. Totuși, se pare că nu a fost vorba doar de reduceri și economii de costuri – era ceva mult mai amplu.

Săptămâna trecută, Anne Applebaum a scris un articol tulburător în The Atlantic, relatând ce s-a întâmplat mai departe. „Intelectualul” MAGA Michael Anton, fost scriitor de discursuri și actual director de planificare politică în cadrul Departamentului de Stat, a restructurat rapoartele. El a renunțat la structura standardizată, care conținea secțiuni precum Integritatea persoanei, Libertăți civile, Corupție, Proces politic, Drepturile lucrătorilor etc., și a creat o structură simplificată cu trei secțiuni: Viață, Libertate și Securitatea persoanei. Unele subsecțiuni au fost păstrate – cum ar fi libertatea presei și drepturile lucrătorilor – dar multe altele nu. Secțiunile eliminate din raportul despre Moldova au fost eliminate (în mare parte) la nivel global.

Se pare că ceea ce s-a întâmplat apoi a fost că noul format a fost transmis celorlalte birouri rămase din Departamentul de Stat și ambasadelor, pentru restructurarea rapoartelor. În cazul Moldovei, asta a dus la o reducere a lungimii raportului de la 58 de pagini anul trecut la 16 pagini anul acesta. Este imposibil de spus cu certitudine dacă a avut loc și altă manipulare a informațiilor în raportul despre Moldova. Din ce putem observa, a fost acordată o atenție ceva mai mare antisemitismului1 decât în trecut, dar, per total, conținutul rămas pare consecvent cu rapoartele anterioare. Nu același lucru se poate spune însă despre toate țările…

Selectați pentru „tratament special”

Applebaum scrie că 20 de țări au fost marcate pentru o analiză specială și trimise spre revizuire lui Samuel Samson.

Cine este Samuel Samson? O întrebare corectă. Potrivit paginii sale de LinkedIn, el este consilier principal de politici la Departamentul de Stat al SUA. Pe baza anului absolvirii liceului, 2017, putem estima că are 25 sau 26 de ani. Surprinzător, nu este prima dată când îl întâlnim pe dl. Samson în Moldova Matters. El este unul dintre principalii autori ai paginii Substack a Departamentului de Stat al SUA și autorul eseului „Nevoia de aliați civilizaționali în Europa”. Am scris anterior despre acest eseu șocant și despre felul în care prezintă Europa ca pe un peisaj apocaliptic ce persecută țări „creștine” bune, precum Ungaria, și denigrează „aliații civilizaționali” ai Americii – care par să fie AfD, Marine Le Pen, Viktor Orbán și diverse grupuri de extremă dreapta din România, fără nume menționate.

Revenind la rapoarte. Samson a fost însărcinat să se concentreze pe cele 20 de țări și să le rescrie substanțial rapoartele la nivel central, eliminând contribuțiile ambasadelor și înlocuindu-le cu… ei bine, minciuni. Astfel, El Salvador a trecut de la o țară cu „probleme semnificative privind drepturile omului” în 2023 la una cu „nicio raportare credibilă privind abuzuri semnificative ale drepturilor omului” în 20242.

Între timp, Germania are „probleme semnificative privind drepturile omului”. El citează în mod specific legile germane care obligă companiile americane de tehnologie să elimine discursul instigator la ură (discurs nazist, conform legii germane) de pe platformele lor în termen de 24 de ore. Aceste legi sunt prezentate ca „restricții asupra libertății de exprimare”.

Și România a fost selectată pentru „tratament special” și servește drept exemplu despre cât de insidioase au devenit aceste rapoarte. Ca și altele, raportul despre România a fost redus cu aproximativ o treime față de cel din 2023, cu toate secțiunile menționate mai sus eliminate – cu excepția uneia. Raportul despre România se deschide cu un accent pus pe procesul electoral, acuzând „interferență politică într-un scrutin” de către Curtea Constituțională a României, care a anulat primul tur al alegerilor de anul trecut din cauza interferenței ruse.

Nici obiectiv, nici consecvent

În articolul său din The Atlantic, Anne Applebaum scrie următoarele:

„Câțiva foști oficiali au subliniat că SUA nu doar că au abandonat definițiile internațional acceptate despre ce înseamnă drepturile, dar și orice obiectivitate sau consecvență.”

Cazul României ilustrează perfect acest lucru. O figură de extremă dreapta a fost exclusă dintr-un scrutin3? Asta este o încălcare a drepturilor omului. El Salvador este o dictatură? Nici măcar nu există o secțiune despre alegeri libere în raport. Se pare că autoritarii de dreapta nu pot încălca drepturile omului… prin definiție.

Când DOGE a distrus DRL și a pus un absolvent recent la conducere, sau când Donald Trump a promis, în Arabia Saudită, că SUA vor înceta să „țină prelegeri despre cum să trăiți”, ne puteam imagina că SUA urmau să adopte o poziție „neutră”. Poate că „America First” însemna, pur și simplu, să nu mai pese atât de mult de restul lumii. Cine mai are nevoie de un departament care să promoveze democrația sau drepturile omului, oricum?

