Între timp, am suspendat abonamentele plătite…

Read more

Subscribe now

Salut tuturor! Știu că mulți dintre voi ați așteptat un articol de la mine care să analizeze alegerile de weekendul trecut (mi-ați scris destui ca să-mi dau seama). După o lună nebună, plină de evenimente, am decis să-mi iau un mic răgaz și să trăiesc puțin în afara știrilor politice. Este sezonul vinului în Moldova, așa că am cules strugurii și m-am asigurat că voi avea suficient vin (jin) de casă și murături gustoase pentru iarnă.

Asta explică liniștea mea de până acum. Astăzi vreau să împărtășesc cele 11 concluzii principale din aceste alegeri (fără o ordine anume). Luni urmează un nou Weekly Roundup pentru a recupera noutățile de după alegeri, iar după aceea, nu am nicio îndoială că voi reveni cu alte reflecții despre acest moment istoric.

Înainte de a începe, vă recomand cu căldură un episod recent al podcastului Brussels Sprouts produs de Center for a New American Security (CNAS). Fostul ambasador William Hill și Laura Thornton, directoare pentru programele globale de democrație la McCain Institute, au fost invitații principali ai gazdelor pentru a analiza rezultatele alegerilor. Un episod excelent, cu doi invitați extrem de lucizi.

#1 Alegerile au fost despre geopolitică

De multe ori, ceea ce „spun” alegerile ne arată retrospectiv de ce au fost câștigate. Dacă oamenii sunt preocupați de costul vieții și partidul tău vorbește doar despre politică externă, probabil că pierzi.

Înainte de alegeri am scris despre cum PAS și-a pus toate mizele pe ideea unei confruntări „Europa vs Rusia” și a integrării europene. Nu așa au procedat în 2021. Atunci, PAS a candidat pe teme economice și sociale, în timp ce socialiștii au încercat să transforme scrutinul într-un război cultural și geopolitic. De data aceasta, rolurile s-au inversat: PAS a mers pe linia UE și împotriva Rusiei, iar Blocul Patriotic a încercat să readucă dezbaterea la probleme locale. De fiecare dată, PAS a intuit corect starea de spirit a electoratului și a mers acolo unde se aflau oamenii.

Asta nu înseamnă că PAS este copleșitor de popular, pentru că…

#2 UE are mandatul, PAS mai puțin

Acesta a fost unul dintre cele mai frecvente puncte din primele analize post-electorale: mulți nu au votat pentru PAS, ci împotriva Kremlinului și a „favoriților” lui politici. Editoriale și nenumărate postări pe Facebook transmit același mesaj — oamenii au așteptări enorme de la PAS. Alegători nemulțumiți, care altfel ar fi vrut să pedepsească guvernarea, s-au întors în ultimul moment, conștienți de miza geopolitică. Acum le spun celor de la PAS: nu stricați totul.

Așa cum a scris Stella Unița, redactoare-șefă la Newsmaker:

„PAS poartă acum o responsabilitate uriașă. Nu va mai avea cu cine să-și împartă eșecurile. După opt ani la putere cu o majoritate stabilă, nu mai există scuze de genul «am făcut ce-am putut».

Nu vrem să mai vedem aroganță. Vrem lecții învățate. Nu toată lumea a votat PAS pentru că sunteți atât de deștepți și frumoși. Mulți au făcut-o pentru Maia Sandu. Mulți pentru că aceasta era «ultima șansă». Mulți pentru că nu aveau altă opțiune. Nu vă arogați meritul acestui rezultat. Și nu vă luați prea în serios. Extazul acesta va trece repede, iar întrebările vor veni mai repede decât poți spune «pas».”

#3 Socialiștii și-au epuizat potențialul

Da, rămân cel mai mare partid de opoziție. Da, vor fi relevanți în continuare. Dar nu — nu se vor mai întoarce la putere. De ani buni am scris și am spus că socialiștii au un plafon tradițional de 30–35 % din voturi. La alegerile din 2021 au obținut 27 %, pierzând câteva procente către partidul lui Șor, care a luat aproape 6 %. Împreună, vedem acel nucleu de 30–35 % electorat deschis pro-rusesc.

De data aceasta, Blocul Patriotic a obținut doar 24 %. Niciun alt concurent important nu a fost explicit pro-rus. Dacă îl excludem pe domnul Usatîi, care are o poziție ambiguă, acel 24 % reprezintă singura parte a spectrului politic care nu s-a declarat pro-UE.

„Tehnologii” politici de la Moscova au încercat să reanimeze socialiștii adăugându-i pe Vasile Tarlev și Irina Vlah. Mișcare fără sens: Tarlev nu are electorat propriu, iar imaginea de „pragmatică” a Irinei Vlah s-a prăbușit după apropierea de Șor. Acum știm sigur că strategia nu a funcționat — exact cum a prezis Voronin1.

Un detaliu interesant: Voronin, mutat pe poziția 25 în lista Blocului Patriotic după excluderea echipei Vlah, va reveni totuși în Parlament.

Subscribe now

#4 „Alternativa” – un proiect fără mesaj

E scris chiar în nume! Ei erau „alternativa” la votul pentru PAS. Ideea părea clară și, sincer, am crezut că ar putea funcționa… până când am văzut cine face parte din bloc. „Alternativa” a reușit să adune un număr surprinzător de mare de simpatizanți declarați ai lui Putin într-o alianță care se autoproclama pro-europeană.

Poate că ar fi mers cu un mesaj coerent, dar ceea ce s-a auzit mai mult a fost: „Noi iubim UE, dar…” — urmat de o listă de poziții care suna mai degrabă anti-europene. Nu au reușit să transmită clar pentru ce sunt, iar asta a permis PAS-ului să îi definească în ochii alegătorilor ca fiind pro-Kremlin2.

Chiar dacă au intrat în Parlament, rezultatul lor nu a fost deloc strălucit. Bănuiesc că primarul Ceban va renunța și va rămâne la Primărie, în loc să stea patru ani pe băncile opoziției.

#5 „Democrație acasă” și prezența mișcării MEGA

Surpriza alegerilor a fost partidul Democrație Acasă (PPDA), care a obținut locul cinci. Este un avertisment clar că Rusia nu este singura interesată să submineze democrația moldovenească. Formațiunea condusă de Vasile Costiuc este un aliat apropiat al lui George Simion și al extremei drepte românești.

Legăturile lui Simion cu mișcarea MEGA și cu cercurile MAGA din SUA îi oferă lui Costiuc o poziție ideologică neobișnuită în Parlament. MEGA include personaje simpatizante ale Rusiei, dar nu este același fenomen — este o altă combinație de populism, religie și ultranaționalism. Ideologic și geopolitic, acest spațiu merită urmărit atent.

În plus, Comisia Electorală Centrală (CEC) tocmai a emis un avertisment pentru PPDA, după ce partidul a raportat „0 lei” cheltuiți pentru publicitate pe rețelele sociale. Expert Forum, un think-tank românesc, a documentat deja o campanie uriașă pe TikTok în favoarea lui Costiuc și posibilele legături cu partidul AUR al lui Simion.

PPDA neagă orice implicare și afirmă că i-a notificat pe procurori despre „străini care ar fi cheltuit bani în numele lor”. CEC nu poate face mai mult decât să emită un avertisment, dat fiind că alegerile s-au încheiat.

În privința finanțării ilicite — e un subiect care va trebui urmărit în continuare.

#6 Sondajele au fost, de fapt, destul de bune

Deși mulți ar putea fi tentați să le critice, sondajele preelectorale s-au descurcat mai bine decât de obicei. Desigur, vorbim doar despre cele două cercetări serioase — Watchdog și Barometrul Opiniei Publice (BOP).

Ambele au răspuns corect la întrebarea numărul unu din această vară: „Poate PAS obține o majoritate?”

Răspunsul sondajelor a fost „da” — posibil, dar nu garantat. Și așa a fost. Rezultatul a fost strâns, exact cum anticipau. Ambele au estimat corect și scorul Blocului Patriotic.

De acolo însă au început problemele. Watchdog a subestimat complet partidul Alternativa, considerând că nu va intra în Parlament. Ambele sondaje au supraestimat partidul Out (Renato Usatîi) și au ratat complet PPDA.

Există multe teorii despre ascensiunea bruscă a PPDA. După cum am menționat, există semne clare de mobilizare online — în special pe TikTok — legate de rețeaua lui Simion și de extrema dreaptă românească. În același timp, se vorbește și despre o posibilă redirecționare de resurse din partea lui Șor, după ce formațiunile lui au fost eliminate din cursă.

Dacă victoria i-a surprins chiar și pe ei, asta explică de ce PPDA nici măcar nu a publicat un program electoral coerent înainte de vot.

#7 America a ieșit din joc

În timpul întâlnirilor cu diverse delegații, Ambasada SUA și-a exprimat poziția clară: „nu avem un favorit în această competiție.”

La final, SUA a felicitat PAS pentru victorie, dar comunicatul a fost rece:

„Așteptăm să colaborăm cu viitorul guvern în chestiuni de interes comun.”

Mulți ar putea spune: „iată dovada că fără USAID, fără finanțare pentru mass-media independentă, fără sprijin american pentru societatea civilă și securitate cibernetică — forțele pro-europene au câștigat oricum, iar milioanele Rusiei au fost degeaba.”

Dar această perspectivă e greșită.

Uniunea Europeană a încercat disperat să acopere golul lăsat de retragerea americană, oferind granturi de urgență pentru observatori electorali, verificarea informațiilor, media independentă, campanii anti-dezinformare. A fost un efort uriaș, dar insuficient.

Multe redacții, ONG-uri și organizații civice funcționează acum doar din inerție — și pentru unele dintre ele acesta ar putea fi ultimul efort.

Aceste alegeri au fost o bătălie pentru viața democratică a Moldovei — iar SUA a ales să nu participe.

Pe termen lung, poate că instituțiile moldovenești și UE vor reuși să înlocuiască sprijinul american. Dar, chiar dacă Washingtonul nu are „favoriți” aici, administrația americană are în alte părți — JD Vance și alții intervin rapid atunci când văd partide cu viziuni similare, cum este cazul AfD în Germania.

Cu PPDA în Parlament, este posibil ca relațiile SUA–Moldova să treacă de la indiferență la antagonism.

Pentru o analiză detaliată a acestui fenomen, vă recomand noul raport al Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR), care explică strategia administrației Trump de a diviza și slăbi unitatea europeană.

#8 Moldova a luptat cu toată forța

Înainte de alegeri, aproape nimeni nu era sigur de rezultat. Dar nici nu era o atmosferă de disperare.

Am vorbit cu numeroase misiuni de observare, jurnaliști și companii — în briefing după briefing — în timp ce străinii încercau să înțeleagă ce urmează. În aproape toate aceste întâlniri mi s-a spus că sunt printre cei mai „optimiști” interlocutori. M-a amuzat. Tocmai le explicasem amploarea incredibilă a atacurilor rusești asupra democrației moldovenești și, dacă m-am apropiat cât de cât de o prognoză, aceasta era: „va fi un haos, probabil un parlament fără majoritate.”

Ceea ce am spus, însă, a fost că PAS poate câștiga.

Se pare că acele cuvinte — poate câștiga — au fost interpretate drept optimism. În afara țării, printre analiștii occidentali domina o viziune aproape fatalistă: că PAS va pierde și Moldova va cădea din nou în sfera de influență a Rusiei.

Dar în Moldova nu se vorbea așa. Oamenii erau nervoși, obosiți, extrem de stresați — dar nu disperați. Atmosfera era una de mobilizare, cu o atitudine de „încă o dată în tranșee.”

După un briefing cu o organizație internațională, un angajat local mi-a spus ceva ce nu voi uita: Consiliul nostru de administrație se gândea la evacuarea personalului. Prezentarea ta i-a calmat. Aveau nevoie să audă de la un străin mesajul: nu intrați în panică.

El mi-a spus apoi că va fi în SUA de ziua votului, dar a făcut planuri să conducă patru ore dus-întors ca să poată vota.

Oamenii de aici au înțeles miza, au știut cât de disproporțiat era totul — și totuși s-au apucat de treabă.

#9 Moldovenii au zguduit Europa

Aceste alegeri au avut o semnificație uriașă, nu doar pentru Moldova. Miza era enormă: dacă Rusia ar fi reușit să întoarcă Moldova de la drumul european, mesajul ar fi fost clar — puterea noastră dură e mai mare decât puterea voastră blândă.

Așa cum spunem des aici — Moldova contează.

Prin această victorie, țara a devenit un simbol: un David care îndrăznește să-l înfrunte pe Goliat.

La protestele de săptămâna aceasta din Tbilisi, capitalei Georgiei, s-au văzut drapele moldovenești purtate de manifestanți.

Nu e un fenomen nou. Anul trecut, când am fost în Armenia, am auzit la fel: tineri din baruri, experți politici la conferințe, chiar și taximetriști — toți vorbeau cu respect despre guvernul de la Chișinău și despre președinta Maia Sandu.

Motivul era simplu: oamenii își doreau un guvern care să aibă curajul să spună lucrurilor pe nume și să înfrunte Rusia3.

De ceva timp, Moldova își construiește tăcut o formă de soft power în „vecinătatea apropiată” a Rusiei.

Această victorie va consolida acel rol și va întări reputația Maiei Sandu drept unul dintre cei mai fermi lideri anti-Putin — alături de Zelenski.

#10 Uniunea Europeană a mers „all in”

Diplomații, liderii și instituțiile europene au intrat în această luptă cu toate forțele.

În timp ce diplomații americani declarau că „nu au un favorit”, cei europeni au spus clar: aceste alegeri sunt o bătălie între democrație și Rusia.

Parada de lideri europeni care au venit la Chișinău înainte de alegeri a fost fără precedent. Țările și instituțiile UE s-au grăbit să preia proiectele abandonate de SUA și să sprijine presa independentă, verificarea faptelor și campaniile anti-dezinformare.

În luna mai scriam despre cum Maia Sandu a renunțat la „echilibristică” și a mers „all in” pentru susținerea forțelor pro-europene din România. A fost o miză uriașă pe valori — și a funcționat.

Acum, UE a mers „all in” pe Moldova — și țara continuă drumul european.

Există o lecție clară aici: dacă lupți, poți câștiga.

#11 Kremlinul are puține opțiuni în continuare

A fost o zi proastă pentru Ilan Șor și Serghei Kiriyenko. Și nu una prea bună pentru niciun oligarh moldovean4.

Rusia a pierdut grav în această rundă, iar Putin probabil caută deja vinovați — și ar trebui. De când l-a înlocuit pe Dmitri Kozak, Kiriyenko a fost „curatorul” dosarului Moldova la Kremlin. Iar sub supravegherea lui, PAS a obținut un mandat de patru ani care, cu puțin noroc și multă muncă, ar putea duce țara în UE.

Totul s-a întâmplat pentru că Moscova nu a înțeles Moldova. Îndesarea de „tehnologi” pro-ruși în Blocul Alternativa a fost doar unul dintre multele exemple.

După ce a cheltuit peste 200 de milioane de euro5, Rusia rămâne cu opțiuni slabe. Alegătorii au văzut prin manipulări și, chiar dacă adesea fără entuziasm, au votat pentru PAS — adică pentru un viitor european.

Desigur, Kremlinul mai are un arsenal de metode: Transnistria este prima dintre ele.

Va continua să provoace, să întârzie parcursul european al Moldovei, să folosească propaganda și atacurile cibernetice pentru a semăna teamă și haos.

Dar ceea ce nu mai poate face este să preia controlul politic direct.

Aceste alegeri au închis acea ușă.

Ne așteaptă o iarnă dificilă în Transnistria și decizii grele la Chișinău, pe fondul unei noi crize energetice în regiunea separatistă.

Dar șansa Rusiei de a schimba direcția Moldovei s-a dus.

În ultimele zile au fost publicate mai multe investigații în care jurnaliști sub acoperire s-au infiltrat în rețeaua Șor – adesea timp de luni întregi. Jurnaliștii au pătruns în diverse segmente ale rețelei, uneori suprapunându-se și publicând chiar conversații cu aceiași operativi ai lui Șor. Vom trece în revistă câteva dintre cele mai importante descoperiri, însă fiecare investigație merită văzută/citită integral:

• ZdG – Armata Digitală a Kremlinului (II)

• BBC – Cum o rețea de știri false finanțată de Rusia încearcă să perturbe alegerile din Europa (în engleză)

• NordNews – Cinci luni sub acoperire // Rețeaua Moscovei, acțiuni conspiraționiste, bani, propagandă și manipulare electorală

ZdG – Armata Digitală a Kremlinului (II)

La începutul lunii septembrie, am scris despre prima investigație ZdG, care documenta infiltrarea în Armata Digitală a Kremlinului. Acest prim articol detalia investigația sub acoperire a jurnalistei Natalia Zaharescu, desfășurată până în martie 2025, când coordonatorii lui Șor și-au dat seama că identitatea falsă fusese deja folosită într-o altă investigație. Jurnalista ZdG Măriuța Nistor a preluat apoi ancheta, intrând cu o nouă identitate în rețea sub numele de „Ludmila”. Iată câteva detalii esențiale:

• „Ludmila” a intrat în programul „Armata Digitală”, cunoscut și ca „InfoLider”. A fost inclusă într-un grup numit „Instruirea activiștilor de comunicare 4”, care avea 260 de membri.

• Sistemul de plată le era explicat ca fiind proporțional: pentru 100 de postări pe rețele sociale într-o lună, salariul complet (3000 lei) era oferit pentru 81–100 de postări. Cu cât se realizau mai puține postări, salariul scădea până la minimum 600 lei pentru 30% din sarcini. Se promiteau bonusuri în funcție de diferiți indicatori.

• Toată munca era remote – nu se organizau niciodată întâlniri fizice.

• La momentul plății, „Ludmila” a fost inițial invitată să primească banii prin aplicația PSB Bank. După ce a spus că nu mai are acces la cont, i s-au oferit alte opțiuni:

„Îți pot trimite euro direct pe un card moldovenesc, se convertesc automat în lei. Trimit deja la mulți și se pare că nu sunt probleme. Trimit, de regulă, din Germania, Franța, Marea Britanie, dar nu rămân urme. Dacă preferi criptovalută și îți e mai comod, trebuie să te decizi repede.”

• A optat pentru criptovalută și a fost plătită cu 130 USD în USDT.

• În fiecare săptămână erau anunțati despre priorități. Inițial, postările afirmau că limba e „moldovenească” și nu română, apoi narative care glorificau URSS-ul în al Doilea Război Mondial și denigrau România. În aprilie, mesajele s-au mutat pe tema „Statele Unite au abandonat Moldova”. Ulterior, accentul a căzut pe sprijinirea conferinței MEGA de la Chișinău și atacarea lui Emmanuel Macron și a altor lideri UE. În mod constant, postările atacau PAS și pe Maia Sandu.

• În august s-a produs o ruptură. Când protestul stradal „permanent” al lui Șor a eșuat, ceva s-a frânt în rețea. Curatorii au explicat că acest eșec a fost critic și că „cel mai probabil, nu va mai rămâne nimic din blocul Pobeda. De asta toți erau atât de confuzi și panicați.” Plățile s-au oprit și, deși curatorii îi îndemnau să continue munca, pe 1 septembrie a început o mini-grevă fără vreun semn de plată. Inițial li s-a spus că „e multă presiune pe contabilitate” și că au același contabil ca blocul Pobeda. Timp de 10 zile, rețeaua a tăcut. Pe 10 septembrie, a revenit curatorul Mihail Alexandrovici și a explicat că a avut loc o luptă internă pentru putere. Cineva încercase să-și asume meritele pentru activitatea rețelei și tăiase accesul la fonduri – dar acest individ fusese în cele din urmă înlăturat. Mihail Alexandrovici a promis că plățile vor fi reluate, munca va continua și că de acum se vor concentra pe sprijinirea Victoriei Fur­tună și a partidului Moldova Mare în alegeri.

ZdG mai notează că, în vara anului 2025, armata digitală a fost reorganizată în trei comenzi: Nord, Centru și Sud. Fiecare avea curatori și rețele proprii, iar cel puțin o rețea avea sarcina de a-l sprijini pe George Simion după ce a pierdut alegerile din România. Asta presupunea crearea de postări care susțineau că alegerile fuseseră fraudate împotriva lui și că Moldova plănuia același lucru etc.

Subscribe now

BBC: Cum o rețea de știri false, finanțată de Rusia, încearcă să perturbe alegerile din Europa

Investigația BBC a implicat o jurnalistă sub acoperire pe care au numit-o „Ana”, care s-a infiltrat în întâlnirile online și offline ale rețelei Șor. Articolul lor este interesant și merită citit, însă este mult mai vag decât cel al presei locale – probabil din cauza legislației britanice privind calomnia, care face ca instituțiile media să fie foarte reticente în a numi persoane sau chiar organizații. Totuși, ei notează că „Ana” a fost abordată de coordonatoarea rețelei Șor, Alina Juk, și recrutată pentru diverse instruiri și evenimente offline. Este foarte posibil ca ea să fi fost în aceeași încăpere cu „Olga”, jurnalista sub acoperire de la NordNews, care a relatat despre aceleași evenimente – însă mult mai detaliat… și într-un mod care, în cele din urmă, a dus la arestarea Alinei Juk.

NordNews: Cinci luni sub acoperire // Rețeaua Moscovei, acțiuni conspiraționiste, bani, propagandă și manipulare electorală

Infiltrarea în rețeaua Șor de către NordNews a început în offline, dar ulterior a fuzionat cu programul „InfoLider”, în care se infiltrase și ZdG. Timp de cinci luni, „Olga” a participat la sesiuni de instruire privind propaganda, persuasiunea politică și îndoctrinarea ideologică. A primit sarcini pentru proiecte online și offline și a fost remunerată pentru activitatea sa – în total, a obținut 50.000 de lei și a ajuns să devină un fel de lider de rețea. Ulterior, NordNews a transferat acești bani și alte sume primite către Centrul Național Anticorupție (CNA) și a oferit dovezi care au ajutat la destructurarea unor componente ale rețelei și au dus la câteva arestări.

Iată câteva dintre principalele constatări:

• ONG-ul „Evrazia” al lui Șor a fost organizatorul acestei operațiuni, pe care o numeau „Hackathonul Tehnologiilor Electorale”. Proiectul a implicat o listă lungă de figuri din Rusia, experți în domenii-cheie: manipulare electorală, propagandă, relații publice etc.

• Participanții, inclusiv „Olga”, au trecut printr-un set riguros de instruiri online și offline, cu recomandări explicite despre mesajele de transmis, de exemplu:

„Dacă ați observat că cei mai activi alegători din circumscripția voastră sunt mame tinere și bunici cu doi-trei nepoți, asta nu înseamnă că trebuie să le spuneți că fiecare mamă va primi un cărucior nou, iar fiecărei bunici i se va mări pensia. Nu vă vor crede. Dar puteți vorbi despre importanța valorilor familiale, despre faptul că bunicile fac o muncă foarte importantă și că ar fi bine să se mărească puțin pensia. Asta, de fapt, e arta unui consultant politic.”— Piotr Korolev, tehnolog politic rus

• După luni de instruiri online și materiale de lectură distribuite, participanții au fost trecuți la roluri de activiști. Coordonatoarea și curatoarea de mesaje Alina Juk a organizat „sondaje de tip push” offline, în care operatorii întrebau persoane la întâmplare pe stradă. Întrebările erau manipulatoare și conțineau deja un mesaj politic. Alina Juk spunea că rezultatele urmau să fie transmise Blocului Patriotic și Blocului Alternativa. Victor Pruteanu de la Alternativa a negat că ar cunoaște organizația „Pentru alegeri corecte” – paravanul rețelei lui Șor.

• Alte întâlniri și instruiri offline au avut loc la Bălți și Chișinău, cu vorbitori precum deputatul Blocului Patriotic, Bogdan Țîrdea.

• „Olga” a fost apoi transferată la partidul Moldova Mare al Victoriei Fur­tună, unde i s-a spus să se înroleze ca voluntară. Ulterior, a fost selectată pentru programul InfoLider dedicat dezinformării online.

• În paralel, Moldova Mare a abordat redacția NordNews cu o ofertă de a publica articole plătite în schimbul unei sume de bani. Editorii au acceptat pentru a urmări tranzacția financiară și au constatat că, indiferent de întrebările puse, Moldova Mare insista să achite doar cash și fără documente.

„Olga” și-a încheiat investigația, predând toate sumele încasate către CNA, precum și dovezi despre apartamente conspirative și alte locații ale rețelei. Articolul s-a încheiat cu un apel la vot:

„Pe 28 septembrie, puterea se întoarce la cetățeni. Mergeți la vot, informați-vă din surse credibile, refuzați banii, frica și minciuna. Un buletin ștampilat cu discernământ cântărește mai mult decât orice rețea din umbră.”

Bloomberg și documentele scurse

Tot în jocul investigațiilor intră și agenția Bloomberg, care a publicat săptămâna aceasta un articol la subiect. Jurnalistul Alberto Nardelli relatează despre un set de documente scurse ce descriu planul Kremlinului de a răsturna democrația în Republica Moldova. Planul a fost coordonat și aprobat direct de Kremlin în primăvară și vizează o înfrângere a PAS la alegeri, urmată de înlăturarea președintei Maia Sandu de la putere.

Bloomberg nu a publicat documentele și nici nu a detaliat explicit ce conțin acestea. Într-un scurt rezumat, au fost incluse următoarele tactici:

• Recrutarea moldovenilor din Rusia pentru a vota în secțiile din Uniunea Europeană;

• Campanii extinse de dezinformare online și proteste disruptive offline;

• Șantajarea oficialilor moldoveni pentru a perturba elemente ale procesului electoral.

În plus, Bloomberg relatează că, într-un alt set de documente pe care le-a obținut, există dovezi despre utilizarea de către Igor Dodon a serviciilor de securitate și informații pentru a spiona adversarii săi politici în perioada în care era președinte. Acestea implică sute de mesaje text între Dodon și un membru al serviciilor secrete moldovenești, pe care îl însărcina să obțină informații – de la liste de pasageri ale zborurilor și traversări ale frontierei, până la infiltrarea în unele întâlniri. Unele dintre ținte includeau ambasade străine. În cel puțin un caz, Dodon cerea supravegherea unui propriu oficial, afirmând că acea persoană fusese impusă de „partenerii din est” ai țării și că dorea să o monitorizeze.

Igor Dodon a reacționat înainte de publicarea articolului printr-o scrisoare deschisă adresată editorului Bloomberg, John Micklethwait. În aceasta, el nu abordează nicio acuzație concretă, ci dă vina pe PAS pentru „tot felul de lucruri” și acuză Bloomberg că face parte dintr-o conspirație menită să creeze un „scandal artificial”.

Actualizări despre Șor / războiul hibrid

Se pare că newsletterul de azi e aproape în întregime despre atacurile hibride ale Rusiei. Iată câteva alte actualizări importante:

• Socialiștii au operat ilegal un call center electoral din România. Presa română a relatat că 13 moldoveni au închiriat camere într-un hotel din Iași, rezervate până pe 26 septembrie. De asemenea, au rezervat o sală de conferințe, unde au instalat un call center cu computere și căști. Poliția a fost alertată pe 15 septembrie în legătură cu o acțiune suspectă și a descoperit o operațiune care îi suna pe alegătorii moldoveni pentru a-i convinge să voteze cu Socialiștii lui Igor Dodon și cu Blocul Patriotic. Aceasta nu constituie infracțiune conform legislației române, așa că poliția a plecat. Imediat, toți cei 13 moldoveni au părăsit hotelul, achitând integral sejurul nefolosit și au plecat din țară. Partidul Socialiștilor a negat orice legătură cu grupul, calificând povestea drept „o invenție ieftină.”

  De ce România? Vezi nota de subsol1.

• Autoritatea Națională pentru Cetățenie din România ar lua în considerare retragerea cetățeniei române Victoriei Fur­tună. Aceasta a declarat că nu are informații despre acest subiect și nu a răspuns la întrebări. Conform legii române, cetățenia poate fi retrasă în următoarele condiții:

„Cetățenia română poate fi retrasă unei persoane despre care se constată că are legături cu entități teroriste sau că le-a sprijinit în orice mod, ori este implicată, în orice fel, în pregătirea sau comiterea unui act de terorism sau a săvârșit orice alt act care, potrivit legii, constituie o amenințare la adresa siguranței naționale a României.”

• Noi campanii coordonate de dezinformare vizează poliția și carabinierii. Aceste campanii îi cheamă pe angajații structurilor de forță „să fie de partea poporului” și să se alăture așa-zisei „voințe populare” împotriva guvernului. Experți citați de ZdG au explicat că scopul nu este neapărat de a încuraja dezertările, ci de a delegitima poliția, insinuând că aceasta este o extensie politică a partidului PAS. Ei notează că astfel de campanii au fost observate sau sunt în curs și în Serbia, Georgia și alte țări din Balcani – o inițiativă regională a Kremlinului. Șeful Inspectoratului General de Poliție, Viorel Cernăuțeanu, a reacționat exprimându-și încrederea în profesionalismul subordonaților săi:

„Echipa care stă în dreapta mea, în stânga mea, în spatele meu, eu sunt încrezător că sunt oameni cu rațiune, sunt oameni pregătiți și ei, de fapt, disting răul de bine și înțeleg foarte bine care este rolul unei democrații în R. Moldova.”

• Pe 22 septembrie, forțele de ordine au desfășurat peste 250 de percheziții în localități - și în penitenciare - din întreaga țară. Oficialii afirmă că aceste descinderi, care au implicat poliția, trupele speciale Fulger, SIS și alte structuri, vizau suspecți acuzați că pregăteau dezordini în masă și operațiuni de destabilizare orchestrate de Rusia. Igor Dodon a declarat ulterior că sediile Partidului Socialiștilor din două raioane din nordul țării au fost percheziționate. El a acuzat-o pe președinta Maia Sandu că pregătește terenul pentru anularea alegerilor.