Publicarea acestor rapoarte ar trebui să ne scoată din această iluzie. Applebaum îl citează pe fostul congresman Tom Malinowski, care respinge ideea că SUA au devenit izolaționiste sau neutre, spunând:

„SUA au încă o politică externă bazată pe valori, dar cu valori distorsionate.”

Eu aș alege însă o altă citare, de la deputatul britanic Mike Martin, pe care am inclus-o într-un articol din februarie despre obiectivele de politică externă ale mișcărilor MAGA și MEGA:

„Suntem într-o lume nouă, nu? Ideea Americii ca lider stabil – spuneți-i cum vreți: lider al lumii libere sau cea mai mare democrație liberală – a dispărut. Ei încearcă în mod activ să submineze și să distrugă acea lume.

Ei se văd ca și cum ar fi câștigat o revoluție în America și consideră că rolul lor este să stimuleze acea revoluție în toată Europa.”

America First nu a fost niciodată izolaționistă, ci o mișcare revoluționară cu retorică izolaționistă4.

Ce înseamnă asta pentru viitor?

Ei bine, nimic bun. Cea mai evidentă concluzie este că raportul de drepturile omului al Departamentului de Stat – considerat cândva „standardul de aur” – nu mai este demn de încredere. Odată ce pui tineri de 25 de ani, obsedați de ideea de a-și ataca „dușmanii civilizației creștine”, să rescrie munca unor profesioniști de carieră, credibilitatea este practic moartă. Deși această constatare e deprimantă, lucrurile arată și mai rău pe viitor.

Aceasta a fost o muncă făcută pe fugă. În același timp, în care Musk și DOGE concediau și reangajau (și iar concediau) mari părți din serviciul public, un mic grup de oameni a avut grijă să pună ștampila America First pe aceste rapoarte. Ele au fost restructurate și rescrise chiar când DRL era practic dizolvat, iar USAID era „dat la tocat”. Eliminarea secțiunilor despre alegeri libere și corecte sau despre lupta împotriva corupției a fost suficient de simplă la nivel global, însă echipa a avut timp să aplice o lentilă politică doar pentru 20 de țări. De aceea raportul pentru Moldova este mai scurt, dar în esență profesionist, pe când cele pentru România și Germania sunt de-a dreptul absurde.

Ar fi încurajator să putem spune că proiectul ideologic al lui Trump își pierde suflul, dar toate indiciile arată că el se accelerează. Persoanele demise pentru că „au respectat legea” sunt înlocuite cu loialiști. Anul viitor va fi timp să se acorde „atenție specială” mult mai multor țări decât 20.

…și aici cercul se închide. Există un motiv pentru care Moldova Matters este atât de interesată de ceea ce fac Ilan Șor și oamenii lui la Washington. Sau, spus altfel, există un motiv pentru care aceștia caută cu atâta ardoare patroni politici în capitala americană. În România, George Simion și-a găsit conexiunile și a primit mult sprijin pentru ideile sale. Pe măsură ce Șor și grupări ca a lui5 se aliniază tot mai mult cu MEGA, ei vor continua să caute patroni americani pentru atacurile asupra Moldovei. Raportul din 2024 menționa că presa din Moldova este polarizată, dar în general liberă, și critica tentativele Rusiei și ale lui Șor de a răspândi dezinformare. Dar ce va spune raportul din 2025? Va prelua el tezele Kremlinului despre presupusele atacuri ale Moldovei asupra libertății de exprimare?

Moldova, prinsă la mijloc

Într-o lume ideală am putea spune pur și simplu: „aceste rapoarte nu mai sunt de încredere, deci le putem ignora”. Din păcate, nu trăim într-o astfel de lume. Statele Unite sunt o superputere militară, dar această imagine a ascuns mereu adevărata lor resursă – puterea soft și cel mai puternic brand de pe planetă.

Când guvernul american spune că o țară este abuzatoare de drepturi ale omului, oamenii ascultă. Trump poate distruge acest brand, dar asta ia timp. Mulți oameni încă mai văd „orașul de pe colină” despre care vorbea Reagan. În Germania sau Canada, cetățeanul de rând probabil conștientizează cât de mult s-au schimbat SUA. Dar în Moldova?

Până la urmă, un raport nu e decisiv în sine. Dar el reprezintă ceva tot mai periculos. Anul viitor SUA ar putea publica un raport privind drepturile omului care să fie un atac frontal la adresa guvernului Moldovei – ceva complet fictiv, creat exclusiv din motive MAGA / MEGA (și Kremlin). Politicieni americani ar putea interveni în alegerile din Moldova și ar putea submina periculos parcursul european al țării. Oamenii de aici trebuie să înțeleagă că SUA nu mai sunt ceea ce au fost. În cel mai optimist scenariu6, America „trece printr-o criză” și are nevoie de timp să-și regăsească direcția. În acest răstimp, țări ca Moldova trebuie să-și informeze cetățenii că lucrurile nu mai sunt ce au fost. Dacă SUA spun „drepturile omului”, asta nu mai înseamnă ce însemna odinioară. Dacă spun „libertatea de exprimare”, nici asta nu mai înseamnă același lucru.

Dl. Șor ar adora șansa de a redacta raportul de drepturile omului de anul viitor – și ar plăti generos pentru acest privilegiu. Dacă SUA îi vor permite sau nu este dincolo de puterea noastră de decizie și, sincer, imposibil de prevăzut.

Ceea ce putem face noi este să privim cu luciditate ceea ce se întâmplă – și să ne asigurăm că și alții înțeleg, pentru a nu fi păcăliți.

Get more from David Smith in the Substack app

Available for iOS and Android

Get the app

Pe 3 aprilie, la ora 10:54, ora Moldovei, am trimis un articol în care abordam războiul comercial masiv pe care tocmai îl anunțase Donald Trump. Iată un link în caz că l-ai ratat și vrei să retrăiești acele prime momente de confuzie amețitoare:

Trump’s New Tariffs Don’t Add Up — Especially for Moldova

De obicei, nu mă grăbesc să scriu un articol imediat ce apare o știre importantă, dar de data asta a fost ceva semnificativ. În acel moment, oamenii abia începeau să înțeleagă ce „logică” – dacă poate fi numită așa – folosise Administrația Trump pentru a calcula tarifele „reciproce”. Apăreau articole în Moldova care se întrebau ce a făcut țara ca să-l supere pe Trump și să merite un astfel de tratament dur, iar eu am vrut să scriu un material explicativ. Am fost mulțumit de articol și am trecut mai departe.

Abia recent am aflat că mult mai mulți oameni decât credeam au citit articolul meu – doar că sub un titlu ușor diferit. Mai exact:

În limba română, acel articol poartă titlul: „Alexandru TĂNASE // Noile tarife impuse de Trump Moldovei nu au niciun sens” Este o opinie „scrisă” de fostul ministru al Justiției și președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase.

El își începe „opinia” cu următoarea propoziție – cea mai mare parte fiind preluată din titlul articolului meu:

„Noile tarife ale lui Trump nu au nicio logică – mai ales pentru Moldova. Aceasta este concluzia lui David Smith de pe platforma Moldova Matters.”

Cu excepția celei de-a doua propoziții, aproape tot articolul este o traducere directă a muncii mele în română. Ironia face că singurele diferențe reale sunt că eu mi-am început textul cu „La mulți ani de Ziua eliberării, pentru cei care o sărbătoresc” și am avut câteva titluri jucăușe și explicații pe care el aparent le-a considerat prea neprofesionale pentru tonul pe care voia să-l cultive cu… cuvintele mele.

A fost drăguț din partea domnului Tănase să mă menționeze la începutul articolului, publicat ca opinie de către Deschide și Timpul. Drăguț, dar și un pic ciudat. Adică, dacă restul textului e prezentat ca opinia lui, atunci pare că mă citează spunând „Noile tarife ale lui Trump nu au nicio logică – mai ales pentru Moldova” în articolul său. Ca și cum a considerat suficient să mă crediteze doar pentru această propoziție, adică titlul original, și nimic mai mult.

Un alt detaliu amuzant este ora publicării – 14:57, pe 3 aprilie. Aproape exact la trei ore după ce trimisesem eu articolul, el reușise să-și aranjeze o opinie și să o traducă în română – probabil cu ajutorul AI. Nu-l judec, și mie îmi place să folosesc AI ca să citesc în alte limbi. Dar e de remarcat că nici măcar nu s-a deranjat să respecte formatul original, ceea ce face întreaga poveste puțin mai amuzantă. Titlurile de secțiune apar ca simple linii izolate, iar toate ecuațiile și graficele lipsesc. De asemenea, am oferit multe linkuri pentru a cita sursele pe care le-am folosit – și, bineînțeles, acestea au fost omise.

Cine este Alexandru Tănase?

Domnul Tănase a fost președinte al Curții Constituționale din 2011 până în 2017, deci a ocupat această funcție o bună perioadă, iar mai târziu, în 2018, a fost ministru al Justiției în timpul regimului lui Vladimir Plahotniuc. Moștenirea lui Tănase în perioada capturării statului rămâne controversată. A părăsit Curtea înainte de cele mai șocante și grave decizii constituționale, luate când oligarhul încerca disperat să se mențină la putere. În același timp, a fost membru în consiliul băncii lui Plahotniuc, părea să-l favorizeze uneori în deciziile Curții și apoi a intrat în guvernul său ca ministru al Justiției, în plină perioadă de capturare a statului. Oricare ar fi opinia voastră despre el, a fost cândva un titan în sistemul de justiție al Moldovei – și rămâne un comentator politic influent în emisiunile de știri din Moldova.