• Ministerul Justiției dă în judecată partidul Victoriei Fur­tună, „Inima Moldovei”, pentru a-i limita activitatea. Această acțiune vine după o sesizare a Comisiei Electorale Centrale (CEC) transmisă săptămâna trecută. Într-o declarație recentă, Irina Vlah a afirmat că perchezițiile recente ale forțelor de ordine au vizat partidul său. Poliția nu a comentat această afirmație, însă două partide mai mici din cursa electorală - PNM și ALDE - au transmis articolele din presă către CEC, solicitând o anchetă. CEC le-a transmis mai departe Ministerului Justiției (de unde a plecat inițial sesizarea), iar ministerul a dat în judecată partidul, afirmând că există suspiciuni rezonabile de finanțare ilegală a formațiunii. Acest proces, aflat acum pe rol, a generat întrebări despre ce s-ar întâmpla dacă „Inima Moldovei” ar fi exclusă din alegeri – partidul face parte din Blocul Patriotic, alături de Socialiștii lui Igor Dodon.

Alte știri electorale

Iată o recapitulare a celorlalte știri electorale importante din această săptămână:

• Blocul Alternativa promite să nu fure mai mult decât e obiceiul.

  Ion Bulgac, candidatul cu nr. 31 pe lista Alternativa și membru al partidului MAN, a răspuns astfel unei întrebări din partea unui jurnalist:

„Blocul Alternativa, fiind o forță politică centristă sănătoasă, reunește oameni cu viziuni diferite, capabili să găsească compromisuri. […] Veți vedea acolo oameni capabili să gestioneze treburile publice fără să fure mai mult decât toți predecesorii lor.”

• Igor Dodon îndeamnă locuitorii din Transnistria să se deplaseze la secțiile de vot cu 3 zile înainte de alegeri. El a invocat recentele reparații la pod și a sugerat că autoritățile ar putea încerca să închidă podurile în ziua alegerilor. A îndemnat alegătorii din regiune să meargă și să rămână câteva zile la rude de pe malul drept, astfel încât să nu poată fi împiedicați să ajungă la urne duminică.

Afaceri internaționale

Iată cele mai importante știri internaționale (majoritatea tot legate de alegeri) din această săptămână:

• Guvernul SUA a anunțat că reia finanțarea pentru linia electrică de înaltă tensiune Strășeni–Gutinaș. Grantul de 130 de milioane de dolari, care anterior era gestionat prin USAID, va continua sub noul mecanism de ajutor internațional al Departamentului de Stat. Linia electrică de 190 km va fi a treia mare conexiune cu rețeaua energetică a României și, implicit, a Uniunii Europene. Prima conexiune, linia Chișinău–Vulcănești, urmează să fie finalizată în acest an, iar o a doua este în faza de planificare. Anunțul Ambasadei SUA a numit această investiție „o oportunitate excelentă pentru companiile americane”, sugerând că lucrările vor fi rezervate firmelor din SUA. Așadar, SUA reia o parte din ajutorul pentru Moldova, dar într-un cadru de tip „America First”.

• Opt foști ambasadori ai SUA semnează o scrisoare deschisă prin care avertizează asupra unei posibile victorii a partidelor pro-ruse la alegeri.

  Ambasadorii Kent D. Logsdon, James D. Pettit, Adrian Zuckerman, Mark Gitenstein, Kathleen Kavalec și Jim Rosapepe au semnat scrisoarea în care avertizează că o victorie a partidelor pro-ruse ar „zgudui securitatea regională, ar amenința flancul estic al NATO și ar oferi Kremlinului o nouă platformă pentru agresiuni împotriva României și Ucrainei.” Ei au făcut apel la susținerea Moldovei, scriind: „Nu există cale de mijloc între libertate și tiranie: alegerea Moldovei este alegerea lumii: libertatea.”

• Ucraina sancționează 11 politicieni moldoveni. Acțiunea Ucrainei presupune înghețarea activelor deținute în Ucraina, interdicții de călătorie, interzicerea activităților comerciale și alte măsuri. Persoanele vizate sunt: Victoria Fur­tună, Evghenia Guțul, Bogdan Țîrdea, Constantin Starîș, Vasile Bolea, Igor Șornikov, Iurie Ciofu, Victor Petrov, Nataliia Paraska, Ion Mahu și Dmitrii Konstantinov. Sancțiunile se aplică pentru o perioadă de 10 ani.

Actualizări despre Plahotniuc

Pe 17 septembrie, s-a anunțat că Grecia nu mai plănuiește extrădarea lui Vladimir Plahotniuc pe 25 septembrie. Prim-ministrul Recean a speculat că Plaha încearcă să amâne revenirea în speranța că va da peste un guvern pro-rus favorabil, și a menționat că autoritățile moldovene solicită în continuare extrădarea imediată. La 24 de ore după, Grecia a anunțat că își schimbă poziția și că data de 25 septembrie rămâne valabilă. Nu este clar ce s-a întâmplat în acest interval de timp.

Între timp, în Moldova, avocații lui Plahotniuc urmau să apară în fața instanței pentru a se opune cererii procurorilor de a-l disjunge din dosarul mai amplu privind frauda bancară. Ședința a fost amânată, deoarece avocatul lui Plaha a fost dus cu ambulanța la spital cu 10 minute înainte de începerea audierii.2

Tot săptămâna aceasta, procurorii au obținut un mandat de arestare pentru bodyguardul și și omul de încredere a lui Plahotniuc, Constantin Țuțu. Când a fost arestat la Atena împreună cu Plaha, Țuțu nu figura ca urmărit în Moldova, în ciuda mai multor dosare penale care trenează (lent) prin instanțe. Procurorii au argumentat că noile probe și circumstanțe îl transformă într-un risc de fugă și au cerut arest preventiv.

Zvonuri recente susțin că Țuțu s-ar afla în Transnistria, în timp ce avocații lui afirmă că este în continuare în Grecia. Locația sa actuală este necunoscută, după ce a fost eliberat din custodia autorităților elene luna trecută.

Scopul acestei postări este să vă încurajez să citiți analiza lor, dar m-am gândit să extrag câteva citate din text și să adaug și câteva reflecții personale. Iată un fragment din rezumatul principal:

„Unul dintre cele mai importante concluzii ale misiunii este că termenul de «operațiuni de influență» este complet inadecvat pentru a descrie ceea ce se întâmplă în Moldova. Rusia duce un război pe mai multe fronturi nu doar pentru a deturna traiectoria democratică a Moldovei spre aderarea la Uniunea Europeană (aprobată de o majoritate restrânsă la referendumul de toamna trecută) și pentru a o readuce sub influența sa, ci și pentru a amenința securitatea mai largă a Europei de Est și echilibrul geopolitic. Prin investiții de sute de milioane de dolari prin criptomonede și scheme financiare ilegale, Kremlinul a cooptat actori politici majori și a infiltrat Biserica, spațiul informațional și electoratul. Guvernul moldovean și actorii civici se străduiesc să facă față acestui război asimetric.”

Cred că acest paragraf este formulat cu o claritate excelentă și reușește să descrie cu acuratețe situația. În acest newsletter folosim adesea termenul „război hibrid” și mă tem că am ajuns să ne obișnuim cu el într-un mod care estompează cuvântul-cheie – „război”.

Textul scoate în evidență un adevăr esențial: Kremlinul duce un război împotriva Moldovei – doar că nu cu gloanțe și bombe (cel puțin deocamdată). Totodată, descrie foarte bine care sunt mizele – nu doar democrația Moldovei este în pericol, ci prin încercarea de a o răsturna, Kremlinul vizează destabilizarea întregii regiuni. Așadar, miza e mai mare decât granițele Republicii Moldova – și încă un motiv în plus pentru care Moldova Contează.

Subscribe now

Articolul continuă prin a critica direct lipsa implicării Statelor Unite în contracararea agresiunii Rusiei. Timp de mulți ani, SUA a fost principalul și cel mai influent susținător al Moldovei – mai ales în sprijinirea dezvoltării democratice. Acel sprijin a dispărut acum. Laura Thornton scrie:

„O altă constatare este că, în timp ce reprezentanții europeni recunosc miza acestor alegeri și au luat clar partea anti-rusă, susținând doar partidele pro-UE fără legături cu Moscova, oficialii americani afirmă că SUA «nu are un cal în această cursă». De fapt, prin eliminarea ajutorului extern, SUA subminează eforturile Moldovei de a se apăra în fața Rusiei. La fiecare întâlnire, moldovenii au descris cum tăierile sprijinului american au fost, în cuvintele unui jurnalist, «un cadou pentru Rusia», estimând tăierea de fonduri USAID la peste 150 de milioane de dolari. Activități esențiale, precum demontarea narațiunilor rusești, informarea corectă despre alegeri, UE, Ucraina și economie, monitorizarea finanțării ilicite și consolidarea rezilienței civice au fost oprite. Un grup media a declarat că, deși mai primește fonduri de la Departamentul de Stat, i s-a spus că acestea nu pot fi folosite pentru combaterea dezinformării rusești.”

Thornton face și o serie de recomandări concrete pentru reluarea și intensificarea implicării americane:

„Factorii de decizie din SUA trebuie să înțeleagă consecințele acestor alegeri și să își sporească drastic cooperarea cu comunitatea de informații din Moldova, să majoreze sprijinul financiar și tehnic pentru societatea civilă și mass-media, și să înăsprească sancțiunile împotriva criptomonedelor, schemelor de finanțare ilegală și a indivizilor implicați. Implicarea noastră în prima linie este necesară nu doar pentru a împiedica un alt stat să cadă în sfera Kremlinului, ci și pentru a ne proteja pe noi înșine. Susținerea unei Moldove democratice servește direct intereselor SUA.”

În afară de analiză, misiunea a inclus întâlniri cu actori-cheie din alegeri, iar unele citate oferă o imagine revelatoare. De exemplu, Liliana Vițu, președinta Consiliului Audiovizualului, a declarat:

„Eforturile noastre de a construi reziliență, de a oferi informații veridice și de a combate războiul hibrid dus de Rusia sunt importante, dar lupta este complet asimetrică. Noi venim la un schimb de focuri cu un cuțit de unt. Și totuși, e datoria noastră să construim democrația, în timp ce o apărăm.”

Tot în cadrul acestor întrevederi, misiunea a discutat cu Renato Usatîi, care a oferit poate cea mai clară (și în același timp evazivă) descriere a poziționării partidului său, greu de încadrat atât politic, cât și geopolitic:

„Le-a spus celor din delegație că partidul său este nealiniat și și-a descris platforma astfel: «doar eu, eu sunt programul».”

Repet: acest articol este unul dintre cele mai bune și îl recomand cu toată convingerea. În ultima vreme, perspectivele tradiționale de politică externă din think-tank-urile americane s-au bulversat, iar tot mai multe analize din publicații prestigioase… miros urât, ca să spun direct. Unele texte par scrise de propagandiști ai Kremlinului, și nu mai putem presupune că toate institutele americane respectă valorile naționale cu care a crescut cineva ca mine.

Tocmai de aceea e încurajator să vezi că, indiferent dacă vin din zona conservatoare sau progresistă, mai există oameni care văd limpede ce încearcă Rusia să facă în regiunea noastră – și înțeleg de ce trebuie oprită.

Iată din nou linkul către analiza semnată de Laura Thornton pentru McCain Institute. Merită citită integral.

Hei! Îți place Moldova Matters, dar nu ai „o oră liberă” ca să citești textele noastre (recunoaștem, uneori sunt lungi )? Atunci ascultă-le în drum spre serviciu, în timp ce speli vasele sau când ieși la alergat!

Tot ce trebuie să faci e să descarci aplicația Substack și poți asculta toate articolele Moldova Matters ca pe un podcast!

Get more from David Smith in the Substack app

Available for iOS and Android

Get the app

Descriind întâlnirea într-o postare pe Facebook, președinta a scris:

„I-am vorbit despre bunătatea și generozitatea moldovenilor, despre cum oamenii noștri rămân profund atașați de valorile creștine. Chiar și în timpuri grele, când regimul sovietic deporta preoți și transforma bisericile în grajduri, oamenii au păzit cum au putut lăcașele sfinte și au păstrat credința vie. Am vorbit și despre cum, cu un război la hotar, am știut să arătăm compasiune și solidaritate. Așa am devenit cunoscuți ca o țară mică, cu inima mare. Credința și omenia țin neamul nostru rezistent și demn. Sanctitatea Sa m-a asigurat că Moldova este văzută, că Moldova este auzită.”

Președinta Sandu i-a oferit Papei lucrarea „Supraviețuire” a pictoriței moldovene Valeria Duca. Pictura o înfățișează pe o refugiată ucraineană și face parte din seria prezentată în 2024, intitulată „Februarie 2022: Ecouri.” Mai multe dintre picturile tulburătoare în ulei ale Valeriei Duca pot fi vizionate pe site-ul ei, aici.

Aflată la Roma, președinta Sandu s-a întâlnit și cu prim-ministra Italiei, Giorgia Meloni.

Subscribe now

Alte știri externe:

Iată o sinteză a celor mai importante subiecte de politică externă din ultima săptămână:

• Președinta Sandu și guvernul Republicii Moldova continuă să condamne atacurile Rusiei asupra Ucrainei. În postări pe rețelele sociale, ea a condamnat atacurile recente din Kiev, care au ucis numeroși civili nevinovați, inclusiv un bebeluș, și au avariat o clădire guvernamentală ucraineană. De asemenea, ea a condamnat încălcarea intenționată de către Rusia a spațiului aerian al Poloniei și a făcut apel la o investiție sporită a Europei în apărarea antiaeriană.

• Noul ambasador al Republicii Moldova în SUA, Vlad Kulminski, și-a prezentat scrisorile de acreditare președintelui Trump. Un comunicat de presă al ambasadei Republicii Moldova a descris întâlnirea astfel:

„El a subliniat angajamentul țării noastre de a păstra pacea ca un interes național vital și și-a exprimat recunoștința față de președintele Trump – pe care l-a descris drept singura persoană capabilă să oprească războiul – pentru eforturile sale constante de a aduce pace în regiune. Ambasadorul a evidențiat, de asemenea, progresele Moldovei în consolidarea independenței energetice și deschiderea față de investițiile companiilor americane.”

• Ar putea Moldova să aibă în curând un ambasador american? Săptămâna aceasta, Senatul SUA este așteptat să formalizeze o serie de modificări procedurale care le vor permite să înceapă numirea candidaților propuși de Trump în grupuri. La începutul acestui an, senatorul democrat Brian Schatz (Hawaii) a folosit o tactică procedurală pentru a bloca utilizarea consimțământului unanim, prin care se votau rapid nominalizările pentru Departamentul de Stat. Mișcarea sa a fost o represalii față de distrugerea USAID. Această strategie a forțat Senatul să aloce timp valoros pentru a vota fiecare nominalizare individual – înghețând practic întregul proces. Acesta este principalul motiv pentru care Moldova și multe alte țări nu au în prezent ambasadori confirmați. Republicanii au apelat la „opțiunea nucleară” și au redus pragul de vot necesar pentru confirmare de la 60 la 51 de voturi, pentru a aproba blocuri (grupuri) de candidați simultan. Această schimbare deschide calea unor numiri rapide și oferă Moldovei șansa de a avea în sfârșit un ambasador confirmat de Senat.

• Senatori americani din Comisia pentru Relații Externe cer Facebook și Google să oprească răspândirea dezinformării în alegerile din Moldova. Senatoarea Jeanne Shaheen (D-NH), membră de rang înalt a comisiei, și senatorul Thom Tillis (R-NC), membru al comisiei, au trimis o scrisoare către Meta și Alphabet, cerându-le să aloce resurse pentru combaterea interferenței străine, scriind:„Chiar dacă trebuie să rămânem imparțiali față de rezultatele alegerilor din Moldova, nu putem fi indiferenți față de eforturile unor puteri străine de a înclina balanța în favoarea anumitor partide sau candidați.” Cei doi au subliniat în mod special necesitatea implementării sancțiunilor împotriva lui Ilan Șor și a rețelei sale.

  Sondaj electoral: „indecișii” conduc

  Watchdog.md și CBS Research au publicat săptămâna aceasta un nou sondaj, în care i-au întrebat pe moldoveni cu cine ar vota dacă alegerile ar avea loc în acest weekend. Dintre partide și blocuri, PAS a fost de departe favorit, însă a fost devansat de totalul celor care au ales opțiunile „nu m-am decis”, „nu răspund” și „pe nimeni”.

Sondajul indică faptul că doar trei partide/blocuri ar intra în Parlament: PAS, Blocul Patrioților și „Partidul Nostru” al lui Renato Usatîi. Blocul Alternativa, al primarului Ion Ceban, a obținut doar 4,2% în sondaj, cu mult sub pragul de 7% necesar pentru blocuri.

Ion Ceban a publicat un video pe pagina sa de Facebook în care condamnă rezultatele sondajului și le cere susținătorilor să nu le dea importanță. El a calificat sondajul drept o „manipulare grosolană”.

Dacă excludem partidele care nu trec pragul electoral și luăm în calcul doar alegătorii deciși, PAS ar obține 55% din voturi în acest sondaj.

Notă a autorului: Watchdog și CBS Research sunt instituții de sondare credibile, cu un istoric bun, însă trebuie menționat că există probleme serioase în încercările de a sonda aceste alegeri – în special când vine vorba de comportamentul alegătorilor indeciși. Pentru mai multe informații, consultați acest articol recent dedicat sondajelor:

Sondajul a inclus și întrebări despre încrederea alegătorilor în instituții. Pe primele locuri s-au situat Biserica și sistemul educațional, în timp ce Parlamentul s-a aflat la coada clasamentului – un dezolant 45% dintre respondenți au declarat că n- au „absolut deloc încredere” în legislativ.

Întrebați dacă țara merge într-o direcție bună sau greșită, 41,2% au spus că Moldova este pe drumul cel bun, iar 48,3% că merge într-o direcție greșită. Deși acest raport este încă negativ, el rămâne aproape de un record al ultimilor 20 de ani.

Alte știri electorale:

Iată o sinteză a celor mai importante noutăți electorale din această săptămână:

• Comisia Electorală Centrală (CEC) i-a emis un avertisment primarului Ion Ceban cu privire la deplasarea sa în Italia. Conform legislației, oficialii aleși trebuie să-și suspende funcțiile în perioada campaniei electorale, iar CEC a stabilit că vizita lui Ceban în Italia a avut loc în calitatea sa oficială de primar al Chișinăului. Potrivit deciziei CEC, „…acesta a obținut viza utilizând, conform răspunsului Ambasadei Italiei, anume poziția sa oficială. Astfel, a fost admis pe teritoriul UE în calitate de primar general al municipiului Chișinău, și nu ca cetățeanul Ion Ceban.” Reprezentanții lui Ceban au argumentat că vizita nu putea fi considerată eveniment de campanie, deoarece nu a existat nicio comunicare publică din Italia. Votul CEC a fost de cinci la trei și, în esență, a stabilit că simpla sa prezență în Italia a constituit un gest cu caracter electoral – o dovadă că nu este complet izolat de spațiul UE.

• Ion Ceban a publicat un video cu o femeie, sortând buletine de vot, susținând că acesta ar demonstra o tentativă iminentă de fraudare a alegerilor. CEC a răspuns că înregistrarea este veche de doi ani, din alegerile locale, și nu reflectă nicio fraudă. În declarația sa, CEC a precizat: „Materialul video reprezintă o tentativă de manipulare a opiniei publice și de subminare a încrederii cetățenilor în alegeri.”

• Mark Tkaciuk, liderul Blocului Alternativa, a declarat la TV că a susținut semnarea Memorandumului Kozak. Întrebat de un jurnalist cum privește acum planul Rusiei de a uni Moldova cu Transnistria, lansat în urmă cu 22 de ani, Tkaciuk a spus că, la acea vreme, i-a recomandat președintelui Voronin să semneze documentul. Memorandumul Kozak prevedea transformarea Republicii Moldova într-o federație asimetrică, în care vorbitorii de limbă rusă din Transnistria și Găgăuzia ar fi obținut mai multe mandate în Parlament decât restul țării, în ciuda faptului că reprezentau sub 20% din populație. De asemenea, documentul ar fi consfințit prezența armatei ruse în Moldova pentru încă 20 de ani și ar fi ridicat limba rusă, alături de „moldovenească”, la statut de limbă oficială. Mai multe despre acest subiect, ascultă acest podcast de anul trecut:

  Moldova Matters

  Episode 5: Transnistria

  In this episode I talk with Dr. William H Hill about the Transnistrian War and subsequent attempts to resolve the conflict and reunite Moldova. Dr. Hill is a Global Fellow at the Wilson Center and served as the Head of the OSCE Mission to Moldova from 2003 to 2006 and from 1999 to 2001 where he participated in the two major efforts at brokering a resolu…

  Listen now

  2 years ago · 10 likes · 8 comments · David Smith

Actualizări Șor / Războiul hibrid

Iată o sinteză a celor mai importante știri legate de războiul hibrid dus de Rusia împotriva Moldovei:

• Promo-LEX și ZdG raportează noi „sondaje de tip push” ilegale. Aceste sondaje, despre care AGORA a relatat prima dată, nu sunt autorizate de Comisia Electorală Centrală și sunt, prin urmare, ilegale în perioada electorală. Scopul lor pare a fi inducerea fricii, întrucât se concentrează pe scenarii „ce-ar fi dacă”, în care continuarea parcursului european al Moldovei ar duce la un război cu Rusia. ZdG a documentat mai multe pagini de Facebook care promovează aceste „sondaje” prin publicitate plătită.

• Guvernul Lituaniei a anunțat că Irina Vlah are interdicție de intrare în țară timp de cinci ani. Ministerul de Externe lituanian a precizat: „Irina Vlah vizitează regulat Rusia, se întâlnește cu oficiali ai statului agresor și coordonează acțiuni prin care Rusia interferează în afacerile interne și procesele democratice ale Republicii Moldova, inclusiv în alegerile parlamentare care urmează.” Vlah a dat vina pe PAS și a calificat decizia drept una politică. Tot în această săptămână, Serviciul Fiscal de Stat (SFS) din Moldova i-a blocat conturile bancare Irinei Vlah, ca urmare a sancțiunilor recente impuse de Canada.

• Boți cu personalități multiple. Publicația românească Investigatoria a relatat despre o rețea extinsă de boți români, cu nume românești, care fuseseră folosiți anterior pentru a influența alegerile din România. Brusc, toți acești boți au început să scrie în limba rusă. Schimbarea de limbă a avut loc în timp ce aceștia postau comentarii la un live al lui Renato Usatîi. Majoritatea comentariilor erau teorii conspiraționiste – despre cum USAID ar susține PAS etc. Astfel de „inundații” de comentarii pe videouri live sunt concepute pentru a păcăli algoritmul și a promova conținutul către utilizatori reali. Investigația arată că, cel mai probabil, a fost folosită rețeaua de boți greșită – fie dintr-o eroare de coordonare, fie pentru că Usatîi a început live-ul vorbind în română, dar a trecut ulterior în rusă, declanșând activarea automată a boților.

• Poliția efectuează acum percheziții aproape zilnice în cazuri de finanțare ilegală a partidelor și corupere a alegătorilor. Săptămâna aceasta, poliția a anunțat confiscarea a 20 de milioane de lei în urma unor percheziții în Chișinău. Săptămâna trecută, au fost confiscate 3 milioane de lei în mai multe raiduri și au fost reținute 15 persoane, inclusiv fostul deputat Viorel Melnic, un apropiat al lui Ilan Șor. Fosta președintă a filialei teritoriale Glodeni a partidului Șor a fost condamnată la peste cinci ani de închisoare pentru distribuirea a peste cinci milioane de lei în mită electorală. Acuzațiile datează din 2022, când ea coordona o rețea de 870 de persoane plătite cu 100 de dolari pe zi pentru a participa la proteste. Nu acoperim toate aceste cazuri în Moldova Matters, deoarece ele se întâmplă constant, dar este important de reținut că poliția și procuratura fac arestări, confiscă fonduri și înaintează dosare în mod regulat.

• Fostul polițist și fugar dat în urmărire Ion Perju a fost arestat. Perju fusese condamnat la 10 ani de închisoare pentru implicarea sa în uciderea protestatarului Valeriu Boboc în timpul evenimentelor din aprilie 2009. El a reușit să se sustragă arestului timp de peste 10 ani și nu a fost niciodată identificat de alte țări membre Interpol. A fost găsit în timpul unei percheziții într-un birou al rețelei Șor, unde aparent lucra ca „coordonator” responsabil cu convertirea plăților în criptomonede în numerar.

• Autoritățile române l-au arestat pe Alexandru Bălan, fost director adjunct al Serviciului de Informații și Securitate (SIS) al Republicii Moldova. România susține că fostul înalt ofițer moldovean de informații a transmis, începând cu 2024, secrete care aduc prejudicii securității României către KGB-ul belarus, în schimbul unor sume de bani. Autoritățile române au precizat că investigația a fost desfășurată în cooperare cu partenerii de informații din Ungaria și Cehia. Bălan a fost arestat la plecarea din aeroportul din Timișoara, unde urma să participe ca vorbitor la un eveniment intitulat „Parcursul pro-european și provocările viitorului. Alegerile parlamentare din Republica Moldova 2025”1. BBC a relatat că arestarea sa face parte dintr-o rețea mai amplă de spionaj belarus, destructurată de autoritățile din România, Cehia și Ungaria. Mai mulți diplomați belaruși au fost expulzați din aceste țări, iar Moldova a anunțat la rândul său expulzarea unui diplomat belarus. Nu a fost făcută nicio declarație publică privind motivul expulzării diplomatului, însă sincronizarea evenimentelor sugerează că cele două situații sunt legate.

Actualizări despre Plahotniuc

Plaha (nu) vine?

Autoritățile moldovene au confirmat că Guvernul Greciei a fost de acord cu extrădarea lui Vladimir Plahotniuc, iar zborul spre Chișinău era planificat pentru 25 septembrie. Data era prezentată cu rezerve - „preliminară”, semn că procesul mai avea pași de parcurs.

Între timp însă, lucrurile au luat o întorsătură demnă de serial: extrădarea a fost suspendată de autoritățile elene. Motivul? Plahotniuc urmează să fie audiat de un procuror grec într-un dosar de fals deschis în România. Cazul nu e închis, iar calendarul e din nou în ceață. Până una-alta, Plaha mai stă o vreme la soare.

Plaha a revenit la postări lungi pe pagina sa de Facebook, prin intermediul avocaților. Continuă să denigreze activitatea actualului guvern, să-și glorifice „succesele” din perioada în care a fost la putere și promite că va reveni în curând cu mai multe detalii despre planul său electoral.

Iată și alte știri legate de Plahotniuc și reactivarea rețelei sale:

• Constantin Țuțu a fost eliberat de autoritățile elene. Reamintim că acesta a fost arestat alături de Plahotniuc, însă nu este căutat oficial de Moldova (în ciuda faptului că are mai multe dosare penale aflate pe rol). După eliberare, procurorii susțin că el a părăsit Grecia pe 16 septembrie, zburând spre Chișinău, de unde ar fi plecat în Transnistria. Se presupune că se află acolo în prezent. Avocatul său neagă aceste informații și afirmă că Țuțu este încă în Grecia.

• Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a interzis definitiv participarea Partidului Democrat Modern (PDMM) la alegeri. Decizia confirmă hotărârea CEC și se bazează pe radierea formațiunii de către Agenția Servicii Publice (ASP), în urma unor notificări din partea SIS. În scurtul interval în care partidul lui Plahotniuc părea să se pregătească pentru alegeri, acesta a activat o rețea masivă de boți pe TikTok și alte rețele sociale. Boții, majoritatea bazați pe inteligență artificială, comentau în limba română și difuzau mesaje împotriva Maiei Sandu, PAS, integrării europene, „Occidentului colectiv” și altele.

• Procurorii anticorupție l-au reținut pe fostul deputat PDM Vladimir Andronachi. Unul dintre cei mai apropiați oameni ai lui Plahotniuc, Andronachi a avut un traseu complicat după 2019. A fugit inițial din țară împreună cu Plaha, dar a fost returnat în noiembrie 2022, când guvernul ucrainean l-a expulzat și l-a predat autorităților moldovene – o situație pe care avocații săi au descris-o drept „răpire”. El era vizat în mai multe dosare, inclusiv în cel privind „furtul miliardului”, și a alternat între arest preventiv, arest la domiciliu și eliberare pe cauțiune. Procurorii afirmă că actuala reținere este legată de un nou dosar de spălare de bani în valoare de aproape jumătate de milion de dolari. Infracțiunile ar fi avut loc în 2014, iar investigația a fost deschisă în 2021, dar s-a blocat. Acum, procurorii susțin că au probe noi și cer arest preventiv, invocând riscul de a fugi. Judecătorul a fost de acord și a dispus 30 de zile de arest preventiv.

Economie - Moldova va avea o nouă bursă de valori

În cadrul Moldova Business Week, a fost anunțată lansarea unei filiale a Bursei de Valori București la Chișinău, care urmează să fie inaugurată în vara anului 2026.

Fondatorii și acționarii bursei sunt: Guvernul Republicii Moldova (prin Agenția Proprietății Publice), Bursa de Valori București, băncile MAIB, OTP Bank și Moldindconbank, precum și companiile Donaris Vienna Insurance Group, MK Kapita și Moldcell. Bursa va oferi o gamă variată de produse financiare, inclusiv acțiuni, obligațiuni și titluri de stat.

Vorbind despre importanța acestui proiect, ministra Economiei, Doina Nistor, a declarat:

„Este un nou proiect investițional pe care îl implementăm împreună cu Bursa de Valori București și un grup de investitori locali. Acest proiect este cu adevărat unic, pentru că ne dorim mai multe investiții și mai multe companii locale în creștere. Mai mulți cetățeni vor putea investi în mod inteligent și își vor putea proteja investițiile. Eu cred că piața de capital este componenta lipsă pentru creșterea economică a Moldovei. Și sunt foarte bucuroasă că tocmai în acest moment putem activa și consolida piața noastră de capital prin anunțarea unei noi burse de valori.”

Subscribe now

Astăzi vreau să aprofundez aspectul „războiului informațional” din cadrul „războiului hibrid” și să analizez cuvântul „război” care apare în ambele expresii. Adesea, când discutăm aceste activități în Moldova, încadrarea sună cam așa: Rusia / Șor distribuie propagandă care încearcă să modeleze realitatea alegătorilor moldoveni. De cealaltă parte vedem fact-checkeri, demontări de falsuri și eforturi ale forțelor de ordine de a elimina conturi false și acțiuni similare. Acest cadru conturează clar o imagine cu „atacatori” și „apărători”. În această narațiune, războiul este un asediu, iar apărătorii fac tot posibilul să-i țină pe atacatori dincolo de zidurile cetății.

Dar aceasta nu este întreaga poveste… și e doar un tip destul de specific de război informațional. Se întâmplă mult mai multe lucruri aici, iar astăzi vom analiza mai îndeaproape acest aspect. Voi face acest lucru, începând cu o carte fascinantă despre războiul informațional, iar apoi voi analiza ceea ce cred că sunt două operațiuni informaționale interesante – una desfășurată de Rusia și una care, bănuiesc, a fost recent lansată împotriva rețelei Șor de un alt actor – cineva care e în ofensivă și nu păzește zidurile cetății.

„Cum să câștigi un război informațional”

de Peter Pomerantsev

Jurnalistul și autorul Peter Pomerantsev a publicat cea mai recentă carte a sa în martie 2024. O poți găsi pe Amazon sau oriunde se vând cărți bune1. La începutul acestui an, editura Cartier din Moldova a lansat versiunea în limba română, iar domnul Pomerantsev a venit la Chișinău pentru a susține o prezentare despre carte, eveniment la care am participat și pe care l-am apreciat mult. Dacă vrei să vezi o versiune scurtă a acestei prezentări, poți urmări cel mai recent TED Talk al său, dedicat cărții, aici.

Peter Pomerantsev este un jurnalist britanic de origine ucraineană, care vorbește fluent limba rusă și a lucrat mulți ani la Moscova. A avut un loc în primul rând la ascensiunea lui Putin și a scris mai multe cărți despre dezinformarea și propaganda rusească. Însă această carte nu este despre asta – cel puțin nu direct. Este, de fapt, o biografie a lui Sefton Delmer – jurnalist britanic devenit propagandist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Ceea ce face ca această carte să fie fascinantă este accentul pus pe măiestria lui Delmer în ceea ce se numește „propagandă neagră”. Dar hai să începem cu niște definiții:

– „Propaganda albă” nu ascunde sursa sau intențiile. E, practic, relații publice și se suprapune masiv cu marketingul. Nu te aștepți ca o reclamă Coca Cola să-ți spună de bunăvoie despre riscul de diabet – îți vorbește doar despre cât de bună e la gust! La fel și propaganda albă are un mesaj clar, evident.

– „Propaganda gri” începe să treacă granița spre inducerea în eroare a publicului cu privire la cine se află în spatele ei, dar, de obicei, scopul rămâne vizibil. Boții Rusiei care varsă mesaje anti-UE se încadrează în această categorie.

– „Propaganda neagră”, în schimb, e apelul telefonic care vine „din interiorul casei”. Scopul ei este să convingă publicul-țintă că e produsă chiar de grupul pe care, de fapt, vrea să-l discrediteze. Cel mai faimos și mai dezastruos exemplu de acest tip este „Protocoalele înțelepților Sionului” – un text fabricat, publicat în Rusia2 în 1903, care pretindea a fi scris de un grup evreiesc conspirativ ce urmărea dominația globală. Această bucată de propagandă antisemită a provocat suferință imensă și este invocată și astăzi de indivizi extremiști.

Cartea lui Pomerantsev conturează o aplicare mult mai digerabilă a acestor „arte negre”. El arată cum Sefton Delmer a schimbat complet strategia propagandei britanice, care, la început, se axa pe ideea de a-i convinge pe „germanii buni” să pornească o revoltă democratică împotriva lui Hitler. Delmer trăise zeci de ani în Germania, a relatat despre ascensiunea lui Hitler și chiar l-a intervievat. Concluzia lui? Că acești „germani buni” erau prea puțini, prea dispersați și fără influență reală. În schimb, a vrut să se adreseze maselor, oamenilor de rând, chiar dacă asta presupunea să intre în zone mai puțin confortabile.

Delmer a creat zeci de operațiuni de propagandă, folosind emisiuni de radio pe unde scurte care păreau să vină din interiorul Germaniei. A inventat personaje precum „Der Chef”, un nazist fanatic care îl înjura pe Churchill și părea să le vorbească adevăraților credincioși ai Reichului. După ce le câștiga încrederea, Der Chef submina efortul de război nazist - nu promovând democrația, ci spunând că Hitler e prea slab și că Germania are nevoie de un lider mai dur. Introducea subtil știri cenzurate – înfrângeri naziste și alte informații ascunse de radiourile oficiale. Astfel, actorii lui Delmer și personajele lor câștigau mai întâi încrederea publicului, apoi le transmiteau mesajul într-un mod pe care publicul era dispus să-l asculte.

Recomand din toată inima această carte – e o incursiune incredibilă în povestea lui Sefton Delmer și în istoria propagandei. O temă care răsună cu putere și azi.

Iar acum, să aruncăm o privire asupra unui echivalent modern al lui „Der Chef”, creat de Rusia – cunoscut sub numele de „Kanzlerdaddy” (Tătuca Cancelarului) – și ce ne spune el despre influența rețelei Șor. Apoi vom analiza ceva complet diferit: un mesaj care pare să vină chiar din „interiorul casei” rețelei Șor – și ce ar putea însemna asta despre posibilele tactici de propagandă neagră folosite de Occident.

„Kanzlerdaddy” (Tătuca Cancelarului)

O investigație recentă a Digital Forensic’s Lab (DFL) din cadrul Atlantic Council a pornit de la un obiectiv simplu: să afle cine se află în spatele noului canal de televiziune Moldova24 (MD24). Ilan Șor și Kremlinul sunt disperați să obțină din nou acces la undele radio și TV din Moldova și joacă de ceva vreme un joc de-a șoarecele și pisica cu autoritățile. Guvernul moldovean a interzis posturi TV despre care se știe că sunt controlate de agenți ai Kremlinului, iar Șor a depus eforturi considerabile – inclusiv campanii de propagandă în Occident – pentru a le readuce în spațiul public.

MD24 este ceva nou. Este un post de știri care funcționează 24 de ore din 24, exclusiv online. Este operat din Moscova și, deși nu există fondatori sau proprietari nominalizați, este evident că este o operațiune Șor. Canalul atacă guvernarea PAS, UE, NATO și alte ținte obișnuite. A fost extrem de activ pe TikTok, cu peste 900 de videoclipuri și 17 milioane de vizualizări doar în lunile ianuarie și februarie. Contul de TikTok a fost între timp șters, iar autoritățile moldovene aleargă după fantome, blocând în lanț site-urile aferente.

Dacă ne raportăm la categoriile menționate anterior, aceasta este o formă de propagandă gri. Publicul nu e neapărat păcălit în privința sursei reale, dar nici Șor, nici Kremlinul nu sunt menționați explicit ca autori. Este o tactică eficientă pentru a predica celor deja convinși – dar nu și pentru a atrage adepți noi. Din fericire pentru DFL (și pentru noi), cineva a fost cam neglijent în configurarea infrastructurii IT și, din greșeală, a expus alte operațiuni de propagandă rusească – atât albă, cât și neagră.

Pentru că MD24 a fost blocat în mod repetat, a folosit multe site-uri-oglindă pentru a menține conținutul online. DFL a descoperit că adresele IP din spatele acestor site-uri au fost folosite și pentru alte pagini web. Unele erau legate de infrastructura Russia Today (RT). Un site era jtf-ilan.com („just the facts: Ilan Șor”) – o pagină de campanie din 2023. Este în limba engleză și poate fi accesată într-o versiune arhivată pe Wayback Machine. Chiar pe prima pagină este citat Stanislav Pavlovschi, principalul susținător al campaniei lui Andrei Năstase și cunoscut agent al lui Șor. Dar să revenim…

Aceeași adresă IP duce și la site-uri „parodice”, precum navalny.lol (arhivat), o platformă de asasinare de caracter (campanie intenționată de discreditare publică a unei persoane) care îl viza pe regretatul Alexei Navalnîi.

Cea mai interesantă descoperire este însă un grup de site-uri de propagandă neagră, aparent, în limbi precum spaniola, franceza, germana și altele. Site-ul în germană poartă numele Kanzlerdaddy („Tătuca Cancelarului”) și are propriile conturi pe rețelele sociale. Folosește satiră, dezinformare selectivă și se axează pe probleme interne germane pentru a diviza și influența audiența.

În 2025 nu ar trebui să ne surprindă că astfel de operațiuni există, dar e interesant de văzut cât de strâns sunt legate activitățile lui Ilan Șor de campaniile de propagandă mai ample ale Rusiei. Acest lucru ar trebui să spulbere orice iluzie că Șor acționează independent din Rusia – dacă site-ul tău este găzduit pe același server cu Russia Today, atunci vorbești în numele Kremlinului.

Cineva lovește înapoi?

Pe 9 septembrie, publicația moldovenească Deschide a publicat o investigație cu acuzații destul de explozive. Voi detalia mai întâi conținutul acesteia, iar apoi voi explica de ce cred că ar putea fi vorba despre ceva mai mult (dar nu neapărat mai grav) decât pare la prima vedere.

Articolul citează „surse Deschide.MD din interiorul blocului Pobeda”, precum și mai multe documente pe care jurnaliștii afirmă că le-au obținut. Iată principalele afirmații:

• FSB-ul este îngrijorat că o parte uriașă din banii alocați pentru influențarea politicii moldovenești sunt deturnați de membrii rețelei lui Șor. Doar în 2023, ar fi vorba de aproximativ 10 milioane de dolari.

• În 2025, FSB-ul ar fi alocat 300 de dolari (circa 5000 lei) pe zi pentru fiecare protestatar plătit – dar aceștia primesc doar 700–800 de lei. Potrivit surselor Deschide, aproximativ 70% din fondurile alocate dispar.

• Presat de FSB, Ilan Șor ar fi angajat mai mulți foști polițiști moldoveni pentru a forma o echipă internă de investigație – condusă de fostul polițist Vladimir Cioban.

• Deschide prezintă apoi un raport care ar fi fost întocmit de Vladimir Cioban pentru ofițerul său de legătură din FSB, Mikhail Polzikov, oficial de rang înalt în Direcția a 5-a3. Raportul detaliază o anchetă asupra a 61 de lideri raionali din rețeaua Șor, suspectați de delapidare. Sunt evidențiați cei mai grav implicați – 15 persoane, pentru care este atașat un PDF cu fotografii și biografii scurte („lista nr. 3”). Raportul menționează că „au fost inițiate activități suplimentare de verificare: în birourile și locuințele acestor persoane au fost instalate mijloace tehnice de supraveghere și interceptare a informațiilor”.

• Raportul o identifică pe Marina Tauber, mâna dreaptă a lui Șor, ca fiind creierul din spatele schemei de delapidare și principala beneficiară. Citat: „Toate acțiunile legate de deturnarea fondurilor au fost coordonate și desfășurate cu participarea directă a deputatei Marina Tauber”.

• Vladimir Cioban include și recomandări în raport, printre care:

„Consider că cea mai potrivită soluție este transmiterea (prin canalele mele de la Ministerul Afacerilor Interne și Comisia Națională Anticorupție) a materialelor privind persoanele din «lista nr. 3» către Procuratură, pentru arestare și victimizare ulterioară în presa noastră, în scopul neutralizării acestora în cadrul partidului. Aceasta va permite deconectarea lor de la fluxurile financiare.”

Raportul sugerează că anumite arestări, deja efectuate de autoritățile moldovene, ar fi rezultat în urma unor ponturi oferite de această echipă de securitate. Sunt menționate mai multe nume care ar urma să fie „predate” în curând. Obiectivul: curățarea rețelei Șor de hoții interni, folosind instrumentele legale ale statului moldovean.

Sursele Deschide afirmă că Marina Tauber ar fi fost convocată la o întâlnire cu FSB-ul, dar nu a putut fi arestată, deoarece acest lucru ar fi echivalat cu o recunoaștere a implicării Kremlinului în Moldova.

Să spui că e o poveste importantă e puțin spus. Și totuși, există un motiv pentru care o discutăm aici, și nu în rezumatul săptămânal (cel puțin, nu deocamdată). Când am citit acest material, ceva nu mi-a sunat în regulă – și aparent nu sunt singurul care simte asta.

O primire ciudată

Propaganda Kremlinului și Ilan Șor se referă constant la presa independentă din Moldova ca fiind „presa PAS”, adică instrumente de propagandă ale guvernării. Dat fiind acest lucru, te-ai aștepta ca toate redacțiile independente să sară imediat pe o poveste senzațională despre cum oamenii lui Șor se fură între ei. Dar nu s-a întâmplat asta.

La momentul redactării acestui text, ZdG, TV8, AGORA și alte redacții importante nu au publicat nicio referire la această investigație. Newsmaker a scris, dar doar în treacăt – au rezumat câteva informații-cheie din materialul Deschide, apoi au enumerat exemple din mărturii din procesele Marinei Tauber și Evgheniei Guțul, în care martorii povestesc cum liderii rețelei Șor furau de la membrii de rând. Practic, au confirmat ideea centrală – că se fură masiv în interiorul rețelei –, dar nu au intrat în detaliile investigației Deschide.

Și ZdG a relatat pe larg, anul trecut, despre delapidările din rețeaua Șor, în mai multe anchete sub acoperire. Deci ideea că rețeaua Șor se fură pe sine este deja bine documentată. Atunci de ce nu a „explodat” această poveste nouă?

Am contactat mai multe redacții locale și am aflat că încercau să confirme independent anumite aspecte ale poveștii. Nimeni nu a spus mai mult, dar era clar că nu se simțeau confortabil să publice direct aceste informații. Ca să fie clar – Deschide este un outlet respectabil. Nu de top, în opinia mea, dar cu siguranță nu lipsit de credibilitate. Așadar, ce se întâmplă de fapt?

Apelul din interiorul clădirii

Pentru mine, primul semnal de alarmă în legătură cu această poveste a fost sursa invocată – cineva din interiorul blocului „Pobeda” al lui Șor. Această sursă ar fi avut acces la documente care descriu operațiuni de securitate internă, folosirea procurorilor moldoveni pentru „epurări” anterioare și planuri pentru altele noi. Sursa ar fi cunoscut inclusiv detalii despre întâlniri între Marina Tauber și ofițerii FSB care controlează rețeaua. Pe scurt, vorbim de o sursă de nivel foarte înalt.

Asta m-a pus imediat pe gânduri, pentru că presupune o contradicție fundamentală: ni se cere să credem că o poveste despre natura brutală, mercenară și coruptă a rețelei Șor este scursă în presă de cineva din vârf… dintr-o criză de conștiință?

Această idee m-a neliniștit, la fel ca și unele detalii. De exemplu: Marina Tauber ar fi delapidat 70% din banii FSB destinați Moldovei și… este lăsată în pace? Nu poate fi arestată pentru că asta ar însemna că Rusia recunoaște oficial că intervine în Moldova? Serios? Erau toate ferestrele de la Lubianka închise cu șuruburi în ziua aceea?

Să nu uităm că raportul face referire la anul 2023. Iar între timp, Marina Tauber nu a dispărut de pe scenă, ba chiar și-a păstrat poziția proeminentă în rețea.

Dincolo de detalii, întreaga poveste avea un miros suspect. Dacă această sursă chiar avea un asemenea nivel de acces, de ce a scurs aceste informații? Și de ce acum? Așa că mi-am pus întrebarea clasică:

Cui bono? (Cine beneficiază?)

Orice teoretician al conspirațiilor iubește expresia latină cui bono. Deși de obicei evit teoriile cu extratereștri, trebuie să recunoaștem: conspirațiile chiar există. Scriem despre planurile rusești de a prelua controlul asupra Moldovei aproape săptămânal. Dar Moldova Matters a relatat și despre operațiuni de influență suspecte care păreau orchestrate de alte servicii străine – împotriva rușilor.

Când analizăm astfel de cazuri, merită să ne întrebăm: cine are de câștigat? Să luăm câteva puncte cheie din povestea Deschide:

• FSB-ul este furios că banii săi sunt prost gestionați și vrea să ia măsuri.

• O echipă de securitate internă are o listă detaliată cu cine fură și cine nu.

• Sunt dezvăluite diviziuni în vârful rețelei Șor, iar toate aceste nume sunt trimise către FSB.

• Echipa de securitate internă a plantat microfoane și echipamente de interceptare în birourile și casele celor vizați.

• Aceeași echipă își toarnă propriii oameni către autoritățile moldovenești pentru a „curăța” rețeaua.

• Majoritatea liderilor raionali fură, deci toată rețeaua este, într-un fel, compromisă. Nimeni nu poate fi sigur că nu e pe listă.

• Activistul de rând e jecmănit – primește doar o fracțiune din ce i se promite, în timp ce Tauber și ceilalți se îmbogățesc.

• În final, sursa: cineva din vârful rețelei scurge toate aceste informații în presă, discreditând profesionalismul și securitatea operațională a echipei.

Nu trebuie să te uiți cu lupa ca să vezi cine ar trebui să fie îngrozit de aceste informații – practic, toată rețeaua Șor. În mod cert, cei numiți explicit (și sunt mulți), dar și cei de rang mediu. Oameni care trăiesc zilnic cu frica de a fi urmăriți pentru tranzacții ilegale trebuie acum să se teamă că propriii colegi colaborează cu poliția? Și că locuințele lor sunt monitorizate de „ai lor”?

Asta ar fi… destabilizator.

Cui bono?

Oricine se opune planurilor Kremlinului și ale rețelei Șor pentru Moldova are de câștigat din această poveste.

De fapt, însăși Moldova are de câștigat din această poveste.

Este aceasta propagandă neagră?

Mai întâi trebuie spus clar: nu știm. Este posibil ca Deschide să aibă într-adevăr o sursă de rang înalt în rețeaua lui Șor, așa cum susțin. Sunt sceptic, dar nu imposibil. Chiar dacă nu au, e posibil să creadă că au. Și ca să fie clar – nimic din toate acestea nu înseamnă automat că povestea e falsă.

Ne putem foarte bine imagina un scenariu de genul acesta: o agenție de informații pune în scenă un „apel din interiorul casei”. Povestea este, în mare parte, reală – fișierele sunt autentice, deturnările de fonduri s-au întâmplat, Kremlinul chiar e îngrijorat. Agenția ambalează totul într-o formă credibilă și îl scurge în presă pretinzând că este altcineva. Asemenea lucruri se întâmplă tot timpul.

Dar acel „în mare parte reală” este esențial. Știm deja că oamenii lui Șor se fură între ei – deci povestea e credibilă. Poate chiar raportul echipei de securitate internă către FSB este autentic – să nu uităm, acoperă evenimente din 2023. Pentru ca povestea să funcționeze, detaliile cheie trebuie să fie suficient de credibile pentru activiștii de bază ai lui Șor (protestatarii plătiți, de exemplu) și pentru „middle management”-ul rețelei.

Și apoi ajungem la ceea ce nu este real – sau poate nu este. Lista aceea de nume – cei care „urmează să fie denunțați autorităților moldovene” – este foarte convenabilă, în contextul actual. E genul de detaliu menit să-i facă pe oameni să se uite cu teamă peste umăr. Când ai o poveste în mare parte adevărată, dar în care modifici detalii mici pentru a servi scopurilor tale, minciuna este „spălată” prin adevăr – mult mai eficient decât o invenție completă4.

Adevărul e că nu știu ce să cred despre această poveste – și probabil nici nu voi ști vreodată. Alte redacții încă încearcă să confirme faptele, și poate vor reveni cu actualizări. Dar cel mai probabil, în fluxul continuu de știri și dezinformări, vom trece peste și nu vom afla niciodată cu adevărat ce s-a întâmplat.

Bănuiala mea este că moștenitorii lui Sefton Delmer sunt la fel de activi în Vest, precum sunt și în Est. Dacă este așa, atunci războiul informațional nu e doar asediul medieval despre care vorbeam înainte — există și actori care trec la ofensivă.

Get more from David Smith in the Substack app

Available for iOS and Android

Get the app

Așadar, aici vom analiza principalele repere ale acestor alegeri. Vom aborda subiectul, încercând să răspundem la următoarele patru întrebări:

1. Care partide, blocuri sau candidați au șanse reale să intre în Parlament?

2. Care alți concurenți merită urmăriți, chiar dacă nu vor accede în Parlament (fie ca potențiali „spoileri”, factori de perturbare sau din alte motive)?

3. Pe ce „culoar” geopolitic se înscriu acești candidați?

4. Ce ne spun toate acestea despre potențialele coaliții de după alegeri?

Bun, să începem…

Întrebarea 1: Ce partide vor obține mandate în Parlament?

Fără ocolișuri – iată cele patru partide și blocuri pe care le urmăresc:

Așa cum am scris săptămâna trecută, zburăm cam în orb în ceea ce privește sondajele preelectorale. Sunt multe motive pentru care nu ar trebui să avem încredere în sondaje și să fim foarte precauți față de oricine pretinde că știe ce urmează. În plus, nu au fost publicate sondaje de calitate de când s-a conturat, cât de cât, tabloul electoral.

Cu toate acestea, sondajele apărute până acum oferă o imagine destul de clară asupra principalilor favoriți. Dacă excludem indecișii, obținem o distribuție aproximativă de acest fel:

• PAS: 35–40%

• Blocul Patriotic: 20–25%

• Alternativa: ~10%

• Partidul Nostru (Renato Usatîi): ~7%

Aceste sondaje au toate problemele despre care am scris săptămâna trecută și au fost realizate înainte de începerea campaniei electorale. Cele care au inclus blocul Pobeda (Victoria) al lui Ilan Șor au indicat un sprijin de 10–15% pentru partidele sale. Excluderea acestora, precum și problema răspunsurilor false oferite operatorilor de sondaj, înseamnă că nu putem considera eliminarea indecișilor (care reprezintă 20–25% în majoritatea sondajelor) drept o alegere neutră. Acești alegători s-ar putea orienta masiv într-o anumită direcție, dacă li s-ar cere asta.

Un alt aspect important de menționat este că partidele lui Renato Usatîi au obținut constant rezultate sub nivelul indicat în sondaje, alegeri după alegeri1.

Lăsând deoparte toate aceste rezerve, aceste două partide și două blocuri sunt cele care încep campania electorală cu sprijinul necesar pentru a intra în Parlament.

Marea necunoscută rămâne Ilan Șor. Cui le va spune oamenilor lui să voteze și pe cine va susține prin eforturile sale de corupere a alegătorilor? Asta pur și simplu nu știm.

Întrebarea 2: Cine mai merită urmărit?

Primul și cel mai evident răspuns aici este Ilan Șor. Totul indică faptul că dl. Șor rămâne omul de legătură al Moscovei pentru interferența electorală și finanțarea ilegală. Rețeaua sa va facilita o mare parte din dezinformare, coruperea alegătorilor și alte funcții ale războiului hibrid în cadrul acestor alegeri.

Spus asta, ar trebui să ne concentrăm și pe ceea ce nu face Șor în această campanie. Partidul Șor și diversele sale reîncarnări nu participă la alegeri, deci el nu conduce deschis niciun partid. La fel ca anul trecut, mă aștept ca el să nu indice susținătorilor săi cu cine să voteze decât în ultimul moment posibil. Prin urmare, nu ar trebui să-l vedem drept un concurent politic propriu-zis, ci mai degrabă ca pe un funcționar al Kremlinului.

Totodată, Șor nu este singurul funcționar al Kremlinului. Toate indiciile arată că omul care dirijează lucrurile de la Moscova pentru aceste alegeri este locotenentul de încredere al lui Putin, Serghei Kirienko. În terminologia rusească, Kirienko este directorul „tehnologilor politici” care încearcă să modeleze rezultatul alegerilor din Moldova. Din centrul său de comandă de la Moscova, această echipă va coordona atât acțiunile lui Șor, cât și pe cele ale tuturor partidelor moldovenești aliniate cu Kremlinul. Cine face alianță cu cine, cine are voie să atace pe cine, care va fi mesajul principal – toate acestea sunt coordonate din Moscova.

Bun, dar în afară de Șor și Kremlin, cine mai merită urmărit?

Vechea gardă a lui Plaha

Partidele vechi ale lui Plahotniuc sunt o adevărată necunoscută în aceste alegeri. Partidul Democrat din Moldova (PDM), fondat de el, are doi succesori direcți: PSDE și PDMM. PSDE este, de fapt, vechiul său partid, doar rebranduit, în timp ce PDMM este succesorul unei ramuri desprinse, numită Pro-Moldova2. Respect Moldova este un partid diferit, fondat în 2023, dar condus în prezent de principalul om politic al lui Plahotniuc – Marian Lupu. PDMM a fost exclus din alegeri de către Comisia Electorală Centrală și a pierdut contestația depusă la Curtea Supremă de Justiție (CSJ).

Asta lasă alte două partide care ar putea fi folosite de oligarhul fugar în aceste alegeri. În ultima vreme, Plaha își tot postează gândurile pe Facebook. Adesea, acestea par a fi apeluri telefonice date, cel mai probabil, din sistemul penitenciar și înregistrate de avocații săi. Mesajele lui oscilează între încercarea de a-și spăla imaginea și amenințări că va dărâma PAS și pe Maia Sandu.

Există relatări credibile că Plaha a făcut mai multe vizite la Moscova pentru discuții despre cum ar putea sprijini eforturile Kremlinului în aceste alegeri. Arestarea lui pare să-l fi forțat să-și reactiveze rețeaua politică (probabil reluând unele canale de finanțare) și să plaseze câteva „piese” pe tabla de joc, pe care să le miște în această campanie. Nu știm ce intenționează să facă cu ele.

PSDE și Respect Moldova au, fiecare, un anumit grad de organizare politică și prezență regională. Cu o campanie puternică și un mesaj clar, e posibil să atragă niște voturi. Până acum, totul pare să fi fost făcut în grabă, așa că nu știm prea multe despre cum vor duce această campanie. Dar cu Plahotniuc implicat, le trec pe lista partidelor pe care merită să le urmăresc.

Câinii de atac ai lui George Simion

George Simion a aruncat o umbră lungă asupra politicii europene în acest an. Este figura cea mai proeminentă a mișcării „Make Europe Great Again” (MEGA), pe care a lansat-o pe urmele MAGA. Am scris despre cum încercările sale de a împinge politica românească spre extrema dreaptă și în sfera de influență a Moscovei au zdruncinat presupunerile Moldovei privind securitatea regională. În timp ce candida în primul tur al alegerilor prezidențiale reprogramate din România, am analizat cum înclinația lui MEGA/MAGA ar putea semnala o realiniere politică în regiune. În cele din urmă, am scris despre cum Maia Sandu a renunțat la mersul pe sârmă și a pariat totul pe opoziția față de el în turul doi. Simion a pierdut alegerile și a ales să dea vina pentru eșec pe Maia Sandu (și pe globaliști, pe evrei etc., etc.).

George Simion și AUR nu sunt deloc populari în Moldova. Există mulți moldoveni unioniști care cred cu tărie că Moldova ar trebui să se reunifice cu România. Problema este că majoritatea acestor alegători își doresc unirea pentru a adera la Uniunea Europeană și a fi protejați de Rusia… nu pentru ca România să devină o forță eurosceptică ce sprijină imperialismul rusesc. Prin urmare, AUR a avut dificultăți majore în a convinge în Moldova.

Partidul Democrația Acasă este un alt partid strâns legat de George Simion, Călin Georgescu și stilul lor zgomotos de politică de extremă dreapta. Majoritatea oamenilor îl consideră pe liderul partidului, Vasile Costiuc, drept „omul lui Simion la Chișinău”, așa că îl includ în aceeași categorie cu AUR.

Niciunul dintre aceste partide nu a obținut rezultate notabile la alegerile trecute și nici nu a arătat semne de viață în sondaje. Chiar și cei care urmăresc îndeaproape politica moldovenească ar avea dificultăți în a numi măcar o persoană de pe listele AUR. În același timp, ambele grupări sunt legate de Simion, care a promis că va face tot ce îi stă în putință pentru a o învinge pe Maia Sandu și, prin extensie, PAS, în aceste alegeri. Având în vedere că persoane din cercul său au conexiuni suspect de cordiale atât cu Kremlinul, cât și cu Washingtonul, merită să-i urmărim cu atenție.

„Independenții”

Deși tehnic vorbind sunt patru candidați independenți în aceste alegeri, mă voi concentra doar pe doi: Olesea Stamate și Andrei Năstase. Amândoi sunt figuri proeminente în tabăra pro-UE și, la un moment dat, au fost aliați importanți ai președintei Maia Sandu.

Năstase a condus anterior partidul Platforma DA, care a fost aliat cu PAS în blocul ACUM la alegerile din 2019 și ulterior în Parlament. De atunci, a avut o serie de conflicte și rupturi cu fostul său partid și foștii aliați politici, devenind un fel de candidat etern. La alegerile prezidențiale de anul trecut a atras atenția prin lipsa sa șocantă de popularitate – obținând doar 0,64%, adică aproximativ 9.800 de voturi.

Între timp, Stamate a fost membră de rang înalt a PAS, până când a fost exclusă din partid în acest an, în contextul scandalului amnistiei din primăvară. Înainte de asta, era responsabilă de coordonarea mai multor aspecte ale agendei de reformă a justiției în Parlament.

Niciun candidat independent nu a fost vreodată ales în Parlamentul Republicii Moldova și nu mă aștept ca acest lucru să se schimbe acum. Mă interesează însă să-i urmăresc pe acești doi, pentru că fiecare dintre ei este într-o poziție din care poate ataca PAS și poate afecta imaginea partidului de guvernare.