Pe viitor, când va împărtăși opinii acolo, sper doar ca acestea să fie într-adevăr ale lui. Sau, măcar, să învețe să folosească „ghilimelele”.

Am scris deja ambelor publicații care au preluat articolul „de opinie”, Deschide și Timpul, solicitând o retragere și o recunoaștere clară a sursei. Firește, asta nu va schimba faptul că numeroși oameni au citit articolul și au crezut că este opera domnului Tănase. Și nici nu va repara impactul pe care l-a avut în rețelele sociale. Plagiatul e un lucru ciudat – uneori pare o crimă fără victime, mai ales când materialul e tradus într-o altă limbă. Dar, pentru mine, reflectă foarte prost pe cei care fură munca altcuiva și o prezintă ca fiind a lor. Un fost judecător, în special, ar trebui să știe câte ceva despre ce înseamnă să furi.

Vom vedea ce vor face Deschide și Timpul cu informațiile pe care le-am trimis. Dar o reparație reală ar fi o recunoaștere și o scuză din partea domnului Tănase.

…și, din moment ce pare că este cititor, probabil că va trebui să facă ce consideră că e corect.

Șor deține 51% din A7, iar banca sancționată controlează celelalte 49%. PSB este vizată de sancțiuni impuse de SUA, UE, Canada, Regatul Unit și alte state, fiind considerată o „bancă de bază pentru sectorul de apărare al Rusiei”. În mod oficial, PSB este deconectată de la fluxurile financiare globale prin rețeaua SWIFT. Tot PSB a fost unul dintre principalii parteneri ai lui Șor în schema de cumpărare a voturilor din alegerile de anul trecut.

În luna mai, RISE a publicat o nouă investigație privind alte companii și infrastructura digitală pe care Șor le construia în cadrul rețelei A7. Concluzia lor: scopul principal al acestor companii este de a facilita schimburile valutare și transferurile de bani din Rusia către alte țări – inclusiv Moldova.

Săptămâna aceasta, un raport al Centrului pentru Reziliență Informațională (Center for Information Resilience – CIR) a adus în atenție cel puțin un produs-cheie lansat de A7 și a explicat de ce acesta este îngrijorător, atât în contextul capacității Rusiei de a ocoli sancțiunile, cât și în cazul Moldovei. Prin intermediul acestor companii, Ilan Șor a lansat în februarie o criptomonedă numită A7A5.

Astăzi vom analiza în profunzime cum a fost gândită această criptomonedă pentru a eluda sancțiunile occidentale și ce înseamnă asta, în mod concret, pentru Republica Moldova.

A7A5 – Primul stablecoin în ruble

În lumea criptomonedelor, un „stablecoin” este un activ digital care promite o paritate de 1:1 cu o monedă reală. Spre deosebire de Bitcoin sau alte criptoactive ale căror valori fluctuează puternic în funcție de speculațiile de piață, stablecoin-urile sunt concepute pentru a urmări cursul valutar al monedei pe care o reprezintă. În cazul A7A5, asta înseamnă că pentru fiecare 100 de ruble investite în această monedă, 100 de ruble sunt depuse în banca PSB pentru a o susține.

La nivel global, cel mai cunoscut stablecoin este USDT – sau Tether-ul legat de dolarul american. Până acum însă, nu a existat niciodată un stablecoin susținut de rubla rusească.

Potrivit raportului CIR, în prezent circulă aproximativ 12 milioane de tokenuri A7A5, cu o valoare teoretică echivalentă a circa 149 de milioane de dolari SUA. Totuși, această cifră poate fi înșelătoare, întrucât include tokenuri încă deținute de fondatori și care nu au fost încă vândute. Conform unui expert în spălare de bani transnațională, care a vorbit pentru Moldova Matters sub protecția anonimatului, lichiditatea reală a A7A5 este de fapt destul de redusă în acest moment – în jur de 1,5 milioane de dolari SUA. Vom detalia mai jos de ce acest aspect este important.

Chiar și fără un volum uriaș de A7A5 în circulație, activitatea de tranzacționare a fost foarte intensă în cele patru luni de la lansare. Miercuri, Financial Times a relatat că acest token a înregistrat tranzacții de peste 9 miliarde de dolari de la lansarea sa, în februarie.

Cum se tranzacționează A7A5?

Raportul CIR explică faptul că stablecoin-ul este înregistrat tehnic în Bișkek, Kârgâzstan, și operează în jurisdicția acestei țări. Kârgâzstanul a devenit în ultimii ani un lider mondial în facilitarea eludării sancțiunilor de către ruși, iar acest fapt pare a fi principalul motiv atât pentru existența A7A5, cât și pentru stabilirea sediului său acolo.