Am relatat anterior despre cum cel mai apropiat consilier politic al lui Andrei Năstase a acționat ca agent de influență pentru Ilan Șor. Rolul său în această campanie pare a fi o combinație între alimentarea propriului ego și drenarea voturilor altor partide pro-UE.

Stamate este mai greu de înțeles. Nu pot vorbi despre motivele sau afilierile ei. Intenționat sau nu, cel mai probabil efect al candidaturii sale este cel de „spoiler”.

Voi urmări cu atenție campaniile ambilor pentru a vedea ce fel de mesaje transmit și dacă reușesc sau nu să câștige teren.

Întrebarea 3: Analiza culoarelor geopolitice

Nu e întotdeauna ușor să-ți dai seama care a fost, de fapt, miza unei alegeri decât retrospectiv. Fiecare candidat sau partid va avea propria teorie despre ce contează, și își va adapta mesajele pentru a se concentra pe temele care, în opinia lor, vor mobiliza cel mai mult alegătorii.

După alegerile parlamentare din 2021, am susținut că rezultatele nu au fost despre geopolitică – ci despre dorința oamenilor de schimbare și reforme. Alții nu au fost de acord, dar sunt în continuare destul de încrezător în analiza mea de atunci. Oamenii erau obosiți de certurile despre cum se numește limba pe care o vorbesc – își doreau locuri de muncă și un viitor mai optimist.

În opinia mea, aceste alegeri sunt în proporție de 99,99% despre geopolitică. Războiul Rusiei în Ucraina și posibilitatea ca Moldova să adere la Uniunea Europeană în mandatul următorului Parlament au concentrat atenția publicului. Asta nu înseamnă că UE vs. Rusia va fi singurul subiect discutat, dar în mod clar această alegere va constitui cadrul în care vor fi abordate toate celelalte teme politice.

Deci, care sunt „culoarele”? Aș spune că principalele partide se încadrează, în linii mari, în următoarele categorii:

• Pro-europeni – Partidele din acest culoar sunt concentrate pe aderarea Moldovei la UE. Sunt ușor de identificat: au făcut campanie pentru un „Da” la referendumul de anul trecut privind aderarea la UE, condamnă războiul Rusiei în Ucraina și nu încheie niciodată fraza „Moldova aparține Uniunii Europene” cu „dar…”.

• Pseudo-europeni – Partidele din acest culoar pretind că sprijină integrarea europeană a Moldovei, dar mereu apare un „dar”. Au găsit o formă de a se opune referendumului (sau de a-l ignora) și, de regulă, partidul este animat de altceva decât integrarea în UE. Uneori este vorba despre o loialitate primară față de un oligarh, alteori sunt de fapt cripto-rașiști care se dau drept pro-europeni.

• „Suveraniști” (pro-Kremlin) – Acestea sunt partidele tradițional pro-ruse ale Moldovei. Contestă diverse elemente ale integrării europene și susțin că țara trebuie să rămână „suverană”, promovând în același timp relații mai strânse cu Rusia. Ucraina nu este niciodată menționată. Mesajul de bază este că votul pentru ei înseamnă energie ieftină de la ruși, fără a închide ușa către vest.

• Colaboraționiștii Rusiei în exil – Asta este echipa lui Șor. Ei susțin fără jenă anexarea Ucrainei și a Moldovei de către Rusia și refacerea imperiului țarist.

Probabil că aceste descrieri vă oferă deja o imagine destul de clară despre cum văd eu distribuirea actorilor politici în aceste culoare. Nici nu mai are rost să mă opresc la colaboraționiști – oamenii lui Șor sunt atât de vocali și de evidenți în dorința lor de a deveni guvernatori ruși, nu politicieni moldoveni.

Mai jos, voi trece rapid în revistă celelalte partide.

Pro-europeni

În această categorie avem doar PAS. Nu trebuia să fie așa, și eu, unul, sunt dezamăgit că s-a ajuns aici, dar asta e realitatea. Dacă vreți să aprofundați subiectul, am scris un articol întreg pe această temă la sfârșitul lunii iulie.

De atunci, aproximativ jumătate din Blocul Împreună a acceptat o înțelegere cu PAS pentru a candida pe lista lor. Asta îmi susține argumentul că PAS funcționează, de fapt, ca un guvern de unitate națională într-un singur partid. Blocul Împreună nu avea nicio șansă să treacă pragul de 7% înainte de această divizare, iar acum are chiar mai puțin decât zero șanse.

Așadar, dintre partidele care au șanse reale să intre în Parlament, PAS este singurul din culoarul pro-UE.

Pseudo-europeni

Aici vedem o poziționare mai competitivă. Diverse grupuri se încadrează în definiția mea de „pseudo-europeni” din motive diferite. Iată o trecere în revistă a partidelor discutate astăzi:

• Blocul Alternativa - Primarul Chișinăului, Ion Ceban, Alexandr Stoianoglo, Ion Chicu și Marc Tkaciuk susțin că oferă o alternativă pro-europeană la PAS. Ceban și-a început cariera politică alături de Dodon și a părăsit Partidul Socialiștilor abia în 2019, când a devenit primar, pentru că funcția presupune apolitism. Ion Chicu a fost premierul lui Igor Dodon (noiembrie 2019 – decembrie 2020). Marc Tkaciuk are o istorie veche în Partidul Comuniștilor. Alexandr Stoianoglo a candidat la prezidențiale mai puțin de acum un an din partea socialiștilor. Înainte de asta, era cunoscut (presupus) pentru că ar fi acceptat o mită considerabilă pentru a-l lăsa pe Veaceslav Platon să părăsească țara. Cu excepția partidului MAN al lui Ceban3, niciunul nu a făcut campanie pentru un „da” la referendum și majoritatea au militat împotriva lui (sau au pretins că nu există). Toți evită cu ostentație să condamne invazia Rusiei în Ucraina, preferând un mesaj de tipul „sunt oameni buni de ambele părți”. Dacă Vladimir Plahotniuc s-ar reinventa ca luptător anti-corupție, ar fi la fel de credibil cum e Alternativa atunci când pretinde că e pro-UE.

• Andrei Năstase - Așa cum am scris mai sus, echipa de campanie a dlui Năstase are suprapuneri îngrijorătoare cu rețeaua lui Ilan Șor. El atacă constant PAS-ul, dar evită să critice grupările pro-ruse. În plus, pare hotărât să se alinieze retoric cu Trump și mișcarea MAGA, folosind un limbaj similar cu al lui Simion și al grupului său, dar fără o coordonare evidentă. În cel mai bun caz, încearcă cu disperare să rămână relevant pe seama voturilor pe care le va lua partidelor pro-UE. În cel mai rău caz, acesta e chiar planul lui.

• Câinii de atac ai lui Simion - AUR și Democrația Acasă au aceleași puncte de vedere ca partidele „suveraniste”, dar îi clasific drept pseudo-europeni pentru că prin „suveranitate” înțeleg altceva. Cum parte din programul lor este anexarea Moldovei la România, nu pot pretinde sincer că apără suveranitatea națională. Aceste grupuri fac cu ochiul spre integrarea în UE în timpul campaniei, dar rămân tăcute în privința Rusiei și a războiului. Pentru ele, integrarea europeană înseamnă unirea cu România, așa că încercările Moldovei de a adera la UE independent devin, de fapt, o problemă. Scopul lor principal pare a fi să atace PAS, chiar dacă nu au nicio șansă să intre în Parlament. Se prezintă drept „sigur” pro-UE sau pro-româniști, dar duc campanii care, în practică, trimit voturi către partide aflate declarativ în tabăra opusă.

• Oamenii lui Plaha - Până la arestarea lui Plahotniuc în Grecia, în această vară, i-aș fi exclus complet pe cei care au mai rămas din rețelele sale politice. Nu au dispărut niciodată complet, dar nu aveau un lider carismatic, iar tentativele de a găsi unul par să fi eșuat de luni bune4. Acum că revin în joc, trebuie să-i încadrez cumva – partidele lui se prezintă toate drept „pro-UE”, dar în mod funcțional au pus mereu pe primul loc ambițiile (penale) personale ale lui Plahotniuc. Se vede clar: fără el, ele aproape că nu există. Așadar, chiar dacă nu știm dacă le va ordona să colaboreze cu Kremlinul5, știm sigur că ideologia lor centrală nu este aderarea la UE.

„Suveraniștii”

Aici avem Blocul Patriotic, format din Socialiști, Comuniști, Inima și Viitorul Moldovei. Orientarea lor este pro-rusă, dar nu candidează cu un program de reanexare a Moldovei la Imperiul Rus. Mesajele lor sunt „de bază” și se concentrează pe importanța energiei rusești. Două dintre cele patru partide din acest bloc au legături directe cu Ilan Șor, deci această poziționare mai moderată nu este un indiciu fidel al comportamentului lor în cazul în care ar ajunge la putere. Acest bloc trebuie înțeles ca fiind în primul rând pro-Kremlin, celelalte preocupări ideologice venind abia după.

Greu de încadrat într-un culoar…

Iată cine e mai greu de clasificat:

• Olesea Stamate - Instinctul meu inițial a fost să o includ pe Stamate în categoria pro-UE, cu anumite rezerve, dar lista acestor rezerve e, sincer, prea lungă. Deci să spunem așa: ca politiciană, are un palmares lung și solid de susținere a integrării europene și a reformei justiției. Campania ei actuală pare însă bazată pe resentiment și pe o furie autentică pentru faptul că a fost exclusă din PAS. Se poziționează ca o alternativă pentru cei care sprijină UE, dar sunt nemulțumiți de PAS. Problema e că, în calitate de candidat independent, poate doar să afecteze această cauză. Dacă ia exact 2% și trece pragul, înseamnă că a luat 1% de la altă opțiune pro-europeană. Deci, din perspectivă electorală și din retorica ei, pare că participă în aceste alegeri mai ales pentru a-i „da o lecție” PAS-ului.

• Partidul Nostru (Renato Usatîi) - Am dat pentru prima oară de partidul lui Usatîi când locuiam la Bălți în 2014, iar el candida la primărie. Strict ca organizare de campanie și finisaj, era ca un luptător de sumo care intervine într-o bătaie între copii – comuniștii de atunci nici nu au știut ce i-a lovit. De atunci, a fost un campion al campaniilor electorale, capabil să folosească un mesaj populist fără a-i da prea mult conținut concret. E foarte abil în a rămâne greu de încadrat pe majoritatea temelor. Pentru cei din tabăra pro-UE, relațiile sale foarte apropiate cu Rusia (și, potrivit unor acuzații, cu crima organizată rusă) sunt o problemă serioasă. Pe de altă parte, Dodon și socialiștii susțin că Usatîi e o creație a PAS, un partener de coaliție pregătit care doar se preface că este… ce-o fi el. Aruncă frecvent „bombe” retorice – mai ales împotriva liderului socialiștilor – dar e, în același timp, rapid în a face remarci rasiste la adresa politicienilor de rang înalt din PAS. Sincer, nu am nicio modalitate clară de a-l încadra sau de a anticipa cu cine ar colabora dacă ar intra în Parlament.

Întrebarea 4: Ce coaliții ar fi posibile?

Majoritatea celor care-mi adresează această întrebare o fac, pornind dintr-un unghi foarte specific, adică: „dacă PAS nu obține 50% la alegeri, cine ar putea fi partener de coaliție pentru ei?”

Dacă asta vreți să aflați prin această întrebare, atunci răspunsul e simplu – nimeni. Nu există nicio opțiune de partener de coaliție stabil pentru PAS.

Nu este imposibil ca PAS să încerce să formeze un fel de guvern minoritar de conveniență, eventual cu Usatîi sau cu Alternativa, dar o astfel de formulă ar fi orice altceva, numai stabilă nu.

Mai probabil, în scenariul în care PAS obține o pluralitate, dar nu o majoritate, nu cred că vor reuși să formeze o coaliție.

Dar, dacă întrebarea este „ce coaliții ar fi posibile?” – o mulțime!

Dodon și Blocul Patriotic au exclus colaborarea cu PAS (nu că mai trebuia spus), dar par deschiși la o coaliție cu oricine altcineva. Pro-ruși, pseudo-europeni, „suveraniști” – nu e greu de imaginat multe combinații care duc la ceea ce-și doresc aceste partide cel mai mult: puterea.

Nu prezic că altcineva în afară de PAS va reuși să construiască o alianță în Parlament. Usatîi, de exemplu, este extrem de imprevizibil. Pur și simplu nu știm cum ar putea arăta această dinamică.

Așadar, fără să fac o predicție, iată cele trei scenarii care mi se par cele mai probabile (ordinea nu reflectă probabilitatea):

1. PAS obține la limită o majoritate. Alegătorii sunt de acord cu analiza PAS privind amenințarea din partea Rusiei și nevoia de a continua parcursul actual. Suficient de mulți alegători, chiar dacă dezamăgiți de PAS, își țin respirația și votează „răul mai mic”. Astfel se reconstituie majoritatea electorală care a câștigat parlamentarele din 2021 și prezidențialele din 2024.

2. PAS nu atinge majoritatea și opoziția formează o mare coaliție. PAS obține o pluralitate, dar nu majoritatea. Celelalte partide trec peste diferențele lor retorice și își amintesc de originile comune în Partidul Comuniștilor. Formează o coaliție menită să țină PAS-ul departe de putere. Retoric, acest lucru ar fi dificil de justificat pentru ele, așa că e posibil ca o asemenea situație să fie departe de a fi stabilă.

3. PAS nu atinge majoritatea… și urmează un haos total. Alegerile sunt strânse și, într-un fel sau altul, avem un Parlament blocat. Poate că nu se formează nicio coaliție împotriva PAS și ei sunt nevoiți să formeze un guvern minoritar fragil. Poate că președinta Sandu interpretează lipsa unei majorități parlamentare ca un motiv pentru a propune propriul candidat la funcția de prim-ministru. Poate… multe altele.

Dacă nu apare un rezultat clar, am putea fi într-un haos serios pentru o perioadă. Cel mai probabil, acest drum duce spre noi alegeri în următoarele 3–6 luni.

Ce anume prezic eu? Nimic. Zburăm în orb fără sondaje serioase, și sunt prea mulți factori în joc ca să putem „vedea după colț” în acest moment. Cred că cei care afirmă cu încredere că PAS nu are cum să obțină majoritatea sunt prea siguri pe ei (sau prea pesimiști). În același timp, oricine spune că, indiferent pentru cine votezi, Moldova tot va merge spre UE, se înșală grav.

Miza este uriașă și totul este în joc.

Acest articol este încercarea mea de a vă arăta pe cine urmăresc și de ce. Dacă credeți că am omis pe cineva – spuneți-mi! Lăsați un comentariu sau răspundeți la acest email cu gândurile sau întrebările pe care le aveți.

Leave a comment

Cu puțin timp înainte de alegerile prezidențiale din octombrie trecut și referendumul privind integrarea în Uniunea Europeană, Ziarul de Gardă a publicat două anchete explozive. În acestea, jurnalistele Măriuța Nistor și Natalia Zaharescu s-au infiltrat sub acoperire în calitate de „activiste” ale Partidului Șor și au dezvăluit protestele plătite, plățile ilegale și campaniile de dezinformare extrem de bine coordonate care alimentează războiul hibrid al Kremlinului împotriva Republicii Moldova. Ancheta, intitulată „În slujba Moscovei”, le-a adus ambelor jurnaliste Premiul European pentru Presă, la categoria Jurnalism de Investigație.

Se pare însă că investigația nu s-a încheiat odată cu dezvăluirea identității lor și solicitarea de comentarii din partea agenților lui Șor. După publicarea anchetei, echipa lui Șor a omis, în mod surprinzător, să șteargă identitatea falsă a Nataliei Zaharescu – Irina Zahar – din baza lor de date. Astfel, la patru zile după alegeri, aceasta a primit un apel telefonic în care i se mulțumea pentru munca depusă și pentru faptul că este „parte din echipă”. A fost apoi invitată să se alăture unei noi echipe de dezinformare pe rețelele sociale care se forma în acel moment.

Astăzi, Ziarul de Gardă a publicat rezultatele acestei noi investigații sub acoperire, intitulată „Armata Digitală a Kremlinului”. La fel ca și celelalte, merită citită în întregime.

După ce a acceptat să se alăture noii echipe, „Irina Zahar” a fost adăugată într-un grup de Telegram și a început imediat un program intensiv de instruire pentru rețelele sociale. „Activiștii digitali”, în număr de aproximativ 50 la început, primeau videoclipuri de instruire pe parcursul zilei și participau, seara, la apeluri telefonice cu instructoarea Asea Albertovna sau cu „curatorul” lor, care se prezenta drept „Adam”.

Asea Albertovna le-a spus că fac parte dintr-un nou proiect-pilot care urma să ducă comunicarea lor la un nou nivel, pe care l-a numit explicit „război informațional”. Explicând care sunt obiectivele lor, ea a declarat următoarele:

„Atenția publicului poate fi captată pe două căi. Prima sunt banii, a doua este frica. Noi jucăm pe seama unor temeri ale oamenilor. Și noi putem să ne folosim de asta în cadrul instruirii noastre și a promovării pe rețelele sociale, ca să capturăm acest public. Să-l «capturăm» nu-i chiar frumos spus, dar să-l cucerim. Acest public este cel mai interesat de conținutul nostru, anume prin această tactică. Adică, să manipulăm cu… iarăși, nu-i chiar frumos spus, dar să le arătăm care sunt îngrijorările lor și să-i aducem la discuții importante”.

Ea a menționat în mod specific că ținta principală erau persoanele în vârstă. Instruirile au continuat timp de trei luni, timp în care participanții au învățat cum să-și ascundă identitatea, să manipuleze algoritmii rețelelor sociale și să camufleze mesajele politice în conținuturi culturale. Grupurile erau organizate pe raioane, fiecare în alt canal de Telegram, dar li s-a spus că toate mesajele vor veni „de sus în jos”.

La mijlocul lunii decembrie, după o scurtă pauză inexplicabilă în activitate, curatorii au revenit și au adus încă 500 de persoane pentru a fi instruite. Accentul s-a mutat atunci de pe Telegram pe TikTok, iar rețeaua a început să exerseze crearea unor „flashmob-uri” digitale cu conținut politic subliminal – eforturi care au dus la sute de mii de vizualizări.

La un moment dat, „Adam” le-a explicat că proiectul-pilot urmărește să creeze un fel de „fermă de boți”, dar: „Nu boți propriu-ziși, ci o echipă personalizată și conștientă.” Un fel de fermă de boți umani. În acel moment, „Irina Zahar” a fost invitată într-o echipă mai exclusivistă, numită „InfoLeader”, unde li s-au promis plăți. „Adam” a afirmat:

„Se plătește, vă spun eu, se plătește direct de la Moscova. Nu se plătește de la bloc [Pobeda / Șor], se plătește de la Moscova.”

El a explicat că nu făcea parte din blocul Pobeda al lui Șor, ci era un fel de contractor extern. Asta însemna că avea libertatea de a recruta din afara structurii, cu condiția ca persoanele să fie verificate1 și ca echipa să-și atingă indicatorii.

„Irina Zahar” a fost deconspirată în momentul în care a fost introdusă în sistemul de plată. I s-au cerut actele de identitate și datele bancare de la PSB, pe care le-a furnizat, folosind identitatea falsă anterioară. În cele din urmă, „Adam” și-a dat seama cine este cu adevărat și au scos-o din toate canalele și au șters toate mesajele cu ea.

Ce mesaje promovau?

La un moment dat, „Adam” le-a explicat „activiștilor” ideologia din spatele activității lor:

„Nu știu dacă priviți știrile, dacă le urmăriți, dar în prezent are loc o confruntare dură între globaliști și reprezentanții «realpolitik». Respectiv, Trump, care a venit acum la putere, reprezintă «realpolitik», iar ăștia – Sandu, Zelenski etc., sunt reprezentații democraților, ai globaliștilor, cei care aveau aceste proiecte de democratizare a puterii prin proiecte prin care doar spălau bani. Trăim vremuri foarte vesele, restructurări. Și noi promovăm agenda «realpolitik», iar nouă ni se opun tot felul de globaliști care au fost subordonați USAID, respectiv, vom încerca să ripostăm.”

Mesajele erau dictate centralizat și uneori fără avertisment. Echipa lui Șor îi direcționa spre subiecte precum alegeri locale (unde candidați ai săi participau la funcții de primari), sau alte teme de actualitate. Li se furniza constant conținut de propagat cu teme anti-Maia Sandu, anti-UE și anti-USAID. Rețeaua promova și ideea că revenirea lui Trump ar însemna prăbușirea guvernului de la Chișinău, precum și alte narațiuni pro-Trump.

În timpul alegerilor din România, li s-a cerut să susțină candidatura lui Călin Georgescu. Într-un alt caz, li s-a cerut să atace administrația Primăriei Chișinău, și implicit pe primarul Ion Ceban. Aceasta a stârnit o mică revoltă în rândul „activiștilor”, iar „Adam” a fost nevoit să-i calmeze, spunându-le, în esență, să execute ordinele. A fost singura postare în care a fost menționat Ion Ceban, în orice context.

ZdG a sugerat că urmează și alte dezvăluiri. Vom reveni cu actualizări.

Alte știri despre Șor și războiul hibrid

• Agora raportează apariția unor push-polls (sondaje false) ca tactică de dezinformare. Acestea presupun apeluri către alegători, în care apelanții se dau drept operatori de sondaje, dar scopul real este influențarea opiniei cu întrebări tendențioase. Un exemplu: „având în vedere creșterea de 350% a prețului la gaz în ultimii 5 ani… ce părere aveți despre performanțele economice ale actualei guvernări?”. Aceste pseudo-sondaje contribuie la erodarea încrederii în sondajele reale – o problemă tot mai mare în contextul alegerilor.

• Poliția și procurorii au efectuat percheziții în masă în dosare de finanțare politică ilegală. Pe 2 septembrie au avut loc 60 de percheziții în sudul țării, iar pe 4 septembrie alte 40 în nord. Mai mulți suspecți au fost reținuți. Poliția nu a precizat cine era vizat, dar Irina Vlah a declarat că partidul ei, „Inima Moldovei”, a fost ținta și a acuzat partidul de guvernare că vrea „să ne sperie și să ne discrediteze”. Ulterior, a nuanțat afirmația, spunând că „majoritatea perchezițiilor nu au nicio legătură cu colegii noștri. Nici măcar nu știm cine au fost percheziționați în peste 50 de cazuri.” O purtătoare de cuvânt a Poliției a răspuns declarațiilor, afirmând: „Documentăm persoane implicate în corupție și finanțare ilegală a campaniilor. Dacă doamna Vlah este implicată în astfel de ilegalități, este problema ei.”

  A apărut speculația că întreg Blocul Patriotic ar putea fi eliminat din alegeri, dacă partidul Irinei Vlah este implicat în infracțiuni financiare. Răspunsul scurt este „da”, dar Comisia Electorală Centrală (CEC) trebuie să aducă probe și să decidă eliminarea, conform legii electorale. Dacă s-ar întâmpla, partidul ar rămâne în cursă cât timp CEC-ul este atacat în instanță. Excluderea ar deveni definitivă doar dacă Curtea Supremă de Justiție le respinge apelul. Includerea Irinei Vlah și a lui Tarlev – ambii cu presupuse legături directe cu Șor – este o amenințare serioasă pentru Dodon și socialiști, în cazul în care acuzațiile se confirmă.

• Unele canale de Telegram ale lui Șor au fost sparte. Canale afiliate cu Șor și blocul Pobeda au început să afișeze un mesaj coordonat și un link către un fișier care conținea documente interne ale rețelei Șor: liste de „activiști” și sumele pe care le-au primit. Nu este clar cine a fost în spatele atacului2.

Mesajul afișat era:

„Blocul Pobeda a fost spart și nu veți mai fi plătiți. Ilan Șor și Rusia încearcă să fure viitorul Moldovei. Datele voastre personale și activitățile voastre ilegale sunt publice. De acum sunteți pe cont propriu.”

Moldova sărbătorește Ziua Limbii Române

Pe 31 august, Republica Moldova a celebrat Ziua Limbii Române. Această sărbătoare marchează evenimentele din august 1989, când manifestațiile de masă au dus la declararea limbii „moldovenești” drept limbă de stat și la revenirea la alfabetul latin. Noțiunea de „limbă moldovenească” este o construcție sovietică, menită să divizeze vorbitorii de română aflați pe cele două maluri ale Prutului. După independență, s-a ajuns la un soi de compromis, limba fiind denumită „Limba Noastră” până în 2023, când statul a recunoscut oficial limba română ca limbă națională.

Pentru a marca evenimentul, peste 2.000 de oameni au participat în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău la o Mare Dictare Națională în limba română. Președinta Maia Sandu și președintele României, Nicușor Dan, au fost prezenți la eveniment și s-au adresat mulțimii.

Președinta Sandu a vorbit despre importanța libertății câștigate în 1989, care le-a permis oamenilor să-și vorbească limba:

„Limba română este legătura noastră cu trecutul – cu scriitorii, cântăreții și dascălii care au luptat pentru ea, dar și cu viitorul, cu copiii care o vor folosi pentru a dezvolta știința, cultura și arta de mâine. Cuvintele au putere. Ele nu ne sunt date de la sine. Au fost vremuri când, doar rostind numele limbii române, riscai să fii ridiculizat sau persecutat. Astăzi putem vorbi liber – și trebuie să protejăm și să păstrăm acest drept fundamental pentru noi și pentru generațiile viitoare.”

La rândul său, președintele Nicușor Dan a lăudat exemplul pe care Moldova îl oferă Europei în lupta pentru democrație:

„Voi, în opinia mea, ați dat un exemplu pentru întreaga lume prin lupta pe care ați dus-o ani de zile, în ciuda tuturor presiunilor, pentru a păstra această limbă și această identitate. Și acum, cred, sunteți din nou un exemplu pentru Europa și pentru întreaga lume, prin felul în care încercați să apărați democrația, în ciuda presiunilor venite din aceeași direcție. Și prin asta dovediți că sunteți mai europeni decât mulți europeni, și că locul vostru este în Uniunea Europeană.”

Cele mai noi actualizări electorale

Săptămâna trecută, partidele au început campaniile electorale. Vom reveni în curând cu articole de tip Deep Dive, în care vom analiza partidele și platformele lor electorale. Iată o trecere în revistă a principalelor noutăți electorale din ultima săptămână:

• Blocul Patrioților a stârnit controverse, lansându-și campania în fața Mănăstirii Căpriana. La eveniment, au promis reducerea prețurilor la energie și au lansat campania sub sloganul „Credem în Moldova”. Reacțiile online au fost dure, mulți remarcând prezența steagurilor roșii cu secera și ciocanul în fața unei mănăstiri lichidate forțat de sovietici în anii 1960 – împreună cu aproape toate celelalte instituții religioase din Moldova. Răspunzând criticilor și acuzațiilor de propagandă politică, starețul mănăstirii a declarat că nu controlează terenul public din fața porților și că nu are nicio legătură cu evenimentul.

• ONG-ul de monitorizare Promo-LEX solicită deschiderea a 28 de secții de votare pentru locuitorii regiunii transnistrene. Organizația a invocat importanța participării politice în perspectiva (sperată) a unei reunificări democratice a țării și a criticat planul CEC de a deschide doar 12 secții, considerându-l insuficient.

• Primarul Ion Ceban a călătorit la Roma în ciuda interdicției Schengen. Ulterior, Ministerul Afacerilor Externe al României a precizat că Italia i-a acordat o viză de scurtă ședere (valabilă până pe 3 septembrie) pentru a putea participa la Conferința Primarilor organizată sub egida UNESCO. Întrebat despre restricțiile de călătorie, Ceban a declarat din nou că interdicția este una politică și că nu reprezintă o amenințare: „Nu sunt Bin Laden, nu pot reprezenta un pericol în acest sens.”

• CEC a votat respingerea înregistrării partidului PDMM, condus de Vladimir Plahotniuc. După șase ore de dezbateri, CEC a adoptat decizia cu șase voturi „pentru” și trei „împotrivă”. Interdicția a fost motivată de avertismentele venite din partea Serviciului de Informații și Securitate (SIS), precum și de acțiunile Agenției Servicii Publice de suspendare a activității partidului.

• Curtea Supremă de Justiție (CSJ) s-a pronunțat asupra altor excluderi de partide.

  CSJ a menținut deciziile CEC de a exclude din alegeri următoarele formațiuni: Partidul Moldova Mare al Victoriei Furtună, Partidul Renaștere al lui Ilan Șor,

  Uniunea Centristă. De asemenea, CSJ a validat excluderea Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), condus de Vlad Filat. Motivele excluderilor au variat de la un partid la altul, dar majoritatea țin de încălcări tehnice – termene depășite și dosare incomplete. Pe de altă parte, CSJ a respins decizia CEC de a exclude partidul Noua Opțiune Istorică (NOI) și a obligat comisia să-l înregistreze în alegeri. CEC justificase excluderea prin prezența pe lista electorală a unor persoane asociate cu partidul Șor. CSJ a decis că simpla afiliere cu un partid declarat neconstituțional nu este un temei suficient pentru a exclude întreaga formațiune.

  Sprijinul vostru prin abonamente face Moldova Matters posibil.

Răspunsul scurt este „nu prea”. Astăzi vom analiza diversele provocări legate de sondaje în Moldova – atât vechi, cât și noi. Moldova se confruntă cu niște alegeri care vor defini cursul viitor al țării și, practic, zburăm acum în orb. Iată cinci motive de ce…

Problema #1: Cine nu este inclus în sondaje

Primul lucru de reținut când vine vorba de orice sondaj de opinie în Moldova este cine este lăsat pe dinafară. Mai exact, diaspora și locuitorii din Transnistria. Nu vorbim de un număr nesemnificativ de oameni, după cum reiese din cifrele de participare la ultimele alegeri:

Așadar, în funcție de alegeri, între 11% și 20% dintre alegători ar putea să nu fie incluși deloc în sondaje.

Problema #2: Sondajele de aici nu au fost niciodată prea sofisticate

În Moldova, diferențele dintre diversele companii de sondare țin, în mare parte, de metodă (online, telefonic, față în față), de rigoare (reputația companiei în a nu face rabat de la calitate) și de onestitate (mai multe despre asta mai jos). Cam atât.

Asta înseamnă că sondajele sunt destul de brute. Se aplică o anumită ponderare de bază pentru ca rezultatele să fie reprezentative, dar vorbim aici despre statistică, nu despre modelare politică. Nu sunt modele. Se vede asta în toate rezultatele, unde sondajele arată de obicei ~18% indeciși și ~9% persoane care declară că nu vor vota. Companiile de sondare din Moldova nu încearcă să interpreteze aceste cifre, ci le prezintă ca atare.

Asta înseamnă că nu există niciun model de „votant probabil” aplicat peste date pentru a prezice participarea la vot, cine va sta acasă etc. Dacă cineva spune „nu voi vota”, asta apare în sondaj. Nu este scos din date și înlocuit cu un alegător real, pur și simplu obții un eșantion de oameni care declară că nu se vor prezenta.

În fine, în Moldova nu există nimic de tipul 538 sau un „poll of polls”. Nicio universitate sau companie nu face jurnalism de date care să acorde punctaje de credibilitate companiilor de sondare, în baza performanței anterioare, și să facă o medie a sondajelor pentru a obține o imagine generală a cursei electorale.

Așadar, ceea ce avem sunt niște rezultate de sondaje foarte simple, care lasă publicului sarcina de a le interpreta.

Problema #3: Toate astea costă $$$

Sondajele sunt scumpe și consumă foarte mult timp. Doar câteva companii specializate din Moldova le pot face și nu sunt deloc ieftine. De asemenea, nu e întâmplător că am scris „$$$” în loc de „€€€”. În mod tradițional, cele mai calitative sondaje publicate în Moldova au fost finanțate de organizații americane. De exemplu, International Republican Institute (IRI) publica de două ori pe an sondaje considerate etalon. În afară de ei, ONG-uri locale care desfășurau sondaje erau adesea sprijinite prin granturi de la National Endowment for Democracy (NED).

Ambele organizații au fost, în mare parte, mistuite în focul care a fost Donald Trump și Elon Musk. Ele încă există (deocamdată), dar sunt doar umbre ale ceea ce erau și au oprit toate activitățile în Moldova, concediind și puținii angajați pe care îi mai aveau.

Așadar, intrăm în aceste alegeri cu o structură de finanțare a sondajelor complet dată peste cap. Noi donatori și UE au intervenit într-o anumită măsură. Dar SUA a lăsat un gol imens în spațiul ajutorului umanitar și pentru dezvoltare – distrugerea USAID a eliminat cam patru dolari din fiecare 10 dolari de ajutor la nivel global. Pe măsură ce donatorii și guvernele încearcă să-și dea seama cum să mențină fluxul de alimente și medicamente vitale în lume – unele lucruri sunt lăsate pe dinafară.

Problema #4: Companii de cercetare corupte

Aici voi vorbi puțin mai general. Dacă aș da nume, titlul acestui material ar fi „Investigație: Moldova Matters dezvăluie un sondor corupt”. În loc de asta, voi vorbi despre suspiciunile mele (bine întemeiate) privind modul în care operează unele companii din această industrie.

Există multe motive pentru care un partid sau un candidat ar vrea să influențeze sau să manipuleze un sondaj de opinie publică. Poate vor să pară mai puternici decât sunt. Sau poate vor ca adversarii să pară mai slabi – sau mai puternici – decât sunt în realitate. Dacă poți manipula un sondaj, poți schimba opinia publică – și poate chiar strategia adversarului tău1.

Cum funcționează asta? Ei bine, pentru orice sondaj de opinie, fie că e despre ce cred fermierii sau despre preferințele politice, se pornește de obicei cu un apel public pentru depunerea ofertelor. Donatorii internaționali sau ONG-urile locale operează, de regulă, în baza unor proceduri stricte de achiziții. Se publică un anunț care descrie sondajul pe care doresc să-l desfășoare, iar companiile depun oferte. Acestea includ, de obicei, profilul companiei, metodologia propusă și prețul. În cele mai multe cazuri, organizația contractantă e obligată să aleagă prețul cel mai bun, dacă toate celelalte condiții sunt egale.

Și iată cum stă treaba. „Sondaje Dubioase SRL” vede un apel de achiziție pentru un sondaj politic din partea unei ONG credibile și respectate – să o numim „Fondul pentru Promovarea Democrației”. Firma subofertează contractul – asigurându-și astfel câștigarea lui. Apoi, „Sondaje Dubioase SRL” „vinde” acest contract unor partide sau oligarhi (gândește-te la Ilan Șor). Ia oferte de la respectivii oligarhi și îi permite celui care plătește mai mult să dicteze rezultatele sondajului. Astfel, firma e plătită de două ori: o dată de „Fondul pentru Promovarea Democrației” și o dată de Șor (sau altcineva). Sondajul e apoi publicat sub egida fondului – oferind astfel credibilitate unor date false.

Așadar, în industria sondajelor e vorba de mult mai mulți bani decât ar trebui.

Problema #5: Cumpărarea voturilor

Alegerile prezidențiale de anul trecut și referendumul privind integrarea în UE au fost marcate de o cumpărare masivă a voturilor de către rețeaua Șor. Poliția susține că peste 130.000 de alegători au fost mituiți direct. În timp ce toate partidele pro-UE, luate împreună, au cheltuit aproximativ 200.000 de dolari pentru a promova votul „Pentru” la referendum, se presupune că Kremlinul a cheltuit între 100 și 200 de milioane de dolari, încercând să influențeze rezultatul.

Aceste cifre sunt serioase, iar unii sondori cu care am vorbit cred că ele au afectat sondajele pre-electorale. În trecut, oamenii răspundeau sau nu răspundeau la sondaje. Acum, unii mint.

Am auzit mai multe teorii despre motivul pentru care se întâmplă asta. Iată câteva:

• Instrucțiunile – alegătorii mituiți pot fi instruiți să declare că susțin un candidat înainte de alegeri, iar apoi să li se spună pe cine să voteze de fapt. Șor și-a anunțat candidații la prezidențiale abia în ultimul moment.

• Frica – propaganda rusă susține că actualul guvern este condus de o cabală malefică, controlată de… Soros (evrei), NATO, Monstrul Zburător de Spaghete, sau altceva. Unii oameni cred asta. Într-un astfel de climat de paranoia, oamenii pot spune sondorului ceea ce cred că „ar trebui” să spună.

• Cinismul – alegătorii mituiți tind să nu se perceapă pe ei înșiși sau pe candidatul lor ca fiind o anomalie. Ei trăiesc într-o lume în care „toți sunt corupți, așa că trebuie să profit și eu”. Acest nivel de cinism nu e compatibil cu participarea democratică normală și nici cu ideea de sondaj de opinie deschis și sincer.

Deși nu știm exact cum afectează cumpărarea voturilor rezultatele sondajelor, este clar că o face. Asta înseamnă o problemă în plus pentru sondorii onești – și un motiv în plus să nu luăm rezultatele de bune, fără o analiză atentă.

Concluzii – Cum navigăm prin asta

Astăzi am prezentat cinci probleme majore legate de sondajele din Moldova, dar asta nu înseamnă că sondajele nu sunt utile. Ce înseamnă este că trebuie să fim atenți și să analizăm cu prudență câtă încredere oferim fiecărui sondaj în parte.

La Moldova Matters, folosim propriul filtru pentru a decide ce sondaje merită menționate în acest newsletter. Nu există o „rețetă secretă” – e vorba doar de experiența acumulată în alegerile anterioare, despre ce organizații și companii de sondare au avut rezultate corecte și pot fi considerate de încredere. Nu voi publica sondaje de la „Sondaje Dubioase SRL” pentru că vreau ca cititorii să aibă cea mai fidelă imagine posibilă asupra realității.

Poți deduce din lipsa unor nume despre ce companii este vorba, dacă ești suficient de curios să sapi.

După primul tur al alegerilor prezidențiale / referendum de anul trecut, am scris un articol în care am încercat să analizez ce a mers prost – în special cum de sondajele au fost atât de greșite. O parte din acea analiză era specifică referendumului, dar multe dintre concluzii sunt valabile și astăzi. Dezinformarea, cinismul, cumpărarea voturilor și altele vor fi factori majori în aceste alegeri. Este un context politic istoric de dificil – și, sincer, „ciudat”. Având în vedere acest lucru, pur și simplu trebuie să privim sondajele pre-electorale cu rezerve.

Voi continua să public doar acele sondaje care credem că merită atenția voastră – dar chiar și cei mai onești sondori se confruntă cu provocări. Cel mai probabil, aceste alegeri vor fi decise de prezența la vot. Puteți observa din tabelul de mai sus cât de mult diferă prezența între turul I și turul II la alegerile prezidențiale. Acest al doilea tur de „vot din panică” nu există în alegerile parlamentare, care se decid dintr-un singur tur. Așadar, capacitatea partidelor de a mobiliza alegătorii proprii și de a-și activa baza va decide, cel mai probabil, rezultatul final.

În lipsa unor sondaje solide, în următoarea lună vom urmări și alți indicatori indirecți care pot arăta cât de implicați sau dezinteresați sunt alegătorii.

Înainte de război, Moldova era clasată de Agenția Internațională pentru Energie (IEA) printre cele mai puțin autosuficiente țări din lume în ceea ce privește energia. Țara importa aproape tot gazul natural din Rusia, iar gazul furnizat gratuit de Rusia regiunii Transnistria era utilizat pentru generarea a aproximativ 75% din energia electrică a țării. Odată cu declanșarea războiului și multiplele crize energetice cauzate de condiționalitățile Rusiei, țara a fost nevoită să facă schimbări rapide.

În aprilie 2025, un record istoric de 36% din consumul total de energie electrică al țării a fost asigurat de energia regenerabilă produsă local. În prezent, Moldova dispune de o capacitate instalată de energie regenerabilă de peste 750 MW – de 8 ori mai mult decât acum patru ani. Din aceasta, 529 MW provin din panouri fotovoltaice (PV), 212 MW din energie eoliană, iar restul din biogaz și hidroenergie. Cea mai rapidă creștere a generării de energie în Moldova provine, de departe, din panourile fotovoltaice.

Subscribe now

Mixul public-privat care stimulează investițiile

De la momentul în care Moldova a întrerupt integral aprovizionarea cu energie din Rusia, costurile pentru consumatorii de electricitate au crescut considerabil. Acest lucru a determinat o mobilizare rapidă din partea guvernului pentru diversificarea surselor de energie și modernizarea pieței energetice a țării. În contextul în care producția tradițională de energie se baza doar pe două centrale termolectrice de capacitate redusă, din perioada sovietică, Moldova și-a orientat rapid politica energetică către sursele regenerabile.

Carolina Novac, Secretar de Stat la Ministerul Energiei, a subliniat că guvernul și-a stabilit trei priorități pe piața energetică: securitate, accesibilitate și competitivitate. Împreună, aceste obiective promovează producția de energie în Moldova, cu accent pe sursele regenerabile. Ministerul a aprobat recent rezultatele unei serii de licitații pentru construirea de noi instalații de energie regenerabilă, respectiv 105 MW în energie eoliană și 60 MW în energie solară.

Potrivit Irinei Apostol, specialist în domeniul energetic la Green City Lab din Chișinău, astfel de investiții sunt atractive deoarece furnizorii pot beneficia de contracte pe termen lung, la tarif fix, pe 15 ani. Există, însă, și oportunități pentru investitorii mai mici de a se implica în tranziția energetică a țării. Pentru „producătorii mici” care instalează centrale fotovoltaice de până la 1 MW există un program separat, care le oferă tarife reglementate pentru energia produsă, pe contracte de 15 ani. Acest program are însă anumite limitări: echipamentele nu pot fi mai vechi de 36 de luni, iar capacitatea totală ce poate fi licențiată este plafonată.

Infrastructura existentă a rețelei electrice și cadrul de reglementare oferă numeroase oportunități, dar necesită, totodată, modernizări și reforme semnificative pentru a construi un sistem energetic verde și competitiv.

Rolul agregatorilor și oportunități pentru investitorii mici în energie

Navitas Energy, filială a Premier Energy – cel mai mare furnizor de energie electrică din Republica Moldova – este un actor important pe piața energiei regenerabile. Compania activează pe piața nereglementată, achiziționând și vânzând energie în funcție de prețurile pieței, fără contracte garantate pe termen lung. Navitas Energy a construit cinci parcuri fotovoltaice proprii, cu o capacitate totală de 18 MW, și colaborează cu alți producători mici, acționând ca agregator.

Investitorii mici din spatele celor 121 de centrale solare și eoliene vând energia către Navitas, care o centralizează și o vinde mai departe – atât către consumatorii din Moldova, cât și pe piețele din România și Ucraina. Acest mecanism permite producătorilor mici, care poate nu sunt eligibili pentru programele guvernamentale cu contracte fixe, să investească și să-și vândă energia consumatorilor. Producătorul tipic din rețeaua Navitas operează la scară redusă, ceea ce permite investitorilor mici – fie că instalează turbine eoliene importate din Germania, fie în cazul în care construiesc parcuri fotovoltaice – să se conecteze cu ușurință la piața energetică mai largă, în timp ce Moldova își construiește propria piață națională de energie.

Prosumatori – Plăcinte preparate cu ajutorul energiei solare

Brutăria Bardar este o patiserie situată la aproximativ 20 de minute de Chișinău. Specializată în pregătirea de torturi, prăjituri și, mai ales, plăcinte tradiționale moldovenești congelate, compania a cunoscut o creștere rapidă în ultimii ani datorită accesului simplificat la piața europeană și unei game de produse care a găsit cumpărători în România, Germania, Franța, Irlanda și alte țări.

O parte importantă a acestei povești de succes a fost decizia CEO-ului Victor Nistorica de a investi în panouri solare în 2022. Cu ajutorul creditelor și programelor de sprijin ale ODA Moldova, Victor Nistorica a instalat 110 kW de panouri fotovoltaice pe acoperișul unității sale de producție.

În 2022, când brutăria a instalat pentru prima dată panourile, energia produsă era suficientă pentru a acoperi aproximativ 70% din necesarul de energie al multitudinii de cuptoare industriale, mixere, friteuze, frigidere și congelatoare folosite pentru producerea plăcintelor. După extinderea rapidă a companiei, în 2024 energia generată de panouri reușea să acopere doar aproximativ o treime din necesarul total. Victor Nistorica caută activ mai mult spațiu pe acoperiș pentru a-și extinde investițiile în energie solară. Brutăria Bardar este un „prosumer”, adică atât producător, cât și consumator de energie electrică. Potrivit directorului, faptul că se consumă aproximativ 90% din energia produsă de el însuși reprezintă un avantaj – cel puțin deocamdată. În cazul în care ar produce mai multă energie decât consumă, poate vinde surplusul către compania de energie, dar la un tarif mult mai mic decât cel la care trebuie să cumpere energie în perioadele fără soare. Dacă își va extinde producția fotovoltaică, ar putea alege să investească în sisteme de stocare a energiei pentru a consuma cât mai mult din propria producție, însă rata de rentabilitate (ROI) nu este încă suficient de atractivă cu configurația actuală.

Rețeaua energetică a Moldovei este fragilă și are nevoie urgentă de modernizare. Dacă prea mulți utilizatori finali vor investi excesiv și vor vinde energie în rețea, stabilitatea sistemului va fi pusă în pericol – o problemă care a dus la pene de curent în alte țări. Aceste limite infrastructurale marchează următoarea provocare majoră, dar și oportunitate, în tranziția energetică a Moldovei: bateriile și echilibrarea sarcinii.

Baterii de stocare și o piață energetică modernă

Următorul mare domeniu de investiții din piața energetică a Moldovei vizează echilibrarea energiei. Când este deficit de soare, iar vântul nu bate, oamenii continuă să consume energie – iar în prezent aproape toată această energie este importată. La nivel național există deja planuri majore pentru investiții în soluții de echilibrare a energiei și pentru satisfacerea cererii maxime de consum.

Potrivit lui Jose Luis Gomez Pascual, Country Manager Premier Energy Moldova, bateriile vor avea un rol cheie în dezvoltarea sectorului energetic. Compania Navitas Energy pregătește deja primele licitații, iar în acest an sunt așteptate și licitații importante organizate de Guvern, cu sprijinul Uniunii Europene. În viitor, bateriile și alte soluții moderne vor ajuta la reducerea consumului în orele de vârf și la menținerea echilibrului rețelei electrice. Toate acestea vor face ca Moldova să aibă un sistem energetic mult mai stabil – dar acest lucru va fi posibil doar după ce piața energetică va fi complet liberalizată.

Bateriile sunt încă scumpe. Atât pentru micii producători de energie, cât și pentru marile companii, iar investițiile private în baterii nu sunt deocamdată rentabile. Principalul motiv este lipsa unei piețe de energie „pe oră”, unde electricitatea să poată fi cumpărată și vândută în funcție de cerere și ofertă. Dacă un astfel de mecanism ar exista, prețurile ar crește în momentele de consum ridicat – cum ar fi noaptea sau în zilele înnorate – ceea ce ar face investițiile în stocare mult mai atractive.

Ministerul Energiei lucrează în prezent la această problemă, aflându-se în proces de creare a Operatorului Pieței Energetice Naționale (OPEM), care va fi responsabil de „crearea și operarea unei piețe de energie electrică transparente, eficiente și sustenabile”. Potrivit Secretarului de Stat Carolina Novac, OPEM ar trebui să intre în faza de testare la sfârșitul anului 2025 și este planificat să fie operațional în 2026. OPEM va fi o subsidiară a OPCOM, operatorul experimentat al pieței de energie și gaze naturale din România. Odată ce această piață va deveni operațională în Moldova, se așteaptă o stimulare semnificativă a investițiilor private în sectorul energetic.

Ministerul Energiei a anunțat că în octombrie va lansa o nouă licitație pentru achiziția de capacitate suplimentară de energie regenerabilă și stocare în baterii. Acest lucru va implica investiții semnificative în baterii pentru echilibrarea consumului și stabilizarea rețelei electrice – un pas necesar pentru investiții suplimentare în energie regenerabilă și pentru respectarea standardelor europene de interconectivitate. Investițiile în stocare vor crea noi oportunități de scalare pentru sectorul privat și vor contribui la securitatea energetică a Moldovei.

Energia regenerabilă – o prioritate națională pentru viitor

Tranziția Moldovei către energia regenerabilă este determinată de preocupările de securitate și de îngrijorările în contextul războiului Rusiei în Ucraina. Pentru că infrastructura și legislația au fost neglijate mult timp, acum este nevoie de măsuri rapide și de investiții mari. Pe lângă proiectele deja lansate, guvernul pregătește modernizarea clădirilor publice și private: locuințe, blocuri și școli vor fi izolate mai bine și vor putea beneficia de instalarea de panouri solare și pompe de căldură. Toate acestea fac parte din programul național „Green House”, sprijinit financiar de Uniunea Europeană și extins semnificativ în această vară.Irina Apostol de la Green City Lab a menționat și alte programe menite să stimuleze investițiile private. În prezent, PNUD sprijină pilotarea creării „Comunităților de Energie Regenerabilă” – o nouă formă juridică care permite prosumatorilor să împartă resursele și investițiile în energie și să beneficieze împreună de producția rezultată. Pe viitor, este planificată o legislație suplimentară care să simplifice și mai mult acest proces pentru blocurile de apartamente, permițând rezidenților să investească colectiv în panouri solare pe acoperișuri. Inovații de acest tip sunt un exemplu al posibilităților oferite de noul cadru legislativ „Sandbox”, conceput pentru a pilota investiții energetice inovatoare. Ministerul Energiei speră ca acest cadru de reglementare mai flexibil să transforme Moldova într-un teren de testare pentru noi tehnologii de energie regenerabilă.

În septembrie 2023, expertul în energie Suriya Evans-Pritchard Jayanti a scris un articol de opinie pentru Time Magazine, susținând că Moldova ar putea deveni „prima țară cu adevărat verde din Europa”. În articol, ea explica că presiunile generate de război, combinate cu lipsa infrastructurii tradiționale de energie din Moldova, au creat condițiile pentru o modernizare rapidă și o tranziție accelerată către sursele regenerabile. Spre deosebire de alte țări europene, faptul că Moldova nu are multe centrale tradiționale poate fi un avantaj – oferă șansa, aparent neașteptată, de a construi sistemul energetic modern aproape de la zero.

Acum, la mai bine de doi ani distanță, combinația dintre reformele guvernamentale, investițiile private și sprijinul UE face ca acest scenariu să devină posibil. Capacitatea solară instalată în prezent în țară rivalizează sau chiar depășește pe cea a vecinilor regionali, ca procent din consumul național.

Pe 19 septembrie, forumul economic Moldova Business Week va găzdui evenimentul „Power Up Moldova”, dedicat investițiilor în sectorul energetic (detalii pe mbw.md). Scopul este de a reuni principalii actori din sectorul public și privat pentru a discuta strategia energetică a țării și oportunitățile de investiții.

Cu un accent pe sectorul public și susținut de investiții private, tranziția energetică a Moldovei câștigă viteză. Deși mai este mult de făcut, devine tot mai clar că energia regenerabilă va reprezenta nucleul infrastructurii energetice moderne a țării.

Acest articol a fost scris și documentat de David Smith în colaborare cu Invest Moldova. A fost publicat inițial pe site-ul lor.

Subscribe now

Campania (oficial) începe

Ieri, pe 29 august, a fost marcat începutul oficial al perioadei de campanie electorală în Moldova. Alegerile vor avea loc peste o lună, duminică, 28 septembrie. Cu această ocazie, președinta Maia Sandu a declarat că „însăși soarta Moldovei este în joc, iar împreună avem datoria să ne protejăm pacea și șansa pentru un viitor mai bun.” Ea a făcut apel la vigilența tuturor alegătorilor, spunând:

„Anunțați poliția atunci când vedeți cazuri de corupere a alegătorilor, fiți atenți la toate informațiile false, scrisori, apeluri și filmulețe care ne vor invada în perioada următoare, ajutați rudele și prietenii să fie corect informați și rămâneți uniți și corecți, ca Moldova să iasă învingătoare.”

În acest moment, sunt înregistrați la Comisia Electorală Centrală (CEC) 21 de concurenți electorali: 13 partide politice, patru blocuri și patru candidați independenți. În săptămânile următoare, vom publica o serie de analize detaliate despre acești concurenți, platformele și propunerile celor mai importanți dintre ei.

Este în continuare posibil ca acest tablou electoral să se mai modifice. Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) al lui Vlad Filat nu a fost înregistrat de CEC, care a invocat documente incomplete și depuse cu întârziere. PLDM a dat în judecată CEC, iar ieri o instanță a decis că dosarul trebuie reexaminat. Și PDMM, partidul lui Plahotniuc, a fost exclus din cursă și a atacat decizia în instanță. Asta după ce Agenția Servicii Publice (ASP) a informat CEC că înregistrarea partidului a fost „retrasă temporar”. Agenția a declarat că a fost informată de serviciile de securitate despre „posibile acțiuni subversive” ale PDMM „coordonate de persoane supuse unor măsuri restrictive internaționale.” Adică, tradus pe scurt: „Plaha și-a reactivat partidul după ce a fost arestat, și asta nu e în regulă.” Liderii partidului au calificat decizia drept una politică și au anunțat că vor face apel.

PDMM încerca să reunească echipa lui Plahotniuc, cu fostul președinte al Parlamentului, Andrian Candu, chemând toți foștii colegi să se alăture PDMM, iar mai mulți primari au părăsit partidul lui Ion Chicu (PDCM) pentru a se alătura lui Plahotniuc.

Odată cu începerea oficială a campaniei, se încheie și perioada de „campanie din umbră” care a caracterizat mare parte din luna august. Până acum, au circulat numeroase reclame online și pliante care lăudau realizările unor partide sau subliniau importanța integrării europene, fără a îndemna direct lumea să voteze pentru ele.

De astăzi însă, campania este oficial deschisă, iar aceste ficțiuni politicoase și distincții arbitrare ar trebui să înceteze.

Știri electorale

Iată o sinteză a celor mai importante știri legate de alegeri:

• TikTok a anunțat lansarea unui „centru electoral” în aplicație pentru utilizatorii din Moldova. Aceasta este o parte a parteneriatului pe care l-au anunțat cu CEC pentru a preveni ingerințele în alegerile din Moldova. Platforma a interzis publicitatea politică și cooperează pentru eliminarea conturilor și paginilor implicate în dezinformare coordonată. „Centrul electoral” va găzdui informații de educație media create de platforma de fact-checking și demontare a falsurilor Stop Fals!. Până în acest moment, nu au existat anunțuri concrete din partea platformelor americane precum Facebook, Google etc.

• CEC a anunțat un număr suspect de mare de preînregistrări ale moldovenilor din Rusia. Până acum, s-au înregistrat online 13.000 de persoane – de două ori mai multe decât în 2024. Această înregistrare nu este necesară pentru a vota, dar este utilizată de CEC pentru a decide câte secții de votare să deschidă într-o regiune1. Funcționarii CEC au analizat înregistrările și au identificat adrese de email care diferă între ele doar printr-o literă sau o cifră. De asemenea, au contactat unii dintre cei înregistrați, iar unii nu știau că s-au înregistrat în Rusia. CEC a menționat că, la alegerile din 2024, doar aproximativ 10% dintre cei înregistrați în Rusia au votat efectiv – mulți dintre ei afirmând că nu au mai fost în Rusia de ani de zile.

• CEC a decis să deschidă 12 secții de votare pentru locuitorii din Transnistria.2 Biroul de Reintegrare a informat CEC despre „tentative tot mai vizibile ale unor actori externi de a folosi regiunea pentru a destabiliza Republica Moldova” și a cerut ca instituția să țină cont de factorii de securitate națională în deciziile sale. Membrii CEC au declarat că, având în vedere prezența la vot din ultimele trei alegeri, 12 secții ar trebui să fie suficiente. Totuși, aceste cifre nu corespund cu datele reale de participare. În alegerile precedente, media era de aproximativ 550 de alegători pe secție – însă în 2024, media a fost deja depășită cu 876 alegători per secție, în cele 30 de secții deschise. Reducerea de la 30 la 12 secții va agrava probabil problema. „Liderul” transnistrean Vadim Krasnoselski a criticat decizia, afirmând că, dacă Moldova nu vrea ca locuitorii regiunii să voteze, atunci ar trebui să recunoască independența Transnistriei3. Și Partidul Socialiștilor a criticat decizia, numind-o una politică. CEC a respins aceste acuzații, iar vicepreședintele Pavel Postica a numit interesul brusc al autorităților transnistrene pentru alegerile din Moldova „o acțiune concertată orchestratată din Chișinău”.

• Un ministru ține 13 pisici în birou? Așa a afirmat Alexandr Stoianoglo în timpul unei vizite electorale într-un sat din raionul Ungheni. Le-a povestit anecdota unor agricultori, sugerând că o astfel de persoană (neidentificată) nu ar fi sănătoasă mintal. „Atacul” a fost interpretat ca fiind îndreptat spre ministrul Educației, Dan Perciun, care a reacționat spunând: „Stoianoglo, în perioada în care era procuror general, se ocupa în birou doar cu un singur lucru – eliberarea lui Veaceslav Platon. Nu s-a remarcat cu nimic altceva. Nici măcar nu știa să numere banii din «kuliok»-ul lui Dodon.” Ministrul Perciun a adăugat că dragostea pentru animale este un lucru bun, că are patru pisici acasă și că niciuna dintre ele nu a pus vreodată piciorul în biroul său. Întreg episodul a declanșat un val de meme, oamenii postând poze cu pisicile lor pentru a-l ironiza pe Stoianoglo. Inclusiv Maia Sandu s-a alăturat glumei, postând o poză cu pisica ei și mesajul: „Jo, consternat de declarațiile unor candidați.”

  

• Au călătorit Irina Vlah și Victoria Furtună împreună la Moscova? Cele două au fost văzute, sosind la Chișinău cu același avion din Istanbul pe 14 august. Anticoruptie.md a relatat că au fost convocate împreună la Moscova pentru a primi instrucțiuni privind poziționarea lor în alegeri. OneTV a relatat că s-au întâlnit cu Serghei Kiriyenko, „curatorul” Rusiei pentru Moldova în această campanie, care le-ar fi transmis să nu se atace reciproc și că, în cazul în care una dintre ele ar fi scoasă din cursa electorală, să sprijine Blocul Patriotic. Asta înseamnă că, dacă Furtună ar fi blocată din alegeri ca membră a rețelei Șor, ea ar trebui să sprijine Blocul Patriotic din care face parte Vlah, alături de Socialiști. Ambele femei au negat că s-ar fi aflat în Rusia. La două zile după revenirea (din Rusia), Furtună și-a înregistrat partidul Moldova Mare pentru a participa la alegeri. CEC a respins ulterior această înregistrare și l-a exclus din alegeri, invocând diverse încălcări, inclusiv prezența unor persoane condamnate penal pe lista electorală.

Afaceri internaționale

Iată o trecere în revistă a celor mai importante știri internaționale din ultimele două săptămâni:

• Canada a impus noi sancțiuni „în legătură cu activitățile de influență malignă ale Rusiei în Moldova”. Lista de sancțiuni, publicată pe 28 august, vizează membri ai rețelei Șor și ai Blocului Pobeda. Printre cei sancționați se regăsesc nume previzibile – bașcana Evghenia Guțul, Victoria Furtună etc. – dar și o surpriză: Irina Vlah. Într-un comunicat, Ministerul Afacerilor Externe al Canadei a afirmat că întregul grup este asociat cu Ilan Șor și cu „eforturi coordonate de destabilizare a guvernului Republicii Moldova ales democratic”. Irina Vlah a scris pe Facebook că este „uimită” de includerea sa în listă și a dat vina pe PAS, sugerând că partidul ar fi influențat Canada într-o tentativă de a o discredita. Este de remarcat că, dintre cei patru lideri ai Blocului Patrioților, Vasile Tarlev este apropiat de Șor, Stoianoglo a fost susținut de rețeaua Șor la alegerile trecute, iar acum și Irina Vlah este acuzată (de către Canada) că face parte din echipa lui Șor. Doar Igor Dodon nu are o legătură clară cu Șor – deși, în ce privește conexiunile sale cu Kremlinul, nimeni nu are dubii.