Inițial, A7A5 putea fi achiziționat pe platforma de schimb cripto Garantex. Această bursă este legată de ani buni de eforturi criminale de a spăla bani proveniți din atacuri ransomware și alte tranzacții financiare ilicite. Mecanismul-cheie era posibilitatea de a tranzacționa diverse criptomonede contra stablecoin-ului USDT și apoi de a converti rapid aceste fonduri în monedă normală fiat. Garantex a fost supusă sancțiunilor Trezoreriei SUA, începând din 2022, dar și-a continuat activitatea până în martie 2025, când o operațiune coordonată a autorităților americane și europene a dus la oprirea sa. Autoritățile au confiscat domeniile asociate cu platforma, iar compania Tether, care administrează USDT, a blocat și 23 de milioane de dolari în USDT deținute în portofele legate de Garantex.

După aceste acțiuni, Garantex a început să mute sume mari de monede A7A5 între portofele pentru a le spăla și a distruge urma digitală a tranzacțiilor. Compania elvețiană Global Ledger a urmărit aceste mișcări și a constatat că fondurile au reapărut pe o nouă platformă cripto din Kârgâzstan, numită Grinex.

Așadar, e important de menționat că A7A5 nu este disponibil pe scară largă în prezent și este găzduit doar de o singură platformă de schimb cripto — una destul de dubioasă, cel puțin pentru moment.

Inovația A7A5: Dobândă de peste 20%

Ceea ce diferențiază A7A5 în lumea stablecoin-urilor este faptul că promite deținătorilor plăți regulate de dobândă. Deoarece moneda este susținută de ruble plasate în banca PSB, aceste fonduri pot fi împrumutate cu dobândă. În prezent, Banca Națională a Rusiei are o rată de politică monetară de 20%, deși rata comercială de creditare este și mai mare. A7A5 promite deținătorilor 50% din dobânda generată de aceste depozite. Nu este clar cine primește cealaltă jumătate a profiturilor, dar este probabil să fie împărțită între Ilan Șor, banca PSB și alte părți interesate.

Chiar și cu rate atractive de dobândă, asta nu înseamnă că investitorii globali se înghesuie să cumpere A7A5. Având în vedere sancțiunile împotriva PSB, este foarte posibil ca simpla deținere a acestei monede să constituie o încălcare a sancțiunilor în multe țări. În plus, rubla este departe de a fi o monedă stabilă, având în vedere dificultățile economice ale Rusiei. Cu toate acestea, o inginerie financiară abilă ar putea atenua aceste riscuri și ar putea face din A7A5 o opțiune tentantă pentru investitorii care nu sunt prea preocupați de sancțiuni — vom reveni la acest subiect mai jos.

Infrastructura A7A5 – Totul duce înapoi la Șor

Raportul CIR a analizat infrastructura digitală care stă la baza criptomonedei A7A5 și a site-urilor aferente și a descoperit numeroase legături cu Ilan Șor. Merită menționat aici că A7A5 a încercat să se distanțeze de A7 și de Șor, publicând un comunicat în care afirmă că, deși moneda digitală „a colaborat cu echipa tehnică a A7 în faza inițială”, ulterior „a decis să se separe complet din cauza unor viziuni diferite asupra strategiei de dezvoltare.” Există mai multe motive tehnice pentru care această „separare” pare puțin probabilă, dar și unul foarte practic – Ilan Șor a participat săptămâna trecută la Forumul Economic de la Sankt Petersburg ca reprezentant al A7 și și-a petrecut timpul promovând A7A5.

CIR a investigat adresele IP care găzduiesc infrastructura A7A5 și a descoperit că, din cele 11 domenii găzduite pe aceeași adresă IP din Franța, două aparțin infrastructurii A7A5, iar celelalte nouă includ numeroase site-uri care au fost asociate cu activitățile politice ale lui Șor în Republica Moldova. Printre acestea se numără ilan-shor[.]com, legalinfomoldova[.]com (legat de o campanie din 2023 a lui Șor) și cell4call[.]com. Acest ultim site a fost identificat ca fiind accesat din aplicația de mesagerie securizată „Bria”, pe care Șor o folosea pentru a comunica cu complicii săi din Moldova. Moldova Matters a relatat anterior despre rolul aplicației Bria în cadrul operațiunii de filaj „Arina 007”, menită să demonteze tentativele lui Șor de a cumpăra deputați locali.

Numeroase alte domenii de pe aceeași adresă IP duc la site-uri legate de ONG-ul pro-Eurasia al lui Șor, precum și de companii-fantomă înființate în diverse jurisdicții, care au fost de asemenea asociate cu acesta. Un astfel de site al unei companii din Dubai a eșuat, din neglijență, în a ascunde datele Whois, iar CIR a notat că adresa trecută pe site corespunde cu ultima locuință cunoscută a lui Șor din Israel.