• „Decuplarea” candidaturilor Moldovei și Ucrainei la UE. Politico a relatat, pe 15 august, că UE se pregătea să facă acest pas pentru a deschide oficial un cluster de negociere cu Moldova la începutul lunii septembrie. Cu Viktor Orban, blocând avansarea Ucrainei, decuplarea ar permite Moldovei să progreseze și ar oferi UE, dar și partidelor pro-europene din Moldova, o victorie importantă înainte de alegeri. Articolul a generat săptămâni de dezbateri și manevre politice, Ucraina opunându-se vehement și afirmând că o astfel de mișcare i-ar slăbi poziția de negociere în fața lui Trump4. În cele din urmă, comisara pentru extindere a UE, Marta Kos, a închis subiectul și a afirmat într-un interviu pentru Moldova 1, pe 28 august, că Moldova și Ucraina vor rămâne legate în acest proces.

Protestul „permanent” și foarte scurt al lui Șor

După apelul lui Ilan Șor pentru un protest „permanent” în centrul Chișinăului și oferta de a plăti protestatarilor 3000 de dolari pe lună, el și Marina Tauber i-au chemat pe oameni în Piața Marii Adunări Naționale pe 16 august. După ce primarul Ion Ceban a refuzat cererea poliției de a nu permite autorizarea protestului, Guvernul și-a exercitat dreptul de prioritate pentru a rezerva piața și a organizat în grabă un eveniment numit „Vacanță în siguranță”, în aceeași zi. Evenimentul a inclus demonstrații de tactici și echipamente ale poliției, salvatorilor, pompierilor și armatei – practic, un târg al serviciilor publice, dar cu mult armament.

Marina Tauber, aflată în Rusia și dată în urmărire, a declarat că este furioasă că nu a fost invitată la Primărie pentru a discuta despre cine are dreptul la Piață. Autoritățile au subliniat că nici măcar nu a depus o solicitare oficială – care se face fie în persoană, fie cu o semnătură electronică validă. Ea a trimis doar un document scanat5.

Șor a schimbat tactica și a mutat protestul „permanent” la Gara Feroviară din Chișinău, unde protestatarii plătiți au început să instaleze corturi pe peroanele gării.

Poliția a intervenit rapid și a dispersat ocuparea neautorizată a gării. Acțiunea s-a extins apoi pe străzile și în zona pieței din fața gării, unde protestatarii lui Șor au început să cânte melodii în limba rusă, să scandeze „jos Maia Sandu” și să declanșeze un fel de revoltă de mică intensitate. Unii protestatari consumau alcool, iar mai mulți au încercat să blocheze drumul și au intrat în confruntări cu șoferii. Geamul unei mașini de poliție a fost spart.

Poliția a reținut 69 de persoane și a emis 60 de sancțiuni pentru proteste plătite, 67 de amenzi pentru încălcări ale circulației și 12 sancțiuni pentru acte de huliganism. Au fost confiscate 76 de corturi, patru saci de dormit și o saltea gonflabilă6. Poliția a descris evenimentul astfel:

„Au provocat șoferii care și-au parcat mașinile în apropiere, simulând accidente rutiere, au implicat minori în acțiune, au spart geamul unui echipaj al forțelor de ordine cu o piatră, au transportat materiale electorale fără acte de proveniență, au încercat să ascundă corturi în valize sau să le transporte cu taxiul.”

În plus, unii protestatari erau costumați în mascote. Poliția i-a reținut, invocând necesitatea de a stabili identitatea persoanelor aflate în costume.

Înainte protest, poliția a publicat înregistrări de interceptări telefonice cu membri ai rețelei Șor, în care se discută despre instalarea taberei pentru o lună și plata unui „salariu de protest” de 3000 de dolari/lună, la care se adăugau bonusuri pentru acțiuni mai provocatoare.

Datorită intervenției poliției, protestul „permanent” a durat mai puțin de o zi. Două zile mai târziu, a avut loc un mic protest, în mare parte pașnic, în fața Ministerului Afacerilor Interne, unde oamenii lui Șor s-au plâns că nu li s-a permis să ocupe gara. Au protestat și apoi au plecat fără incidente. După acest episod, protestul permanent s-a stins… cel puțin pentru moment.

Alte știri despre Șor și războiul hibrid

Iată o trecere în revistă a celor mai importante evoluții din ultimele două săptămâni:

• Regatul Unit se alătură la SUA în sancționarea A7A5. Sancțiunile combinate au pus o presiune majoră asupra criptomonedei lui Șor, care a fost decuplată de valoarea rublei, pe fondul unui val de panică și vânzări masive. Între timp, moneda și-a revenit parțial, dar volumul de tranzacționare pare semnificativ redus.

• Echipa lui Șor recurge la amenințări pentru a aduna protestatari. Poliția a prezentat dovezi că lideri ai rețelei Șor intimidează și amenință persoane pentru a le obliga să participe la proteste. Ei contactează oameni care au participat anterior la proteste plătite, dar care acum ezită, cu mesaje precum „OBLIGATORIU” și „nu se discută”. Poliția îndeamnă orice persoană amenințată în acest mod să anunțe imediat autoritățile, care vor interveni pentru siguranța lor.

• Avocați internaționali o vor reprezenta pe bașcana Guțul în apel. Spaniolul Gonzalo Boye și francezul William Julliez s-au alăturat echipei sale de apărare. Aceștia intenționează să susțină că dosarul este fabricat și face parte dintr-un mecanism de persecuție politică.

Crime, corupție & Plaha

Iată o trecere în revistă a celor mai importante știri din justiție din ultimele săptămâni:

• Presupusul trădător Ion Creangă a fost eliberat din arest preventiv. Creangă a fost șeful direcției juridice a Secretariatului Parlamentului, înainte să fie arestat și acuzat că este spion rus. Se presupune că a transmis Rusiei informații privind planificarea militară, elemente din negocierile de aderare ale Moldovei la UE și pregătiri pentru adoptarea unei noi legi privind trădarea de stat – lege sub care acum este acuzat. A fost reținut acum un an, fiind prins în flagrant în timp ce făcea schimb de secrete contra bani cu atașatul militar al Rusiei. În iulie, avocații săi au convins judecătorul să-l elibereze în arest la domiciliu, iar acum au obținut și aprobarea pentru înlăturarea brățării electronice. Creangă a încetat să se mai prezinte la ședințele de judecată, lucru pe care avocații îl justifică prin starea sa de sănătate și internări în spital. Procurorii contestă acest argument, afirmând că procedurile medicale respective sunt voluntare și nu constituie motiv de absență în instanță.

• Fiul oligarhului fugar Veaceslav Platon, Egor Platon, a fost reținut în Spania pe baza unui mandat Interpol. Era căutat pentru acuzații legate de trafic de droguri. Nu este clar care țară l-a acuzat oficial și solicită extrădarea, dar este posibil să aibă legătură cu o arestare din 2019 în Moldova.

• Plahotniuc a fost filmat, coborând dintr-o dubă a poliției, în cătușe, în Grecia. Un judecător a aprobat a doua cerere de extrădare formulată de Moldova, însă decizia trebuie să fie ratificată de Ministerul Justiției din Grecia.

• Guvernul a cumpărat drepturile pentru filmul „Șacalii” și l-a redenumit „Plaha”.

  Pe 6 august, Guvernul a plătit 2,5 milioane de lei pentru drepturile de distribuție ale unui film în curs de lansare intitulat „Șacalii”. Filmul urmărește cariera de gangster a lui Plahotniuc, inclusiv trafic de copii, spălare de bani și, în cele din urmă, capturarea statului. La scurt timp după ce guvernul a cumpărat drepturile de difuzare și promovare a filmului în cadrul evenimentelor culturale și educaționale, acesta a început să fie promovat de Jurnal TV sub titlul „Plaha”. Experții citați de NewsMaker au remarcat că această decizie pare una politică și că, pe lângă reamintirea perioadei în care Plahotniuc a capturat țara, ar putea viza și partidele politice asociate cu acesta – PDMM, PSDE și Respect Moldova. Purtătorul de cuvânt al guvernului, Daniel Vodă, a respins această interpretare, declarând:

„Înțelegem că filmul poate fi interpretat într-un context politic și respectăm aceste puncte de vedere, dar filmul a fost turnat cu mult timp în urmă și noi încercăm mereu să susținem cinematografia moldovenească. Acest film este despre cum oligarhii încearcă să pună mâna pe instituțiile statului și cum putem rezista. Cred că tema este foarte relevantă în contextul dezvoltării democrației și al pluralismului de opinii.”

Moldova a atins un reper important în domeniul energiei regenerabile

Pe 23 august, aproape 100% din energia electrică consumată în Moldova la ora 12:00 a provenit din surse regenerabile. În acel moment, țara importa doar 0,5 MW din România. Acest reper vine după o serie de recorduri stabilite și depășite în primăvara acestui an, pe măsură ce Moldova adaugă tot mai multă capacitate de producție din surse regenerabile. Vom analiza în detaliu acest proces, cum a fost posibil și încotro se îndreaptă, într-un articol dedicat care urmează în curând.

… și, aparent, ar fi trebuit să conțină 1 milion de euro, dar cineva a furat 140.000.

Liderul Partidului Comuniștilor, Vladimir Voronin, a lansat această bombă miercurea trecută, la TV8. Vom ajunge imediat la ce anume a spus și ce înseamnă acest lucru pentru alegerile care urmează. Dar pentru cei care întreabă „ce e un kuliok?!”, să ne întoarcem în timp pentru context.

„Kuliokul” sau Afacerea Pungii Negre

Cuvântul kuliok în rusă este un termen de argou care desemnează un tip de pungă simplă, ieftină, chiar ponosită. Un fel de pungă de piață pentru cumpărături. În acest caz, termenul se referă la un scandal — și ulterior la un dosar penal — din anul 2019.

În ultimele zile ale regimului lui Plahotniuc în Moldova, a apărut un video care pretinde că îl arată pe oligarhul Plahotniuc, înmânându-i președintelui de atunci, Igor Dodon, o pungă neagră din plastic. În înregistrare, se aude cum Dodon spune că banii (din pungă) urmau să fie folosiți pentru plata salariilor din Partidul Socialiștilor. Videoul ar fi fost înregistrat și apoi scurs în presă de către Plahotniuc în iunie 2019, în plină criză politică, ce avea să ducă curând la fuga acestuia din țară.

Filmarea a provocat imediat un scandal, fiind percepută drept o dovadă a înțelegerilor corupte dintre Dodon și Plahotniuc.

După căderea și fuga lui Plahotniuc, procurorul general, Alexandr Stoianoglo, a ales să nu trateze cu seriozitate dosarul împotriva lui Dodon. Se presupune1 că motivul ar fi fost incertitudinea legată de conținutul pungii și imposibilitatea de a-l aduce pe Plahotniuc să depună mărturie.

După ce PAS a preluat puterea și l-a demis pe Stoianoglo, procurorii au redeschis dosarul. Acesta trenează în instanță de atunci, avocații lui Dodon aplicând tactici eficiente de tergiversare și susținând practic că: a) videoul este fals2 și b) oricum, nimeni nu știe ce era în pungă. Procurorii susțin că punga conținea câteva sute de mii de euro – dar nu au indicat niciodată o sumă exactă.

În februarie 2025, acuzarea și-a încheiat pledoaria, după ce a chemat 15 martori și a petrecut doi ani în instanță. Apărarea și-a început cazul, anunțând intenția de a chema peste 190 de martori. Procesul rămâne blocat, avansând foarte lent.

Interviul exploziv al lui Voronin

În interviul său de la TV8, jurnalistul Anatolie Golea l-a întrebat pe Voronin: „Ce era în punga neagră de la Plahotniuc?” Nu era pentru prima dată când Voronin era întrebat despre acest caz, care îl implică pe fostul său protejat și actual partener de coaliție. Dar era pentru prima dată când răspundea: „860.000 de euro”.

Golea, vizibil surprins, îl întreabă dacă Voronin se referă la o sumă exactă. Voronin confirmă că știe suma precis și afirmă că acest lucru i-a fost spus chiar de Plahotniuc, care s-ar fi plâns ulterior că știe sigur că a pus 1 milion de euro în pungă și că nu înțelege unde au dispărut cei 140.000 lipsă. A povestit toată scena ca pe o glumă, cum Plahotniuc era frustrat de situație și foarte supărat pe cercul său apropiat.

Golea a întrebat apoi dacă nu cumva suma e prea mare – menționând că procurorii vorbiseră anterior despre aproximativ 600.000 de euro. Voronin a răspuns: „Ce vrei de la mine? Asta mi-a spus direct Plahotniuc.”

Întrebat dacă ar fi dispus să depună mărturie în instanță, Voronin a ridicat din umeri și a spus că deja a dat declarații în fața procurorilor anticorupție.

Reacții și negări alambicate

Confirmarea lejeră, în direct, oferită de Voronin asupra celei mai controversate dovezi din procesul aflat în desfășurare împotriva lui Igor Dodon – în care acesta este acuzat nu doar de corupție și finanțare ilegală, ci și de trădare – a fost o adevărată bombă politică. Doar cu o săptămână înainte, scriam despre decizia lui Voronin și a Partidului Comuniștilor de a se alătura „Blocului Patrioților – Socialiști, Comuniști, Inimă și Viitorul Moldovei” pentru alegerile din septembrie. Înjunghierea pe la spate a lui Dodon, liderul de facto al acestui bloc3, transmisă în direct, a provocat un cutremur în presa și comentariile politice din Moldova.

Pe rețelele sociale, subiectul a fost ironizat intens, dar s-a atras și atenția asupra unei probleme importante de cronologie: cazul kuliok a devenit cunoscut abia după fuga lui Plahotniuc din țară. Așadar, Voronin era în continuare în contact cu oligarhul fugar?

Cu multe întrebări deschise și glume online în toi, a început operațiunea de limitare a daunelor. Igor Dodon a ieșit cu o serie de declarații confuze:

„Ieri, a fost o provocare din partea guvernării, pentru a încerca să creeze disensiuni în interiorul blocului. Noi, în interiorul blocului, o să avem discuții și o să ne clarificăm (...) Mesajul către concetățeni - noi vă dăm asigurări că blocul va rezista, va funcționa mai departe, iar întrebările care sunt vom discuta în interiorul nostru.”

Întrebat de un jurnalist cum ar fi putut PAS să orchestreze această „provocare”, Dodon a răspuns:

„Cred că acest interviu a fost organizat, s-au jucat cu emoția domnului Voronin, poate bătrânețea, nu vreau să-i dau apreciere. Noi o să discutăm și o să mergem împreună mai departe.”

Ulterior, a speculat că Voronin a fost „încurcat de diavol”.

Întrebată despre afirmația lui Voronin, conform căreia a oferit deja mărturie la Procuratura Anticorupție, instituția nu a confirmat, dar nici nu a infirmat informația.

Voronin încearcă să bage pasta de dinți înapoi în tub…

A doua zi după interviul cu pricina, Partidul Comuniștilor a emis o declarație din partea lui Vladimir Voronin, în care PAS este din nou învinuit pentru cele întâmplate. Numindu-l pe Anatolie Golea și TV8 „presă pro-guvernamentală”, Voronin a afirmat că a fost victima unei serii de provocări bine puse la punct, dar că el a fost mai șiret decât jurnalistul:

„Nu i-a reușit. Nu a putut scoate din mine niciun cuvânt rău despre partenerii noștri din bloc.”

Declarația continuă prin a cataloga afirmațiile despre kuliok și Dodon drept „sarcasm”:

„Și cum aș fi putut eu să știu dacă era într-adevăr bani în pungă, și mai ales cât? Ca să subliniez absurditatea întrebării lui Golea, mi-am permis să fac o glumă despre faptul că o parte din bani au fost furați. Ceea ce, după cum înțelegeți, nu aveam cum să știu. Și e complet de neimaginat că Plahotniuc ar fi fost sincer cu mine pe acest subiect. Mai ales că investigația în cazul «pungii» a început după ce Plahotniuc nu mai era în Moldova.”

Ei bine, acum e totul „clar”…

Un purtător de cuvânt al PAS a declarat pentru TV8:

„Blocul «Kuliok» se ceartă – câți bani a primit Dodon mită de la Plahotniuc – 860 de mii de euro sau un milion? Așa vor ei să conducă țara, împărțind între ei banii din kuliocele stăpânilor.”

Ultimul rodeo al lui Voronin

Oricine urmărește înregistrarea și cunoaște limba rusă poate vedea clar că explicațiile de tipul „am fost sarcastic” sau „m-a pus PAS să spun asta” sunt ridicole. Atunci, de ce și-a înjunghiat partenerul de coaliție în direct la TV? A avut Voronin, cum a sugerat Dodon, un moment de confuzie legat de vârstă? Sau chiar a fost „încurcat de diavol”?

Mai există o explicație posibilă: răzbunare și/sau un avertisment. Cu o săptămână înainte de interviu, Blocul Patrioților și-a înregistrat lista electorală la CEC. Vladimir Voronin a fost plasat pe locul 49 al listei. Ceilalți lideri ai blocului aveau poziții mult mai sus: Igor Dodon – #1, Irina Vlah – #3, Vasile Tarlev – #4.

Voronin a căzut drastic în ierarhie – la ultimele alegeri parlamentare, era primul pe lista Blocului Comuniștilor și Socialiștilor, urmat de Igor Dodon.

Și nu e doar o chestiune de prestigiu: în sistemul proporțional din Moldova, Blocul Patrioților ar trebui să obțină 49% din voturi ca Voronin să ajungă din nou în Parlament. Pe baza rezultatelor anterioare, a sondajelor și a logicii simple, acest lucru este complet imposibil.

Vladimir Voronin nu va mai fi membru al următorului Parlament.

Născut la mai puțin de un an după ce Uniunea Sovietică a invadat și anexat actualul teritoriu al Republicii Moldova, luându-l de la România, viața lui Voronin a fost definită de politică. După ce a urcat în ierarhia Partidului Comunist în perioada RSS Moldovenești, a jucat un rol important în Moldova post-independență. A fondat actualul Partid al Comuniștilor în 1994 și a intrat în Parlament în 1998. De atunci a fost parlamentar fără întrerupere, cu excepția anilor 2001–2009, când a fost Președinte al Republicii Moldova. A fost primul comunist ales democratic în fruntea unui stat, după căderea URSS.

Toată această perioadă nu a fost lipsită de controverse. Mandatul său s-a încheiat după evenimentele violente din 2009. Am discutat în detaliu despre acest episod într-un podcast în trei părți publicat anul trecut (partea 1, partea 2, partea 3). Voronin a fost acuzat (credibil) de infracțiuni grave, de la fraudarea alegerilor până la reprimarea violentă a protestelor. L-a promovat pe Plahotniuc în politică și a crescut o întreagă generație de lideri pro-ruși: Igor Dodon, Irina Vlah, Vasile Tarlev, Ion Ceban. Dincolo de presupusele crime, impactul său asupra politicii moldovenești a fost profund – și profund distructiv pentru încercările Moldovei de a ieși din orbita Kremlinului.

Cu o astfel de carieră în spate, Voronin se va retrage, pentru prima dată din 1998, din funcțiile publice. Încă de la începutul acestei campanii electorale a transmis clar că nu este mulțumit de situația actuală. Când a fost anunțat Blocul Patrioților, Voronin a declarat: „Eu nu sunt atât de optimist ca colegii mei.” Ulterior, a fost luat peste picior pentru că a apărut la o conferință de presă importantă dezordonat, în sandale.

Poate că se confruntă cu dificultatea de a accepta sfârșitul carierei sale politice. Poate că nici nu vrea cu adevărat să mai candideze. Să fi fost atacul asupra lui Dodon un ultim impuls de conștiință? Sau o răzbunare pentru umilința de a fi pus pe locul 49? Sau poate un avertisment: că știe exact unde sunt îngropați foarte mulți scheleți?

Deocamdată, nu știm. Dar acest ultim episod din seria „Voronin nu mai are nimic de pierdut” marchează o escaladare serioasă față de incidentul cu sandalele. Vom urmări în săptămânile următoare cum va rezista Blocul Patriotic acestei provocări.

Dacă ați ratat articolul inițial, îl găsiți aici:

Subscribe now

Ascensiunea A7A5 – Raportul Elliptic

Pe 28 iulie, compania de analiză blockchain Elliptic a publicat un raport despre ascensiunea criptomonedei A7A5. În acest raport, Elliptic urmărește modul în care A7A5 a crescut în lunile precedente și a atins mai multe praguri importante. Potrivit raportului, A7A5 a ajuns la o medie de tranzacții zilnice în valoare de 1 miliard de dolari și un volum total de tranzacții de 41,2 miliarde de dolari de la lansare. Aceste cifre se referă la orice mișcare a monedei în spațiul cripto – inclusiv transferuri peer-to-peer și schimburi între portofele.

În ceea ce privește tranzacțiile reale ale A7A5, raportul arată că moneda a atins un volum zilnic de tranzacționare de 150 de milioane de dolari. Acest indicator se referă în special la schimburile dintre stablecoin-ul rusesc A7A5 și stablecoin-ul dolarizat Tether (USDT). Raportul urmărește un volum cumulat al schimburilor în valoare de 8,5 miliarde de dolari, însă acesta include toate activitățile de schimb, nu doar cele în USDT1.

A7A5 DEX

Principalul motor al acestei activități a fost propria platformă de schimb descentralizată (DEX) a A7A5. Potrivit Elliptic, între 11 și 28 iulie, compania din spatele A7A5 a injectat 1,2 miliarde de dolari în USDT în această platformă DEX. În multe zile, injecțiile au fost de aproximativ 150 de milioane de dolari – așa cum reiese și din această declarație.

Această lichiditate este apoi absorbită rapid de traderii A7A5, dornici să iasă în USDT - de multe ori, vânzând întregul volum de 150 de milioane de dolari în USDT în mai puțin de 10 minute.

Să descompunem cifrele și jargonul cripto…

Ce înseamnă toate acestea? Înainte să ajungem acolo, ține minte următoarele fapte din articolul precedent pe care l-am publicat:

• A7A5 este un stablecoin ancorat 1:1 la rubla rusească. Asta înseamnă că (teoretic) de fiecare dată când achiziționezi A7A5, o sumă echivalentă în ruble este depusă la banca PSB pentru a susține stablecoin-ul.

• A7A5 plătește dobândă deținătorilor. Războiul a dus ratele dobânzilor din Rusia la niveluri record. Susținătorii A7A5 câștigă dobândă pentru toate aceste ruble din PSB și împart acea dobândă cu deținătorii A7A5 în proporție de 50/50. Acest lucru se întâmplă sub forma unor noi monede A7A5 emise ca distribuții. Elliptic raportează acum că până la 28 iulie fuseseră distribuite dobânzi în valoare de peste 4 milioane de dolari.

• Lichiditatea în USDT este esențială. A7A5 este conceput ca un instrument de eludare a sancțiunilor, care permite oamenilor să iasă din sistemul bancar clasic pentru a facilita comerțul rublei cu alte valute. Face acest lucru, încercând să atragă investitori în USDT către A7A5 prin oferirea unor rate ale dobânzii „generoase”. Întotdeauna sunt ruble care urmăresc dolari - nu întotdeauna sunt dolari care urmăresc ruble. Atracția USDT și listarea pe cât mai multe platforme de schimb este esențială.

Așadar, ținând cont de toate acestea, ceea ce ne spune raportul Elliptic este că lichiditatea pieței de tranzacționare A7A5/USDT a crescut semnificativ. Cu cât există mai mult USDT care solicită A7A5, cu atât mai multe platforme ar putea începe să listeze A7A5 și cu atât mai multă încredere vor avea investitorii în acest instrument.

Am acoperit acest scenariu în articolul anterior. Practic, ce se întâmplă dacă startup-ul cleptocratic numit A7A5 atrage suficientă lichiditate de investiții este că ar putea deveni un „unicorn” – adică să se extindă pe platforme de schimb, să dezvolte o piață de contracte futures și să devină un actor cripto important. Într-un cuvânt, ceea ce se întâmplă este „rău”.

Așadar, toate acestea ridică întrebarea…

De unde provine lichiditatea în USDT?

Pentru a înțelege mai bine creșterea pe care o înregistrează A7A5 și ce înseamnă această nouă lichiditate, am contactat compania Elliptic cu câteva întrebări. Mai exact: de unde provine această lichiditate în USDT și este reală sau este vorba despre tranzacții fictive (wash trading)?

Să ne amintim: A7A5 este emis de o companie din Kârgâzstan numită Old Vector LLC. Este susținută de compania A7, deținută în proporție de 51% de Ilan Șor și 49% de banca PSB. Raportul Elliptic arată o injecție de 1,2 miliarde de dolari în USDT pentru achiziția de A7A5. Așa cum am arătat mai sus, asta înseamnă adesea câte 150 de milioane de dolari pe zi în lichiditate nouă, care este rapid epuizată. Ceea ce încercam să clarific era care dintre următoarele două opțiuni se aplică:

1. Lichiditate reală – Old Vector LLC, A7, Ilan Șor, PSB sau o combinație între aceștia au vândut 1,2 miliarde de dolari în USDT în schimbul A7A5.

2. Tranzacții fictive (wash trades) – O combinație dintre entitățile de mai sus sunt atât vânzătorii, cât și cumpărătorii pentru cel puțin o parte din cei 1,2 miliarde de dolari. Cu alte cuvinte, rotesc USDT și A7A5 în buclă pentru a crea impresia unei activități (și lichidități) mai mari decât există în realitate.

Contactat pentru comentarii, un purtător de cuvânt al Elliptic, familiarizat cu raportul, mi-a răspuns următoarele:

„Nu cred că este vorba de tranzacții fictive. Se pare că există o cerere autentică pentru USDT, iar utilizatorii par să achiziționeze A7A5 pentru a-l schimba pe USDT.”

…

„Cei de la A7A5 sunt cei care vând dolari pentru ruble (tokenuri A7A5) – prin intermediul DEX-ului lor.”

Am contactat, de asemenea, compania de analiză blockchain Global Ledger pentru mai multe informații. Și ei urmăresc ascensiunea A7A5 și, în special, închiderea bursei Garantex în primăvara trecută de către Serviciul Secret al SUA, precum și conexiunile ulterioare ale acesteia cu Grinex.

CEO-ul Global Ledger, Lex Fisun, consideră că cel puțin o parte din aceste tranzacții sunt fictive. Ca răspuns la întrebările mele, el a explicat procesul astfel:

„Atunci când același portofel cumpără și apoi vinde USDT pentru A7A5 într-una sau două tranzacții, acest lucru crește artificial volumul perceput, fără nicio lichiditate nouă. Este o tehnică veche de ani de zile, folosită pentru a atrage atenția și a înșela lumea, făcând-o să creadă că există mai multă lichiditate decât în realitate. Am văzut același tip de tranzacții artificiale pentru a atrage atenția asupra unor platforme noi sau dubioase, monede de tip phishing, NFT-uri și escrocherii DeFi. Tiparul este același, deși unele surse de analiză au accentuat doar creșterea volumului, nu și detaliile.”

Un purtător de cuvânt al companiei a adăugat că au identificat trei portofele Ethereum care efectuau tranzacții între ele pentru a crea iluzia unei piețe mai mari. Doar unul dintre aceste portofele a fost responsabil pentru mii de tranzacții care totalizau aproximativ 12 milioane de dolari în schimburi USDT–A7A5.

Ei au explicat că, atunci când susținătorii A7A5 fac anunțuri privind lichiditatea pe Telegram (precum cel prezentat mai sus), portofelele încep deja să retragă USDT din acel fond înainte ca anunțul să fie publicat. Practic, atunci când deținătorii de A7A5 se grăbesc să-și schimbe monedele pe USDT, sunt deja devansați de companiile care susțin moneda. Acestea folosesc aceiași bani pentru a simula o lichiditate mai mare și, în același timp, îi privează pe deținători de lichiditatea care li s-a promis.

Explicând schema, un purtător de cuvânt al Global Ledger a scris:

„Spre deosebire de schemele clasice de tip pump-and-dump, A7A5 pare să urmeze un plan de creștere structurat, care valorifică atât lichiditatea, cât și marketingul pentru a se poziționa ca un jucător pe termen lung.”

Practic, deși dubioasă, aceasta este o strategie metodică de a crește vizibilitatea A7A5 și, în cele din urmă, de a-i asigura accesul pe platforme de schimb majore, necesare pentru a construi un fond real de lichiditate USDT–A7A5.

Așadar, deși Elliptic și Global Ledger diferă în ceea ce privește interpretarea acestei lichidități, concluzia este următoarea: fie A7A5 câștigă deja tracțiune reală pe piață, fie susținătorii săi folosesc tranzacții fictive și cerere artificială pentru a atrage investitori reali, ca parte a unei strategii pe termen lung bine calculate. Oricum ar fi, amenințarea este reală.

A7A5 ca instrument de mituire a alegătorilor

În articolul anterior, am explicat cum A7A5 ar putea reprezenta o amenințare pentru alegerile din Moldova. Practic, scopul startup-ului cleptocratic era eludarea sancțiunilor. Ilan Șor ajuta la construirea unei rețele financiare pe care Rusia să o poată folosi, iar în schimb primea o parte din profit. Apoi, o parte din câștigurile lui Ilan Șor din această schemă ar fi format un fond ascuns destinat interferenței electorale. Practic, un fel de taxă cleptocratică, ale cărei venituri sunt dedicate răsturnării guvernului din Moldova.