Dincolo de faptul că analizele tehnice confirmă legătura clară dintre A7A5 și întreaga rețea de companii ale lui Șor, ele mai oferă și o perspectivă interesantă asupra modului în care acesta operează. Este remarcabil că toată această infrastructură personalizată este o abordare rară în ziua de azi. Companiile occidentale ar folosi AWS sau Cloudflare – soluții de găzduire în cloud care reduc efortul și costul de a-ți construi propria infrastructură. În Rusia, există analogi locali precum DDoS-Guard, Rostelecom Solar și alte firme care oferă servicii similare. Șor are motive clare să își amplaseze infrastructura în afara celei occidentale – dar de ce nu folosește opțiunile rusești?

În continuare, vom analiza cum funcționează schema mai largă a Rusiei pentru eludarea sancțiunilor și operațiunile valutare externe – și de ce echipa lui Șor operează în afara acestei rețele.

Tranzacții în ruble sub sancțiuni

Deși s-a scris mult despre modurile prin care guvernul rus, companiile rusești și cetățenii ruși ocolesc sancțiunile financiare, există un aspect esențial asupra căruia trebuie să ne concentrăm aici: Rusia este o cleptocrație, ceea ce înseamnă că mulți oficiali de stat, de la mic la mare, au un interes financiar în diverse afaceri nominal private – în special în tot ce ține de frontieră.

Asta înseamnă că o companie care dorește să exporte ceva – chiar și produse care nu au legătură cu războiul, cum ar fi produsele agricole – va avea nevoie de „curatori” care să facă acest lucru posibil. În Rusia, acest fenomen este adesea numit „крышa” (krîșa), adică „acoperiș”. În ierarhia cleptocratică, krîșa este atât protector, cât și beneficiar de „rentă”. Să presupunem, de exemplu, că vrem să exportăm lemn din Rusia. Din cauza restricțiilor valutare, nu este la fel de simplu ca a primi o plată în dolari într-un cont bancar. Există multe metode alternative – aurul, de exemplu – însă ce contează este că aceste rețele de schimb neoficial nu sunt operate de companie, ci de krîșa. Fie că este vorba de un oficial vamal sau un colonel FSB local, acești funcționari dețin imperii mici, dar profitabile, de protecție și facilitare. Nici măcar nu este potrivit să numim asta „corupție”, pentru că, într-o cleptocrație, corupția nu este o abatere, ci un principiu de funcționare. Este ceea ce se întâmplă când corupția capturează întregul stat.1

Acest lucru este relevant în cazul nostru pentru că întreaga rețea este o afacere uriașă, cu sume imense în joc. Concurența cu aceste interese consolidate nu este bine primită – ba poate fi chiar periculoasă. A7A5 al lui Ilan Șor operează într-un spațiu aglomerat, dar și sancționat de stat. Deci ce se întâmplă, de fapt?

Anatomia unui „start-up” cleptocratic

Raportul CIR remarcă faptul că Osman Kabaloev, director adjunct în Departamentul de Politici Financiare al Ministerului de Finanțe al Rusiei, a vorbit despre A7A5 în cadrul unei conferințe a bancherilor ruși, pe 16 aprilie. În cadrul evenimentului, Kabaloev a invocat blocarea portofelelor USDT de către Tether în cazul Garantex și a subliniat importanța dezvoltării unei monede stabile bazate pe rubla rusească. A menționat A7A5 ca fiind „un proiect interesant lansat de colegii noștri din Kârgâzstan” și a adăugat că „există chiar posibilitatea unui fel de randament al investiției”, referindu-se la promisiunea A7A5 de a plăti dobânzi.

CIR notează că A7A5 este, în mod oficial, un produs deținut și administrat de PSB – o bancă de stat rusă, practic sub controlul direct al Kremlinului. Însă distanțarea lui Kabaloev de proiect, prezentându-l drept inițiativă „kârgâză”, subliniază caracterul său de probă, conform unui expert în spălare transnațională de bani, care a oferit informații pentru Moldova Matters în fundalul acestui articol. A7A5 este, în esență, un „start-up” cleptocratic. Statul rus, prin PSB, i-a oferit capital de pornire și monitorizează progresul.

Important este faptul că A7A5 nu este lăsat să crească prea repede. Așa cum s-a menționat mai sus, procesul de „facilitare” a tranzacțiilor valutare în domeniul import/export face parte dintr-o cleptocrație competitivă. Interesele deja consolidate sunt extrem de vigilente și nu permit unui start-up condus de fugari moldoveni să le calce prea mult pe bătătură.

Dar mai există un aspect important: A7A5 poate facilita plăți și eludarea sancțiunilor mai eficient decât sacii de bani sau aurul – și are în plus un as în mânecă datorită structurii sale cu dobândă. Acesta este și motivul pentru care A7A5 ar putea deveni un pericol major pentru regimul sancțiunilor.

Când o criptomonedă devine „unicorn”

În mod tradițional, un start-up „devine unicorn” atunci când atinge o evaluare de un miliard de dolari – ceva ce are puțină relevanță în Rusia, unde lipsesc atât o piață transparentă, cât și statul de drept în sens clasic. Expertul cu care am vorbit pentru acest articol a propus un alt criteriu pentru momentul în care A7A5 ar putea exploda și deveni un jucător major: dezvoltarea unei piețe de instrumente financiare derivate (futures).

În prezent, investitorii din domeniul cripto, care nu sunt preocupați de sancțiuni, ar putea găsi atractivă promisiunea A7A5 de randamente anuale generoase – dar există un obstacol. Rubla este o monedă extrem de volatilă. Dacă stablecoin-ul promite o dobândă anuală de peste 10%, dar valoarea rublei față de dolar ar putea scădea cu mai mult de 10% într-un an, investiția devine una cu risc ridicat. Lucrurile se schimbă însă, dacă fondul de lichiditate A7A5 crește substanțial și dacă proiectul primește sprijin instituțional din partea PSB sau a altor investitori. Dacă sunt îndeplinite mai multe condiții, A7A5 ar putea dezvolta o piață de futures atractivă, care să permită investitorilor să se protejeze împotriva scăderii rublei și să investească cu încredere în randamentele promise de criptomonedă.

Aceasta ar putea reprezenta o amenințare majoră pentru regimul de sancțiuni impuse băncilor rusești de Occident. Practic, investitorii ar schimba USDT sau alte active cripto pe A7A5, care este garantat prin depozite la Promsvyazbank – ceea ce înseamnă o infuzie de valută forte în sistemul bancar rus, pe canale ocolitoare față de cele oficiale de schimb valutar. Așa cum a explicat expertul:

„A7A5 încă mai poate fi distrus prin sancțiuni, dacă există un efort concertat din partea Occidentului. Dar dacă supraviețuiește și ajunge să dezvolte o piață de futures, atunci porțile iadului vor fi deschise.”

Ce înseamnă toate acestea pentru alegerile din Moldova

Raportul CIR despre A7A5 se concentrează în principal pe ocolirea sancțiunilor. Noua rețea de companii a lui Șor și acest proiect cripto par să aibă drept scop facilitarea mișcărilor de bani din și înspre Rusia.

Cu toate acestea, utilitatea lui Ilan Șor pentru Kremlin a constat întotdeauna în rolul său din cadrul războiului hibrid dus împotriva guvernului democratic ales al Republicii Moldova. Având în vedere acest fapt și precedentul includerii unor rețele criminale organizate în proiectele de politică externă ale Rusiei, putem deduce că A7A5 are trei scopuri de bază:

1. Să faciliteze evitarea sancțiunilor, tranzacțiile financiare transfrontaliere și achiziționarea de dolari americani în afara sistemului bancar tradițional.

2. Să genereze profit pentru Ilan Șor și Promsvyazbank.

3. Să creeze un fond obscur („slush-fund”) pentru a susține manipulările politice ale lui Șor în Republica Moldova.

Din perspectiva Kremlinului, este un scenariu „win-win-win”: dacă start-up-ul funcționează, obțin un mecanism eficient de evitare a sancțiunilor; iar dacă rămâne de mici dimensiuni, generează oricum fonduri dedicate pentru manipularea alegerilor din Moldova. Șor își primește partea, iar cleptocrația își protejează interesele.

Raportul CIR susține această ipoteză, menționând că multe dintre companiile-fantomă înființate recent de Șor nu par a fi implicate direct în A7A5. Există firme înregistrate în Seychelles sau Dubai, cu misiuni vagi și pline de cuvinte-cheie, de genul „facilitarea plăților transfrontaliere” sau logistică. Teoretic, această rețea de entități juridice – sau altele încă nedescoperite – ar putea oferi nenumărate metode prin care Șor să miște bani și criptomonede pentru a le canaliza către schemele sale de interferență electorală în Moldova.

Există numeroase cazuri documentate în care rețeaua lui Șor a folosit criptomonede pentru a introduce bani în Moldova la alegerile de anul trecut. Referințe la cripto în contextul mitei electorale apar în dosarele aflate pe rolul instanțelor în legătură cu aceste activități. În același timp, Moldova este insuficient pregătită pentru a opri fluxurile de criptomonede către țară sau conversia acestora.

În cel mai recent raport al Consiliului Europei – „MONEYVAL” (mai 2025) – autorii semnalează probleme de transparență în jurul furnizorilor de servicii de active virtuale (VASPs), notând:

„Lipsa reglementării sectorului – Republica Moldova a luat o decizie de politică publică de a limita furnizarea serviciilor VASP. Autoritățile au explicat că această măsură a fost luată în principal ca reacție la potențiala utilizare abuzivă a tranzacțiilor cu active virtuale pentru a ocoli sancțiunile financiare. (…) Țara este preocupată de faptul că nu poate identifica în totalitate toți furnizorii ilegali de VASP.”