Raportul Elliptic a evidențiat o amenințare diferită și, potențial, mult mai îngrijorătoare. Promsvyazbank a lansat posibilitatea de a tranzacționa A7A5 direct din aplicația PSB. Această funcționalitate a devenit activă pe 11 august.

De ce este asta o problemă pentru Moldova

La alegerile de anul trecut, rețeaua lui Ilan Șor le-a promis alegătorilor mită pentru voturi sau plăți pentru acțiuni „gamificate” (precum proteste plătite). Multe dintre aceste tranzacții au fost realizate prin aplicația PSB. Ziarul de Gardă a publicat la acea vreme o investigație de referință care a arătat exact cum funcționa acest mecanism.

Problema cu acest aranjament ținea de sancțiunile financiare. Șor deschidea conturi pentru „activiști” în PSB și apoi le depunea ruble. Dar ce urmează? Nu poți retrage ruble în Moldova și nici să le transferi într-o bancă dintr-o jurisdicție care respectă sancțiunile impuse Rusiei. Este posibil să retragi ruble în Transnistria, dar riscurile de a merge acolo doar pentru un bancomat au dus la o serie de probleme – și la un nivel aproape ridicol de jafuri interne, în care adepții lui Șor se jefuiau între ei.

A7A5 ar putea schimba profund această dinamică. Iată cum ar funcționa: echipa lui Șor deschide un cont PSB pentru un protestatar plătit/alegător mituit și îi depune ruble. Acea persoană poate acum să cumpere A7A5 cu aceste ruble și să câștige o dobândă considerabilă până când decide să retragă. În momentul retragerii, vinde A7A5 pentru USDT sau pentru un întreg coș de alte criptomonede. Acestea pot fi apoi convertite în lei, euro sau dolar2i.

Viabilitatea acestei scheme depinde de capacitatea A7A5 de a atinge un anumit nivel de lichiditate, astfel încât alegătorii mituiți și membrii rețelei lui Șor să poată schimba monedele pe ceva convertibil în bani reali. Esențial este faptul că nivelul de lichiditate necesar pentru acest scop este mult mai mic decât cel pe care A7A5 speră să-l atingă în tranzacții de eludare a sancțiunilor. Mai simplu spus, pentru ei, utilizarea A7A5 ca instrument de mituire a alegătorilor ar fi doar un bonus, dacă planul lor mare merge înainte.

Polițistul în patrulare – OFAC sancționează A7A5

Pe 14 august, Oficiul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) al Departamentului Trezoreriei SUA a emis noi sancțiuni care vizează A7A5 și companiile și platformele care îl susțin. Mai exact, au fost sancționate bursele Garantex și Grinex, companiile Old Vector LLC, A7 LLC, A71 LLC, A7 Agent LLC și persoane proeminente implicate în aceste activități. Ilan Șor și PSB erau deja sub sancțiuni.

Aceste sancțiuni ar trebui să fie un factor serios de descurajare pentru deținătorii de USDT și pentru compania Tether însăși de a face afaceri cu aceste entități. Totuși, doar timpul va spune cât de eficiente vor fi. Până acum, sancțiunile au forțat reorganizări ale platformelor de schimb și noi tactici din partea A7 și PSB. În același timp, rapoartele Elliptic și Global Ledger au arătat că cei din spatele A7A5 s-au adaptat anterior la probleme și au continuat să dezvolte moneda.

Indiferent dacă creșterea rapidă a A7A5 este rezultatul unei cereri organice sau al unei manipulări orchestrate, traiectoria sa reprezintă riscuri reale pentru Moldova. Pe măsură ce se apropie alegerile din septembrie, rețeaua lui Șor pare să pună bazele financiare pentru noi forme de influență și interferență – folosind instrumente mai greu de interceptat decât cele folosite până acum. Cu sancțiunile americane în vigoare, următoarele săptămâni vor fi un test esențial pentru a vedea dacă aplicarea măsurilor financiare poate ține pasul cu „inovațiile” financiare ale lui Șor pe frontul de război hibrid din Moldova.

Vom vedea în săptămânile următoare cum se joacă această cursă de-a șoarecele și pisica.

Raportul pentru Moldova

Nu vom intra în detaliile conținutului raportului din 2024 astăzi. Dacă vreți să-l citiți, îl puteți găsi online – este scurt. În esență, evidențiază câteva probleme persistente pe care, notează raportul, guvernul încearcă să le abordeze, dar lent. Petrece mult mai mult timp pe tema Transnistriei și evidențiază numeroase probleme din regiunea separatistă.

Fraza-cheie din rezumatul executiv însă este chiar prima:

„Nu au existat schimbări semnificative în situația drepturilor omului în Moldova pe parcursul anului.”

Aceasta este aceeași frază care deschide raportul pe 2023 privind drepturile omului în Moldova… și este cam singurul lucru pe care îl au în comun. Deși raportul indică faptul că nu au existat mari schimbări, conținutul și structura raportului sunt radical diferite.

Principala diferență: dimensiunea și structura

Raportul din 2024 are 16 pagini, în timp ce raportul din 2023 avea 58 de pagini. Aceasta reflectă parțial o abordare mult mai puțin detaliată a subiectelor acoperite, dar în principal reflectă o restructurare. Aceste secțiuni au fost complet eliminate din cel mai recent raport:

• Corupția

• Procesele politice (alegeri libere și corecte)

• Discriminarea

• Drepturile femeilor (viol și violență domestică)

• Drepturile LGBTQ+

• Drepturile persoanelor cu dizabilități

Deși ar fi plăcut să credem că în Moldova corupția pur și simplu nu mai există, oricine trăiește aici știe că nu asta se întâmplă. Eliminarea acestor secțiuni a fost o decizie politică. Una dintre numeroasele schimbări extrem de îngrijorătoare care au fost făcute acestor rapoarte. Decizii care nu reprezintă doar o re-prioritizare, ci o redefinire a noțiunii de „drepturi ale omului”.

Vom analiza procesul care a dus la acest punct și ce înseamnă pentru țări precum Moldova pe viitor.

„Drepturile Omului” MAGA

Rapoartele pe 2024 privind drepturile omului au fost finalizate de Biroul pentru Democrație, Drepturile Omului și Muncă (DRL) al Departamentului de Stat al SUA în ianuarie 2025. Asta înseamnă că ele au fost gata înainte ca președintele Biden să părăsească funcția.

Așa cum am scris mai sus, ele ar fi trebuit să fie publicate la scurt timp după aceea, în martie sau aprilie. În martie, Politico a relatat că noua administrație a blocat publicarea rapoartelor și a început să le reducă semnificativ. Relatările de atunci au prezentat acest lucru ca parte a eforturilor DOGE mai ample – practic reducând rapoartele la subiectele și informațiile minime cerute de lege. În același timp, DRL a fost practic golit de conținut și distrus în cadrul epurărilor DOGE.

În mod ironic, pagina DRL de pe site-ul Departamentului de Stat a dispărut acum, dar pagina „Despre” a biroului încă există, iar rapoartele continuă să fie listate ca provenind de la acest birou Schrödinger. Totuși, se pare că nu a fost vorba doar de reduceri și economii de costuri – era ceva mult mai amplu.

Săptămâna trecută, Anne Applebaum a scris un articol tulburător în The Atlantic, relatând ce s-a întâmplat mai departe. „Intelectualul” MAGA Michael Anton, fost scriitor de discursuri și actual director de planificare politică în cadrul Departamentului de Stat, a restructurat rapoartele. El a renunțat la structura standardizată, care conținea secțiuni precum Integritatea persoanei, Libertăți civile, Corupție, Proces politic, Drepturile lucrătorilor etc., și a creat o structură simplificată cu trei secțiuni: Viață, Libertate și Securitatea persoanei. Unele subsecțiuni au fost păstrate – cum ar fi libertatea presei și drepturile lucrătorilor – dar multe altele nu. Secțiunile eliminate din raportul despre Moldova au fost eliminate (în mare parte) la nivel global.

Se pare că ceea ce s-a întâmplat apoi a fost că noul format a fost transmis celorlalte birouri rămase din Departamentul de Stat și ambasadelor, pentru restructurarea rapoartelor. În cazul Moldovei, asta a dus la o reducere a lungimii raportului de la 58 de pagini anul trecut la 16 pagini anul acesta. Este imposibil de spus cu certitudine dacă a avut loc și altă manipulare a informațiilor în raportul despre Moldova. Din ce putem observa, a fost acordată o atenție ceva mai mare antisemitismului1 decât în trecut, dar, per total, conținutul rămas pare consecvent cu rapoartele anterioare. Nu același lucru se poate spune însă despre toate țările…

Selectați pentru „tratament special”

Applebaum scrie că 20 de țări au fost marcate pentru o analiză specială și trimise spre revizuire lui Samuel Samson.

Cine este Samuel Samson? O întrebare corectă. Potrivit paginii sale de LinkedIn, el este consilier principal de politici la Departamentul de Stat al SUA. Pe baza anului absolvirii liceului, 2017, putem estima că are 25 sau 26 de ani. Surprinzător, nu este prima dată când îl întâlnim pe dl. Samson în Moldova Matters. El este unul dintre principalii autori ai paginii Substack a Departamentului de Stat al SUA și autorul eseului „Nevoia de aliați civilizaționali în Europa”. Am scris anterior despre acest eseu șocant și despre felul în care prezintă Europa ca pe un peisaj apocaliptic ce persecută țări „creștine” bune, precum Ungaria, și denigrează „aliații civilizaționali” ai Americii – care par să fie AfD, Marine Le Pen, Viktor Orbán și diverse grupuri de extremă dreapta din România, fără nume menționate.

Revenind la rapoarte. Samson a fost însărcinat să se concentreze pe cele 20 de țări și să le rescrie substanțial rapoartele la nivel central, eliminând contribuțiile ambasadelor și înlocuindu-le cu… ei bine, minciuni. Astfel, El Salvador a trecut de la o țară cu „probleme semnificative privind drepturile omului” în 2023 la una cu „nicio raportare credibilă privind abuzuri semnificative ale drepturilor omului” în 20242.

Între timp, Germania are „probleme semnificative privind drepturile omului”. El citează în mod specific legile germane care obligă companiile americane de tehnologie să elimine discursul instigator la ură (discurs nazist, conform legii germane) de pe platformele lor în termen de 24 de ore. Aceste legi sunt prezentate ca „restricții asupra libertății de exprimare”.

Și România a fost selectată pentru „tratament special” și servește drept exemplu despre cât de insidioase au devenit aceste rapoarte. Ca și altele, raportul despre România a fost redus cu aproximativ o treime față de cel din 2023, cu toate secțiunile menționate mai sus eliminate – cu excepția uneia. Raportul despre România se deschide cu un accent pus pe procesul electoral, acuzând „interferență politică într-un scrutin” de către Curtea Constituțională a României, care a anulat primul tur al alegerilor de anul trecut din cauza interferenței ruse.

Nici obiectiv, nici consecvent

În articolul său din The Atlantic, Anne Applebaum scrie următoarele:

„Câțiva foști oficiali au subliniat că SUA nu doar că au abandonat definițiile internațional acceptate despre ce înseamnă drepturile, dar și orice obiectivitate sau consecvență.”

Cazul României ilustrează perfect acest lucru. O figură de extremă dreapta a fost exclusă dintr-un scrutin3? Asta este o încălcare a drepturilor omului. El Salvador este o dictatură? Nici măcar nu există o secțiune despre alegeri libere în raport. Se pare că autoritarii de dreapta nu pot încălca drepturile omului… prin definiție.

Când DOGE a distrus DRL și a pus un absolvent recent la conducere, sau când Donald Trump a promis, în Arabia Saudită, că SUA vor înceta să „țină prelegeri despre cum să trăiți”, ne puteam imagina că SUA urmau să adopte o poziție „neutră”. Poate că „America First” însemna, pur și simplu, să nu mai pese atât de mult de restul lumii. Cine mai are nevoie de un departament care să promoveze democrația sau drepturile omului, oricum?

Publicarea acestor rapoarte ar trebui să ne scoată din această iluzie. Applebaum îl citează pe fostul congresman Tom Malinowski, care respinge ideea că SUA au devenit izolaționiste sau neutre, spunând:

„SUA au încă o politică externă bazată pe valori, dar cu valori distorsionate.”

Eu aș alege însă o altă citare, de la deputatul britanic Mike Martin, pe care am inclus-o într-un articol din februarie despre obiectivele de politică externă ale mișcărilor MAGA și MEGA:

„Suntem într-o lume nouă, nu? Ideea Americii ca lider stabil – spuneți-i cum vreți: lider al lumii libere sau cea mai mare democrație liberală – a dispărut. Ei încearcă în mod activ să submineze și să distrugă acea lume.

Ei se văd ca și cum ar fi câștigat o revoluție în America și consideră că rolul lor este să stimuleze acea revoluție în toată Europa.”

America First nu a fost niciodată izolaționistă, ci o mișcare revoluționară cu retorică izolaționistă4.

Ce înseamnă asta pentru viitor?

Ei bine, nimic bun. Cea mai evidentă concluzie este că raportul de drepturile omului al Departamentului de Stat – considerat cândva „standardul de aur” – nu mai este demn de încredere. Odată ce pui tineri de 25 de ani, obsedați de ideea de a-și ataca „dușmanii civilizației creștine”, să rescrie munca unor profesioniști de carieră, credibilitatea este practic moartă. Deși această constatare e deprimantă, lucrurile arată și mai rău pe viitor.

Aceasta a fost o muncă făcută pe fugă. În același timp, în care Musk și DOGE concediau și reangajau (și iar concediau) mari părți din serviciul public, un mic grup de oameni a avut grijă să pună ștampila America First pe aceste rapoarte. Ele au fost restructurate și rescrise chiar când DRL era practic dizolvat, iar USAID era „dat la tocat”. Eliminarea secțiunilor despre alegeri libere și corecte sau despre lupta împotriva corupției a fost suficient de simplă la nivel global, însă echipa a avut timp să aplice o lentilă politică doar pentru 20 de țări. De aceea raportul pentru Moldova este mai scurt, dar în esență profesionist, pe când cele pentru România și Germania sunt de-a dreptul absurde.

Ar fi încurajator să putem spune că proiectul ideologic al lui Trump își pierde suflul, dar toate indiciile arată că el se accelerează. Persoanele demise pentru că „au respectat legea” sunt înlocuite cu loialiști. Anul viitor va fi timp să se acorde „atenție specială” mult mai multor țări decât 20.

…și aici cercul se închide. Există un motiv pentru care Moldova Matters este atât de interesată de ceea ce fac Ilan Șor și oamenii lui la Washington. Sau, spus altfel, există un motiv pentru care aceștia caută cu atâta ardoare patroni politici în capitala americană. În România, George Simion și-a găsit conexiunile și a primit mult sprijin pentru ideile sale. Pe măsură ce Șor și grupări ca a lui5 se aliniază tot mai mult cu MEGA, ei vor continua să caute patroni americani pentru atacurile asupra Moldovei. Raportul din 2024 menționa că presa din Moldova este polarizată, dar în general liberă, și critica tentativele Rusiei și ale lui Șor de a răspândi dezinformare. Dar ce va spune raportul din 2025? Va prelua el tezele Kremlinului despre presupusele atacuri ale Moldovei asupra libertății de exprimare?

Moldova, prinsă la mijloc

Într-o lume ideală am putea spune pur și simplu: „aceste rapoarte nu mai sunt de încredere, deci le putem ignora”. Din păcate, nu trăim într-o astfel de lume. Statele Unite sunt o superputere militară, dar această imagine a ascuns mereu adevărata lor resursă – puterea soft și cel mai puternic brand de pe planetă.

Când guvernul american spune că o țară este abuzatoare de drepturi ale omului, oamenii ascultă. Trump poate distruge acest brand, dar asta ia timp. Mulți oameni încă mai văd „orașul de pe colină” despre care vorbea Reagan. În Germania sau Canada, cetățeanul de rând probabil conștientizează cât de mult s-au schimbat SUA. Dar în Moldova?

Până la urmă, un raport nu e decisiv în sine. Dar el reprezintă ceva tot mai periculos. Anul viitor SUA ar putea publica un raport privind drepturile omului care să fie un atac frontal la adresa guvernului Moldovei – ceva complet fictiv, creat exclusiv din motive MAGA / MEGA (și Kremlin). Politicieni americani ar putea interveni în alegerile din Moldova și ar putea submina periculos parcursul european al țării. Oamenii de aici trebuie să înțeleagă că SUA nu mai sunt ceea ce au fost. În cel mai optimist scenariu6, America „trece printr-o criză” și are nevoie de timp să-și regăsească direcția. În acest răstimp, țări ca Moldova trebuie să-și informeze cetățenii că lucrurile nu mai sunt ce au fost. Dacă SUA spun „drepturile omului”, asta nu mai înseamnă ce însemna odinioară. Dacă spun „libertatea de exprimare”, nici asta nu mai înseamnă același lucru.

Dl. Șor ar adora șansa de a redacta raportul de drepturile omului de anul viitor – și ar plăti generos pentru acest privilegiu. Dacă SUA îi vor permite sau nu este dincolo de puterea noastră de decizie și, sincer, imposibil de prevăzut.

Ceea ce putem face noi este să privim cu luciditate ceea ce se întâmplă – și să ne asigurăm că și alții înțeleg, pentru a nu fi păcăliți.

Salutare tuturor! Înainte să intrăm în subiectul articolului de azi, vreau să vă dau o veste bună. Începând de acum și până pe 31 august ofer o reducere de 15% la toate abonamentele anuale. Reducerea se aplică pentru primul an și vă oferă acces la tot conținutul disponibil doar abonaților, plus satisfacția că sprijiniți munca depusă pentru acest newsletter!

Despre acel conținut cu acces restricționat… În ultimul an, am publicat articolele din categoria „Perspective” doar pentru abonați, lăsând majoritatea celorlalte postări disponibile gratuit. Îmi place să păstrez cât mai mult modelul „freemium”, pentru ca și cei care nu își permit un abonament să poată citi știri importante despre Moldova. Totuși, rata abonărilor scade atunci când nu există conținut exclusiv și crește vizibil atunci când există. Matematica e simplă. Așa că, de acum înainte, toate noile articole din categoria „Analiză” vor fi disponibile doar pentru abonați. Odată cu apropierea alegerilor, asta înseamnă analize detaliate ale programelor partidelor, profiluri de candidați, scenarii probabile și posibile coaliții, investigații aprofundate despre taberele politice de dreapta și de stânga și multe altele. Dacă vrei acces la toate acestea, devino abonat cu plată – și dacă te abonezi până la sfârșitul lunii, beneficiezi și de reducerea de 15%!

Subscribe now

Pentru cei care sunt deja abonați plătitori – vă mulțumesc din suflet. Sprijinul vostru chiar ajută la menținerea acestui newsletter activ și independent.

Și acum, să trecem la știri…

Nicușor Dan, în vacanță personală în Moldova

Săptămâna aceasta, președintele României, Nicușor Dan, a vizitat Moldova într-o vacanță personală. Nu a avut programate întâlniri oficiale, dar și-a petrecut timpul cu familia și cu o parte din liderii Republicii Moldova, participând la activități recreative și culturale.

Weekendul trecut, președintele Dan a fost alături de Maia Sandu la „Festivalul Lupilor” de la Orheiul Vechi. Cei doi au făcut poze cu participanții, au gustat mâncăruri tradiționale și au urmărit concertul.

A doua zi, președintele României a mers, împreună cu familia, într-o drumeție la reședința prezidențială de la Condrița, fiind însoțit și de președintele Parlamentului, Igor Grosu.

Analiza autorului: În contextul viitoarei campanii electorale, vizita președintelui Nicușor Dan și aparițiile sale alături de președinta Sandu și liderul PAS, președintele Parlamentului Igor Grosu, transmit un mesaj clar de susținere. Totuși, o vizită oficială sau una în contextul unei sărbători naționale, cu discursuri etc., ar fi fost mult mai tipică. Această vizită pare concepută pentru a evidenția estetica de „om obișnuit” a ambilor președinți. Încă din 2022, când președinta Sandu a ajuns în presa internațională pentru că a zburat cu o companie low-cost, purtând adidași și doar un bagaj de mână, ea s-a remarcat drept un lider european neobișnuit de modest. Mesajul transmis de această vizită este că atât România, cât și Moldova au astfel de lideri și că acesta este viitorul – în timp ce costumele sobre țin de trecut.

Actualizări electorale

În ultimele două săptămâni, partidele, blocurile și candidații independenți au continuat să se înregistreze la Comisia Electorală Centrală (CEC), să colecteze semnături și să obțină aprobarea pentru a participa la alegeri. La 10 august, erau deja înregistrați 19 candidați independenți – un record absolut. Mulți sunt relativ necunoscuți, dar printre ei se află și figuri cunoscute precum Andrei Năstase și Olesea Stamate.

În istoria modernă a Moldovei ca stat independent, 131 de persoane au candidat la parlament ca independenți și niciuna nu a fost aleasă. Există două motive pentru acest lucru. În primul rând, pentru un candidat independent există un prag electoral de 2% de depășit. Asta înseamnă că, pentru fiecare mandat, ei trebuie să obțină aproximativ de două ori mai multe voturi decât ar fi necesar unui candidat de pe lista unui partid pentru a câștiga un loc în Parlament. În al doilea rând, într-un sistem de reprezentare proporțională și cu necesitatea formării unei majorități de guvernare, ideea unui vot „balansoar” sau „de aur” este statistic aproape imposibilă. Politicienii serioși, care vor să aibă impact în Parlament se alătură, de regulă, partidelor. Deși motivațiile fiecărui candidat nu sunt clare, experții au concluzionat în mare parte că obiectivul principal este deturnarea voturilor pro-UE pentru a slăbi PAS.

După o întârziere, Partidul Comuniștilor condus de Vladimir Voronin a decis să se alăture „Blocului Patriotic al Socialiștilor, Inimii și Viitorului Moldovei”, care devine acum „Blocul Patriotic al Socialiștilor, Comuniștilor, Inimii și Viitorului Moldovei”. Anunțul a fost făcut în cadrul unei conferințe de presă comune de către cei patru lideri de partid:

Simbolul blocului va fi steaua socialiștilor combinată cu secera și ciocanul comuniștilor și inima din „Inima Moldovei”. Se pare că domnul Tarlev nu a fost inclus în echipa de design grafic.

Conferința de presă, însă, a oferit blocului un simbol mai puțin oficial, deoarece domnul Voronin continuă să pară mai puțin entuziast în legătură cu întreaga înțelegere. Pe lângă cămașa ceva mai casual, vizibilă în fotografia de mai sus, acesta purta și sandale la eveniment1 – detaliu care a generat numeroase meme.

Actualizări privind extrădarea lui Plahotniuc

Așa cum am scris ultima dată pe 31 iulie, extrădarea lui Vladimir Plahotniuc din Grecia în Republica Moldova a devenit un subiect disputat și, pe alocuri, confuz. Avocații lui continuă să insiste că acesta dorește o extrădare rapidă și că autoritățile moldovenești tergiversează procesul. Ei sugerează (sau afirmă direct) că acest lucru se întâmplă din cauza fricii de revenirea lui Plahotniuc.

Deputatul PAS Lilian Carp a răspuns acestei acuzații, spunând:

„Avocații lui Plahotniuc spun că autoritățile de la Chișinău tergiversează intenționat extrădarea și că Moldova s-ar teme de întoarcerea lui. Dar acest lucru nu este adevărat. Plahotniuc a fost arestat din cauza propriei prostii. Nimeni nu se teme de el – va răspunde pentru tot haosul pe care l-a creat în politica moldovenească.”

Ministerul Justiției a declarat, de asemenea, fără echivoc, că procesul de extrădare este în derulare cât de rapid se poate. Ministerul a depus prima cerere de extrădare pe 4 august, iar Procuratura Generală a depus o cerere suplimentară pe 8 august. Autoritățile au explicat că procedura durează din câteva motive, și anume:

• Fiecare dosar necesită o cerere de extrădare separată. În baza acordurilor în vigoare, Moldova îl poate judeca doar pentru cauzele menționate în cererea de extrădare și aprobate de autoritățile elene. Problema este că…

• Plaha2 este căutat în multe dosare. Unele se află deja pe rol în instanță, altele își urmează parcursul prin sistem. Aceste cauze sunt extrem de complexe și implică multă documentație și acte procedurale. Problema este că…

• Totul trebuie tradus în greacă. Probabil e o lună bună pentru toți traducătorii autorizați română-greacă.

Pe 13 august, un tribunal din Grecia a ținut o ședință preliminară în dosarul de extrădare. Instanța a decis să meargă mai departe cu procedura. Acesta este doar primul pas, întrucât decizia finală trebuie luată de Ministerul Justiției din Grecia. Plahotniuc nu a participat personal la ședință, decizie pe care avocații săi au explicat-o strategic: dacă ar fi participat, ar fi fost nevoie de un interpret, iar din cauza vacanței de vară nu era niciunul disponibil. Pentru a permite ca audierile să continue, el a ales să nu se prezinte.

Președintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Serghei Caraman, a declarat că sistemul judiciar al Republicii Moldova este pregătit să-l primească pe Plahotniuc. El a spus că, la sosire, acesta va fi reținut și plasat în arest preventiv… dar a admis că acest lucru ar putea să nu dureze mult. Conform legislației moldovenești, arestul preventiv trebuie înlocuit cu arest la domiciliu sau control judiciar, dacă procurorii nu pot demonstra că inculpatul reprezintă un risc major de fugă sau de comitere a unor noi infracțiuni3. Având în vedere complexitatea și durata acestor procese, avocații vor argumenta, cu siguranță, pentru o măsură mai blândă.

Revenirea lui Plaha în politică

În paralel cu aparițiile sale în instanță, Plahotniuc a început să reactiveze elemente ale rețelei sale de influență politică – în mare parte prin intermediul avocaților. Totul a început cu lansarea unei noi pagini de Facebook pentru oligarhul fugar, unde avocații publică declarații în numele său. Cea mai recentă, postată pe 13 august, este o înregistrare audio care pare realizată printr-un sistem telefonic din închisoare4.

În același timp, a fost lansată o amplă campanie pe rețelele sociale care îl glorifică pe oligarhul fugar și publică postări sponsorizate despre cât de „bine” era când conducea el țara. Andrei Rusu de la Watchdog a explicat:

„volumul și sincronizarea arată existența unei echipe care gestionează o infrastructură cu multiple conturi, cu texte și materiale video pregătite centralizat, testând reacțiile prin reclame țintite.”

O mare parte a campaniei este derulată prin conturi false, precum „Esther Bush” sau „Jose Perry”. Aceste profiluri sunt recent create, folosesc avatare generate de inteligență artificială, adrese de email temporare și numere de telefon din SUA5. Pagini ca acestea și multe altele rulează reclame plătite care îl promovează pe Plaha și transmit mesaje precum „Cei din PAS vor fugi ca șobolanii din țară” etc. La momentul scrierii acestui rezumat, profilurile sunt încă active, deși Facebook le-a limitat capacitatea de a rula reclame.

Watchdog și alți experți au speculat că acestea sunt, pur și simplu, „noduri locale într-o rețea de propagandă conectată fie direct la ecosistemul pro-Șor, fie la o campanie dedicată de albire a imaginii lui Plahotniuc.”

Reactivarea partidelor politice

Pe 6 august, Plahotniuc a postat pe Facebook (prin avocați) un apel către vechii săi colegi:

„către toți foștii mei colegi din guvern și parlament, către toți foștii și actualii noștri primari, consilieri, funcționari publici, către numeroșii susținători de cândva, către oamenii din mediul public și privat, care nu sunt de acord cu abuzurile și nedreptățile care se întâmplă. Haideți să strângem rândurile și să formăm un pol puternic, hotărât, profesionist, care să dea jos această guvernare incapabilă și să o trimită la groapa de gunoi a istoriei. Haideți să refacem echipa noastră, care a știut, înainte de venirea „vremurilor bune” și gălbejite, să asigure vremuri normale și sigure pentru țară și cetățeni.”

Pe 12 august, Partidul Democrat Modern din Moldova (PDMM) a anunțat că va participa la alegerile parlamentare. Liderul partidului, Boris Foca, a declarat:

„În calitate de președinte al PDMM, vă anunț că partidul pe care îl reprezint, care este direct descendent al fostului Partid Democrat și al fostului guvern democratic din perioada 2016-2019, a decis să participe integral la alegerile din 28 septembrie.”

Vom explica „descendența directă” într-o scurtă notă de subsol6.

Există indicii că PDMM lucrează pentru a se uni cu celălalt partid succesor al PDM – PSDE, condus de Tudor Ulianovschi.

Întrebat, dacă Plahotniuc se va alătura sau va conduce acest partid, Boris Foca a răspuns că „Domnul Plahotniuc are alte provocări în prezent.”

Între timp, în înregistrarea audio din 14 august, Plahotniuc a declarat:

„Pe lângă dorința de a-mi demonstra nevinovăția în instanțele din Republica Moldova, sunt motivat să mă întorc în patria mea pentru a-mi continua activitatea politică.”

Alte subiecte de urmărit

A fost o perioadă aglomerată – iată o trecere rapidă în revistă a câtorva știri importante de urmărit:

• Tarifele lui Trump au intrat în vigoare pe 7 august. Statele Unite au impus acum un tarif vamal de 25% pentru bunurile importate din Republica Moldova. La 31 iulie, Ministerul Economiei anunțase că a solicitat o perioadă de grație, dar nu a primit niciun răspuns. Țara se confruntă acum cu al treilea cel mai mare tarif din Europa, după Elveția (39%) și Serbia (35%). Cota de 25% este semnificativ mai mare decât cea a UE, de 15%.

• Fostul judecător Mihail Diaconu a fost găsit mort, cu o singură plagă prin împușcare la cap. Judecătorul picase procesul de vetting și era vizat în două dosare penale privind luarea de mită și traficul de influență. Poliția investighează moartea ca fiind, cel mai probabil, o sinucidere.