În esență, tranzacționarea de criptomonede este ilegală în Moldova, iar guvernul are o capacitate redusă de a înțelege și controla piața neagră care umple acest gol. În cadrul Poliției Naționale, Centrul pentru Combaterea Crimelor Informatice este responsabil de identificarea activităților VASP neautorizate. Aceștia lucrează adesea pe baza sesizărilor primite de la Unitatea de Informații Financiare (FIU), care a raportat o creștere majoră a tranzacțiilor suspecte între 2022 și 2024 – în principal de la bănci și furnizori de servicii de plată. Dar raportul concluzionează următoarele:

„Republica Moldova are o capacitate instituțională insuficientă de a identifica toate persoanele fizice și juridice implicate ilegal în furnizarea de servicii VA [active virtuale]”.

Aceasta înseamnă că criptomonedele rămân un instrument în arsenalul lui Șor pentru introducerea de fonduri ilicite în campaniile electorale din Moldova. Chiar și fără ele, profiturile obținute prin A7A5 pot fi transferate în portofele cripto oriunde în lume, iar curieri pot aduce numerar în Moldova din România, Turcia sau alte puncte de transfer convenabile. Poliția și Vama au devenit mai eficiente în interceptarea acestor fluxuri – dar totul rămâne un joc de-a v-ați ascunselea.

Pericolul reprezentat de A7A5 și cum poate fi oprit

În esență, A7A5 reprezintă două amenințări majore. În primul rând, este un instrument de evitare a sancțiunilor și de atragere a dolarilor în sistemul bancar rusesc. În al doilea rând, este un mecanism prin care amestecul Rusiei în politica moldovenească se poate autofinanța. Pe ambele fronturi, A7A5 este o amenințare emergentă, dar riscă să devină un pericol real, dacă reușește să atingă statutul de „unicorn cleptocratic”.

Alegerile parlamentare din Moldova vor avea loc în septembrie, iar Rusia este așteptată să-și intensifice semnificativ războiul hibrid împotriva țării în lunile următoare. Fonduri noi și instrumente financiare aflate în mâinile lui Ilan Șor ar putea crește dramatic riscul de finanțare ilicită și de cumpărare a voturilor, jucând un rol major în alegerile care vor decide, cel mai probabil, viitorul european al Moldovei.

În același timp, ingineria financiară din spatele A7A5 reprezintă un risc major pentru întregul regim de sancțiuni aplicat Rusiei. Dacă proiectul reușește să creeze o piață de contracte futures pentru rubla digitală, investitori oportuniști (dar lipsiți de scrupule) din întreaga lume vor începe să injecteze USDT și alte monede echivalente cu dolarul în sistemul bancar rusesc. Dacă acest lucru se întâmplă, A7A5 va deveni un canal financiar care facilitează ocolirea sancțiunilor, atrăgând capital investițional și evitând, în același timp, mecanismele de control ale Occidentului.

În prezent, înainte ca A7A5 să devină un „unicorn”, este relativ ușor de neutralizat prin sancțiuni. Momentan, nu există nicio regulă sau reglementare care să împiedice Tether să permită schimbul USDT în A7A5. Lipsa unei desemnări oficiale ca țintă a sancțiunilor din partea SUA sau a UE a oferit proiectului spațiu să crească. Dacă Tether va fi obligat să limiteze conversia în A7A5, iar guvernele occidentale vor impune sancțiuni directe asupra acestui startup de stablecoin în ruble, impactul său poate fi diminuat. Dar dacă A7A5 este lăsat să se dezvolte, bani reali vor fi atrași zilnic în sistem, iar acest startup de evitare a sancțiunilor poate atinge masa critică.

A7A5 este un proiect deținut de o persoană sancționată, Ilan Șor, și de o bancă sancționată, PSB. Și-a început existența pe o platformă cripto sancționată, iar scopul său principal pare a fi ocolirea sancțiunilor. Este destul de probabil ca stablecoin-ul să fie, în cele din urmă, sancționat — întrebarea reală este cât timp i se permite să funcționeze până atunci.

Acest interval de timp contează însă enorm. Ilan Șor are o lungă carieră în scheme financiare și spălare de bani. Fiecare proiect al său s-a construit pe precedentele — fie cele proprii, fie ale altor „antreprenori” din același ecosistem, de la „spălătoria rusească” până la „furtul miliardului”. Orice s-ar întâmpla cu A7A5, este o experiență de învățare pentru cei din spatele său. Cu cât A7A5 există mai mult într-o zonă gri legală, cu atât va atrage mai mult capital și cu atât mai rafinat va deveni modelul financiar al lui Șor.

Ilan Șor a lansat primul stablecoin susținut de rubla rusească, iar acest proiect amenință direct democrația Republicii Moldova și regimul sancțiunilor occidentale în ansamblu. Așadar, întrebarea este: ce va face Occidentul în această privință?

Vom urmări acest subiect pe măsură ce evoluează în săptămânile următoare și vom reveni cu actualizări.