• ANRE a votat retragerea licenței MoldovaGaz pentru furnizarea de gaze naturale. Decizia a fost luată după ce MoldovaGaz nu a respectat noua lege ce impune separarea activităților de furnizare și transport. Întreprinderea de stat Energocom va prelua, de la 1 septembrie, furnizarea către cei 800.000 de clienți deserviți de MoldovaGaz. Clienții nu vor trebui să facă modificări, urmând doar să vadă un nume nou pe facturi. Acționarul majoritar al MoldovaGaz, compania rusă Gazprom, a reacționat furios, declarând că își va apăra poziția în instanță și acuzând Republica Moldova că a forțat această reorganizare prin noua lege7. De asemenea, Gazprom a răspândit numeroase informații false despre cum această schimbare ar urma să majoreze prețurile8.

• BNM a redus rata de bază de la 6,5% la 6,25%. Instituția a anunțat că inflația se temperează în linie cu prognozele sale și că va începe, în consecință, reducerea treptată a ratelor.

Bașcana Guțul, găsită vinovată

Pe 5 august, instanța a găsit-o vinovată pe bașcana Evghenia Guțul de infracțiuni legate de finanțarea ilegală a partidelor politice. Ea a fost condamnată la șapte ani de închisoare și va fi supusă confiscării unor bunuri în valoare de 40 de milioane de lei (aprox. două milioane de euro). Coinculpata sa, Svetlana Popan, a fost condamnată la 6 ani de închisoare și la confiscarea unor bunuri în valoare de nouă milioane de lei.

În urma pronunțării sentinței și a pedepsei, bașcana a fost încătușată în sala de judecată și trimisă la Penitenciarul nr. 13 pentru a continua arestul preventiv. Ea are la dispoziție 15 zile pentru a face apel, iar avocații au indicat că intenționează să procedeze astfel. Guțul va rămâne în Penitenciarul nr. 13 până la pronunțarea unei decizii finale asupra apelului, după care, dacă acesta va fi respins, va fi probabil transferată la Penitenciarul de Femei Rusca pentru a-și ispăși restul pedepsei.

Guțul a fost găsită vinovată de supravegherea directă a introducerii ilegale în țară a fondurilor Partidului Șor, de fals în acte pentru spălarea acestor bani și de distribuirea fondurilor către protestatari plătiți și alți membri ai rețelei criminale Șor. Doar între ianuarie și noiembrie 2022, această sumă a depășit 40 de milioane de lei (peste două milioane de euro).

Procuratura a deschis investigația în ianuarie 2022 și, în cele din urmă, a trimis dosarul în instanță în aprilie 2024. După două luni de ședințe preliminare, procesul a început și a durat aproximativ un an.

Reacții la verdict

Avocații bașcanei au calificat procedurile drept motivate politic, afirmând: „Aceasta nu este o judecată, ci o execuție publică.” Declarații similare au fost făcute de principalii politicieni pro-Kremlin din Republica Moldova, inclusiv Igor Dodon, Vasile Tarlev, Irina Vlah și Ion Chicu1. Niciunul dintre aceștia nu a abordat fondul cauzei.

Diverse oficialități „alese” din Rusia au comentat, printre care și deputatul Dumei de Stat a Federației Ruse, Konstantin Zatulin, care a spus:

„Cred că cea mai radicală modalitate de a rezolva problema actuală este avansarea rapidă a armatei ruse către granița Ucrainei cu Transnistria și Republica Moldova.”

El a prezentat sentința drept o represiune împotriva vorbitorilor de limbă rusă și a cerut o soluție militară.

Adunarea Populară a Găgăuziei a convocat o ședință extraordinară și a votat în unanimitate în sprijinul bașcanei, condamnând condamnarea acesteia ca fiind o persecuție politică. Ședința a fost suspendată fără o declarație oficială, fiind desemnată o comisie pentru redactarea unui text complet.

Aproape imediat au avut loc proteste în fața Penitenciarului nr. 13. Pe 10 august, poliția a reținut și a inculpat „zeci” dintre acești „protestatari” pentru acceptarea de bani ca să participe la acțiuni. Plățile documentate au fost între 200 și 400 de lei pentru participarea la protest și între 1.000 și 1.500 de lei pentru transportul protestatarilor cu mașinile.

O sentință foarte importantă

Condamnarea Evgheniei Guțul reprezintă un moment de referință în eforturile continue ale Republicii Moldova de a trage la răspundere marii infractori. În numeroase cazuri anterioare, condamnații au scăpat de justiție, adesea fugind din țară chiar înainte ca verdictul să fie pronunțat. Capacitatea sistemului judiciar de a o reține pe Guțul în țară și de a o aresta este o premieră. Aceasta ar trebui să le dea de gândit lui Vladimir Plahotniuc și altor persoane din interiorul și din afara Moldovei care se confruntă cu procese sau cereri de extrădare, atunci când se gândesc la ceea ce îi așteaptă.

În același timp, acest rezultat nu a fost obținut fără costuri, iar sistemul de justiție a fost supus unei presiuni fără precedent în încercarea de a o trage la răspundere pe bașcană.

Judecători și procurori, amenințați cu moartea

Judecătoarea Ana Cucerescu, care a condus procesul bașcanei, a fost supusă unei campanii de presiuni escaladate în faza finală a procesului. Sergiu Caraman, președintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a anunțat:

„Această judecătoare a fost supusă unor amenințări constante timp de câteva luni, inclusiv amenințări cu moartea, trimiterea de fotografii macabre cu persoane ucise și decapitate, apeluri telefonice repetate, inclusiv pe timp de noapte.”

El a mai anunțat și alte acțiuni, precum o campanie prin care adresa sa de email a fost falsificată (spoofing) și au fost trimise emailuri false în numele ei. Unele au ajuns la membri ai familiei și colegi, invitându-i la înmormântarea sa. Altele au fost transmise presei. Aceste emailuri, aparent trimise de judecătoare, anunțau că aceasta își dă demisia din cauza amenințărilor și presiunilor din partea guvernului2.

Judecătoarea Cucerescu activează de 14 ani și a fost transferată în februarie 2024 într-un complet specializat în cauze de corupție. Acolo, a judecat dosare importante, intrând uneori în conflict cu alți judecători și acuzându-i că au amenințat-o pentru a adopta anumite poziții. Are un istoric ferm de a respinge cererile inculpaților în procese penale grave de a părăsi țara cu promisiunea revenirii3.

Pe 6 august, șeful Poliției Naționale, Viorel Cernăuțeanu, a susținut o conferință de presă în care a prezentat detalii despre aceste ultime amenințări. El a anunțat și deschiderea unui dosar penal pentru amenințarea unei persoane cu funcție publică, menționând că acesta ar putea fi extins la o cauză de conspirație, întrucât se investighează conexiuni cu o organizație criminală.

Despre amenințări, el a declarat:

„Începând cu 31 iulie, au venit pe telefonul judecătoarei mesaje robotice, invitând-o la morgă. Tot în această perioadă, au început să sosească apeluri telefonice în birourile instituțiilor judiciare, unde angajații acestor instituții erau invitați la morgă pentru a recunoaște corpul judecătoarei. De asemenea, un alt mesaj SMS a fost trimis unor instituții media și unor persoane publice, menționând că judecătoarea în cauză a decedat și că persoanele care doresc să-și ia rămas-bun pot veni pe 3 august, cu indicarea unei locații.”

El a mai spus că aceasta a primit apeluri și mesaje 24 de ore din 24 de la diverse numere și conturi anonime de pe rețele sociale. Pe 1 august, a primit un mesaj prin care i se spunea că are o livrare de flori – care s-a dovedit a fi o coroană funerară.

După livrare, a primit un mesaj text cu fotografia unei persoane decapitate. Mesajul întreba dacă i-a plăcut cadoul (referindu-se la coroană) și adăuga „tu ești următoarea”.

În perioada 4-5 august, zeci de apeluri la 112 au fost făcute către poliție privind clădirea în care judecătoarea Ana Cucerescu locuia într-un apartament. Printre acestea s-au numărat amenințări cu bombă, sesizări că cineva ar fi fost înjunghiat mortal, rapoarte că etajul doi ar fi în flăcări și altele. Amenințări suplimentare cu bombă au vizat și clădirea instanței de judecată.

Această campanie nu s-a limitat la săptămâna dinaintea pronunțării deciziei, unele aspecte continuând de luni întregi. Cel mai recent, un e-mail public a început să circule, oferind o recompensă pentru judecătoarea Cucerescu, cu prețuri diferite pentru „vătămare minoră, vătămare corporală și omor”.

„Vecinii”

Pe tot parcursul acestui proces, judecătoarea Ana Cucerescu s-a confruntat cu o altă problemă – un vecin foarte neobișnuit. Bașcana Evghenia Guțul a fost reținută pe aeroportul din Chișinău în martie 2025, în timp ce încerca să zboare la Istanbul. Ulterior, a fost plasată în arest la domiciliu cu brățară electronică. Ea a solicitat să execute acest arest la domiciliu în apartamentul surorii sale… în aceeași clădire în care locuia judecătoarea Cucerescu.

Imediat după mutare, avocații Evgheniei Guțul au depus o cerere de recuzare a judecătoarei Cucerescu, invocând faptul că erau vecine și calificând situația ca fiind nepotrivită. Cererea a fost respinsă, dar fără îndoială a avut efectul de a-i semnala judecătoarei că știau adresa sa. Judecătoarea Cucerescu închiriază un apartament în această clădire din 2020, în timp ce sora lui Guțul a cumpărat un apartament acolo în 2023 – la câteva săptămâni după ce Guțul a câștigat alegerile în Găgăuzia. ZdG notează că blocul a fost construit de compania Exfactor – un finanțator major al campaniilor anterioare ale lui Șor4.

Alți judecători și procurori amenințați

Pe lângă judecătoarea care a condus procesul, judecătoarea Livia Mitrofan, membră a Consiliului Superior al Magistraturii, a fost și ea amenințată. Ea a primit mesaje de tipul „Tu ești următoarea. Ana va fi prima. Tu ești următoarea… Moarte.” și apeluri telefonice. Nu este clar ce acțiuni se dorea să fie influențate, însă judecătoarea Mitrofan a fost principal responsabilă de constituirea completurilor anticorupție sub care a fost judecată bașcana.

Procurorul anticorupție Ghennadi Epure, care a lucrat la acest caz, a primit, de asemenea, amenințări cu moartea și apeluri telefonice automate.

Ministerul Justiției a calificat aceste amenințări drept „inacceptabile într-o societate democratică” și a promis o anchetă rapidă.

Alte știri despre Șor și războiul hibrid

Iată o sinteză a altor subiecte importante legate de războiul hibrid al Rusiei împotriva Republicii Moldova:

• Procesul Marinei Tauber s-a încheiat pe 4 august. Lidera de rang înalt din rețeaua Șor este acuzată de obstrucționarea justiției și finanțare ilegală a partidelor. Procurorii au cerut 13 ani de închisoare. Verdictul și sentința sunt programate pentru 30 septembrie. Marina Tauber se află în Rusia, după ce a părăsit țara în ianuarie.

• Partidele lui Șor se confruntă cu sancțiuni și lichidări. Blocul Pobeda (Victorie) al lui Șor nu va participa la viitoarele alegeri, după ce Curtea Supremă de Justiție (CSJ) le-a respins apelul. Blocul fusese anterior împiedicat să candideze de către Comisia Electorală Centrală (CEC), în calitate de succesor al unui partid declarat neconstituțional. În același timp, CEC a publicat rezultatele unui audit al partidelor Renașterea, Forța de Alternative și de Salvare a Moldovei, Șansa și Pobeda (Victorie), precum și al candidatei independente Victoria Furtună. Auditul a analizat cheltuielile din perioada 1 iulie – 31 octombrie anul trecut, în timpul referendumului și al alegerilor prezidențiale, și a concluzionat că partidele au colaborat într-un mod „camuflat”. S-au constatat cheltuieli masive nejustificate, iar raportul a menționat că aceste încălcări „constituie un pericol real pentru integritatea proceselor democratice și electorale, inclusiv pentru securitatea națională a Republicii Moldova”. CEC a recomandat lichidarea Partidului Șansa și limitarea activității partidelor Renașterea și Forța de Alternative și Salvare a Moldovei. De asemenea, a recomandat ca Serviciul Fiscal de Stat (SFS) să plaseze inspectori la sediul partidului Viitorul Moldovei, condus de Vasile Tarlev, și să solicite prezența lor la achizițiile de la furnizori. În urma sesizărilor CEC și ale Serviciului de Informații și Securitate (SIS), Ministerul Justiției a anunțat intentarea unei acțiuni în judecată pentru dizolvarea partidelor Renașterea, Forța de Alternative și Salvare a Moldovei și Pobeda (Victorie).

• Mihail Bagas a pledat vinovat pentru finanțare ilegală de partid în numele lui Ilan Șor. Bagas a recunoscut că a transferat 452.700 de dolari de la Ilan Șor către Adrian Culai pentru a finanța noul partid ALDE. Această schemă a fost expusă după ce lidera ALDE, Arina Spătaru, a acționat sub acoperire și a cartografiat rețeaua Șor – poveste relatată încă din 2023. Bagas le-a spus colegilor din ALDE la acea vreme că nu se poate alătura partidului, deoarece candida din partea Partidului Liga Orașelor și Comunelor (LOC) la primăria Chișinăului. Când ALDE a dorit să își desemneze și el un candidat în cursa respectivă, Bagas nu a fost de acord, dar a preferat să lase decizia la latitudinea lui Șor. Pentru infracțiunea comisă, riscă o pedeapsă de trei– șase ani de închisoare, dar ar putea beneficia de o reducere cu o treime a sentinței pentru cooperare și recunoașterea vinovăției.

• Ilan Șor a chemat la un protest permanent în centrul Chișinăului – oferind 3.000 USD pe lună oricărei persoane care participă. Poliția amintește cetățenilor că, deși libertatea de întrunire este garantată, protestele plătite nu sunt și participanții pot fi arestați dacă acceptă bani.

• Marina Tauber afirmă că va conduce un flash mob în Piața Marii Adunări Naționale pe 16 august, ca parte a acestei acțiuni. Ea a estimat participarea a 10.000 de persoane și a reiterat oferta financiară a lui Șor, declarând5:

„Liderul nostru, Ilan Mironovici Șor, promite să deschidă conturi pentru fiecare persoană care va fi cu noi în Piața Marii Adunări Naționale și, pentru a vă compensa timpul, va plăti un salariu de 3.000 de dolari pe lună.”

Tauber se află în Rusia. Poliția a avertizat din nou împotriva participării la proteste plătite și i-a cerut primarului Ceban să nu emită autorizație pentru acest protest. Primarul a calificat cererea drept politică și înșelătoare, precizând că nu are atribuții legale pentru a interzice protestele6.

• Propaganda în limba engleză a lui Șor se intensifică. Săptămâna aceasta, Victoria Șapa, una dintre reprezentantele lui Șor în Statele Unite, a participat la podcastul lui Mario Nawfal, unde a vorbit despre „oprimarea politică” și „amenințările la adresa libertății de exprimare” din Moldova. Ea a făcut referire la elemente din conferința MEGA de la Chișinău și a încercat să prezinte Moldova ca pe o dictatură controlată de Maia Sandu. Nawfal este un influencer din zona crypto, redistribuit anterior de Elon Musk. The Guardian a relatat recent că, în 2025, acesta s-a orientat spre promovarea mesajelor pro-ruse și susținerea agresivă a lui Călin Georgescu și a extremei drepte din România. Pentru a citi mai multe despre Victoria Șapa și legăturile ei cu Șor și mișcarea MEGA, vezi articolul nostru anterior aici.

Pe 16 octombrie 1791, prințul rus Grigori Potemkin a murit într-un câmp pustiu din ceea ce este astăzi Republica Moldova. Prințul se îmbolnăvise în timpul ultimei sale mari campanii de expansiune imperială rusă și încerca să călătorească de la Iași spre orașul Nikolaev din actuala Ucraină – oraș pe care el însuși îl fondase. Potrivit istoricului și biografului său, Simon Sebag Montefiore, marele prinț a murit înconjurat de curtea sa ambulantă formată din nobili ruși, cazaci ucraineni, boieri moldoveni și chiar câțiva țărani care treceau întâmplător prin zonă. Această curte ambulantă era remarcabilă atât prin dimensiune – circa cinci trăsuri pline cu personalități, soldați și servitori – cât și prin diversitate. Alături de o contesă rusă și numeroși nobili din întreg imperiul, prințul călătorea și cu preoți ortodocși, rabini evrei, mullah-i musulmani și alte persoane cu care obișnuia să poarte conversații filozofice, teologice și politice.

La momentul morții sale, Potemkin avea 52 de ani și era, de facto, conducătorul Imperiului Rus alături de țarina Ecaterina cea Mare, fiind iubitul și prietenul ei de o viață – și, posibil, soțul ei secret. După ce s-a îmbolnăvit la Iași de o febră necunoscută, Potemkin a decis să încerce să se întoarcă la palatul său din Nikolaev, aflat pe malul unui râu ce traversa orașul, sperând să se recupereze acolo. Însă convoiul său a parcurs doar aproximativ 40 de kilometri din Iași, înainte ca prințul să ceară să fie coborât din trăsură, spunând: „Vreau să mor în câmp.” Cazacii zaporojeni din alaiul său i-au construit un cort improvizat folosind sulițele și covoarele din trăsuri, iar acolo, în stepa moldovenească, Potemkin și-a dat ultima suflare. Ultimele sale cuvinte au fost adresate Ecaterinei: „Iartă-mă, mamă milostivă și suverană.”

Puțini oameni din Moldova știu că marele prinț rus – practic conducător al Imperiului și, posibil, soțul secret al țarinei Ecaterina cea Mare – a murit într-un câmp aflat la puțin peste o oră nord de Chișinău. Deși mulți din Moldova și din fostele teritorii ale Imperiului Rus cunosc numele Potemkin, acesta este adesea asociat doar cu vasul de război Potemkin, cunoscut pentru rolul său în Revoluția Rusă și ulterior imortalizat în filmul cu același nume regizat de Serghei Eisenstein.

În deceniile de după moartea sa, intriga de la curtea imperială și ulterior rescrierea istoriei de către regimul sovietic au marginalizat povestea prințului și au redus-o în mare parte la o anecdotă – construcția așa-numitelor „sate Potemkin”. Mitul se referă la turul de inspecție din 1787 al țarinei Ecaterina cea Mare în Novorossia și Crimeea – teritorii recent cucerite de Potemkin pentru ea. Se spunea că el ar fi mers înaintea caravanei imperiale, construind sate false populate cu actori și decoruri asemănătoare platourilor de filmare, pentru a o impresiona pe împărăteasă cu „dezvoltarea” noilor sale teritorii.

În realitate, Potemkin nu a construit sate false. Dimpotrivă, el a fondat orașe precum Odesa, Herson și altele. Potrivit biografului său, Simon Sebag Montefiore, prințul s-a implicat personal și cu mare atenție în proiectarea străzilor, a infrastructurii și a aspectelor practice ale noilor orașe.

Totuși, ideea de „sat Potemkin” – o fațadă menită să ascundă o realitate urâtă – a rezonat puternic în percepția celor care urmăreau Uniunea Sovietică și continuă să fie folosită și astăzi. Povestea satelor Potemkin a reapărut în presa internațională, inclusiv în multe articole despre construcțiile haotice realizate de Rusia înainte de Jocurile Olimpice de la Soci din 2014.

Reducerea lui Potemkin la o glumă istorică sau la un simplu termen metaforic, rupt de omul real, s-a schimbat în ultimul deceniu, pe măsură ce Rusia lui Putin a reînceput să-l valorifice pe Potemkin și să-i celebreze realizările, reîmbrățișând proiectul imperial pe care acesta l-a întruchipat. Pe 16 octombrie 2016, la 225 de ani de la moartea sa, un monument și un complex memorial la locul unde a murit au fost renovate cu sprijinul Ambasadei Rusiei în Moldova, al unor companii rusești și al unor grupuri civice. Cu această ocazie și la alte renovări ulterioare, unele cauzate de acte de vandalism, organizatorii au căutat să sublinieze rolul important jucat de Potemkin în dezvoltarea Moldovei ca parte a Imperiului Rus.

La începutul acestui an, am vizitat acest monument pentru a înțelege mai bine această locație izolată și pentru a observa cum este comemorat Potemkin. Deși există drumuri bune între Chișinău și memorial, pentru cea mai mare parte a traseului, Google Maps a decis că ar fi mai bine să fac un ocol printr-un câmp. După ce am coborât o pantă noroioasă cu înclinație de 30 de grade, mașina mea – care din fericire este un 4x4 – a reușit să iasă din noroi și să ajungă la doar câteva sute de metri de monument – și de un drum modern, asfaltat foarte bine.

Subscribe now

Locul are un aer auster, fiind foarte izolat și singuratic. Se află pe o colină mică, printre câmpuri ondulate, nu departe de un sat. Dar majoritatea celor care trec pe lângă el – probabil în drum între Chișinău și Iași, România – probabil nici nu observă acest mic obelisc de pe marginea drumului. Ca multe monumente și memoriale din orașele mici din Moldova și din întreaga lume, locul dă impresia că este bine îngrijit, dar rar vizitat. Cel mai probabil, un număr restrâns de localnici devotați și autoritățile regionale întrețin memorialul și păstrează vie amintirea lui Potemkin, în timp ce restul lumii a trecut, în mare parte, mai departe.

Dacă în Moldova prințul rus este rareori amintit, nu același lucru se poate spune despre Rusia lui Putin. Motivul pentru această redescoperire a aprecierii față de prințul decedat de mult timp își are rădăcinile în proiectul imperial care i-a definit viața. Potemkin a contribuit la formularea și implementarea politicii Ecaterinei cea Mare privind expansiunea spre vest, prin Ucraina și, în cele din urmă, până în Moldova. El a fost responsabil pentru prima anexare rusă a Crimeei, în 1783, și ulterior pentru încorporarea de noi teritorii, numite „Novorossia”, unde Potemkin a devenit guvernator general.

Cuceririle sale și proiectele ambițioase de construire de orașe și colonizare au fost esențiale pentru ca Ecaterina să poată revendica pe deplin titlul pe care țarii ruși îl foloseau deja de peste un secol: „Țar al tuturor rușilor: Mari, Mici și Albi”, denumiri care se refereau la actualele Rusia, Ucraina și Belarus. Termenul „Mica Rusie” este considerat astăzi în Ucraina profund peiorativ și imperialist.

Deși Potemkin a murit în Moldova și a desfășurat campanii active împotriva Imperiului Otoman pe teritoriul actual al țării, Moldova nu a fost integrată în Imperiul Rus decât în 1812. Igor Cașu, directorul Arhivelor Naționale ale Moldovei, mi-a explicat că Moldova anilor 1790 era, în esență, o zonă tampon între imperii. Regiunea era guvernată prin domni locali și boieri, sub suzeranitate otomană, dar fără un control direct din partea Sublimei Porți. Garnizoanele otomane dețineau cetăți de graniță, unde înființau puncte comerciale și administrau terenurile din imediata vecinătate. Dincolo de aceste zone, cetățenii otomani nu aveau dreptul de a deține pământ și era interzisă construirea de moschei.

Totuși, această situație nu reflecta un tip real de independență sau libertate. De la alungarea ultimului domnitor independent al Moldovei, Dimitrie Cantemir, după alianța eșuată cu Rusia din 1711, Moldova a fost condusă de o serie de comercianți greci numiți de otomani. Acești domnitori străini își cumpărau funcția și foloseau regiunea – precum și părți învecinate din România – ca pe o pușculiță personală, exploatând regimul încă feudal pentru taxe și stoarcerea puținelor resurse locale. Viața într-o zonă tampon între imperii, exploatată de stăpâni străini, era o realitate dură pentru populația majoritar țărănească din teritoriul care formează astăzi Republica Moldova.

Astăzi, Moldova este un stat independent care se confruntă din nou cu amenințarea unei Rusii imperiale în expansiune, ce încearcă să transforme regiunea într-o nouă zonă tampon. Istoria proiectului imperial al lui Potemkin continuă să arunce o umbră lungă asupra actualității. În eseul său „istoric”, publicat în iulie 2021, intitulat „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”, Vladimir Putin nu îl menționează pe Potemkin pe nume, dar elogiază realizările acestuia, concentrându-se în special pe războaiele împotriva Imperiului Otoman, care au dus la crearea Novorossiei. Putin a făcut ca acest eseu să devină lectură obligatorie pentru soldații ruși în perioada premergătoare invaziei pe scară largă din februarie 2022.

Referințele directe la Potemkin sunt și mai evidente în regiunea separatistă Transnistria, aflată sub controlul unui guvern marionetă al Rusiei și ocupată de soldați ruși. Acolo, generali ruși din acea perioadă, în special Alexandr Suvorov, apar pe bancnote, iar corpul de cadeți al forțelor armate transnistrene poartă numele „Alteța Sa Serenisimă Prințul G.A. Potemkin-Tavriceski”.

Între timp, în Ucraina, moștenirea lui Potemkin este și ea prezentă – deși nu cu nostalgie. În decembrie 2022, Consiliul Municipal din Odesa a îndepărtat o statuie a fondatorilor orașului, înfățișând-o pe Ecaterina și pe Potemkin. Ulterior, peste 23.000 de cetățeni ucraineni au semnat o petiție adresată președintelui Zelenski, cerând ca statuia să fie folosită într-un schimb de prizonieri cu Rusia. Pe cine doreau în schimb? Un raton furat din grădina zoologică din Herson.

Poate cel mai elocvent eveniment care leagă războaiele imperiale din secolul XVIII de prezent a avut loc în octombrie 2022, când forțele ucrainene se pregăteau să elibereze orașul Herson. Drept unul dintre ultimele acte ale ocupației, armata rusă a furat oasele lui Potemkin din locul lor de veci din catedrala orașului și le-a dus în Rusia. Furtul rămășițelor lui Potemkin și mutarea lor dintr-un oraș fondat de el într-o locație necunoscută din Rusia subliniază cât de vie este istoria secolului XVIII în ochii Kremlinului.

Între timp, în Moldova, puțini știu că într-un câmp izolat există un monument dedicat morții unuia dintre cei mai mari oameni de stat ai secolului XVIII și arhitect al hegemoniei rusești în regiune.

Ceea ce a fost uitat în Moldova a fost, cu siguranță, păstrat viu în Rusia, pe măsură ce umbra acestui om și a unei epoci imperiale trecute se proiectează asupra unui nou val de război și suferință în Europa.

Acest articol a fost scris în colaborare cu echipa Journo Birds. A apărut inițial în versiune tipărită în Eesti Ekspress, un ziar în limba estonă.

După reținerea sa la aeroportul din Atena pe 22 iulie, autoritățile elene l-au arestat oficial pe Vladimir Plahotniuc, pe 23 iulie. El și Constantin Țuțu sunt, în prezent, încarcerați la Korydallos, cea mai mare închisoare din Grecia, o facilitate de maximă securitate, cunoscută pentru condiții supraaglomerate și spartane. Ambii au fost filmați în timp ce erau aduși către instanță în cătușe, iar Cu Sens a difuzat imagini cu aceste transferuri, arătând că sunt transportați sub escortă armată.

Detalii recente oferă lumina asupra modului în care Plahotniuc a trăit în fugă. ZdG relatează că, vila luxoasă, unde locuiau în afara Atenei, avea tarife de închiriere între 4.300 $ și 8.600 $ pe noapte. Datele de călătorie arată că Plahotniuc, Țuțu și Elizaveta Kuznetsova (Miss Moldova 2019) au călătorit împreună în Bulgaria în 2024: ei doi sub identități false, ea cu pașaport moldovenesc. Unele surse au menționat-o ca soție sau amantă1. Presa elenă afirmă că Țuțu acționa ca un fel de bodyguard pentru oligarhul fugar.

Poliția greacă a depistat 21 de documente false de identitate, care reflectau șase identități diferite pentru Plahotniuc:

– în pașaport rus: „KIRSANOV Stanislav”

– în cel românesc: „ANTOHE Mihai”

– în cel irakian: „AL SHAHEEN Fereyduon Shaheen Yako” (avea și un pașaport vanuatuan cu acest nume).

Țuțu deținea și el mai multe identități false.

Presa elenă relatează că o greșeală legată de unul dintre aceste documente a dus la arestarea sa. În împrejurări care rămân neclare, poliția elenă a intrat în posesia unui act de identitate grecesc emis pe numele său fals „Kirsanov” în timpul unei anchete privind furturi de vehicule de la un dealer auto din Attica de Vest. Actul de identitate părea suspect și a declanșat o investigație. Detaliile privind legătura, dacă există vreo legătură, dintre Plahotniuc și furturile de mașini rămân neclare.

Noi detalii despre relația lui Plahotniuc cu Kremlinul

Această săptămână, The Insider a publicat o anchetă, semnată de o echipă condusă de jurnalistul Christo Grozev, care oferă detalii despre relațiile lui Plahotniuc cu Rusia. Investigația se bazează pe informațiile furnizate de Malenkaya Strana din mai, potrivit cărora Plahotniuc călătorea frecvent la Moscova în ultimii doi ani.

Prima sa călătorie a fost în iunie 2024, când s-a întâlnit cu Dmitry Kozak pentru a discuta revenirea în politica moldovenească. A călătorit sub una din identitățile false, iar Kremlinul i-a facilitat o mașină la aeroport cu plăcuțe speciale, indicând că nu trebuie oprită. The Insider a comparat datele zborurilor cu lista publică a identităților sale – și a identificat numele „Mikhail Taușanov” (cetățean al României, Ucrainei și Rusiei) care corespundea. Taușanov/Plahotniuc a călătorit la Moscova în iunie și octombrie 2024 și martie–aprilie 2025. S-ar fi întâlnit cu Kozak și la Minsk, cel puțin o dată.

Aceste interacțiuni ar fi deschis calea unei posibile întâlniri directe cu Putin, deși nu se știe dacă aceasta s-a concretizat.

La una dintre întâlniri, Kozak i-ar fi spus: „Înțelegeți că tot ce se întâmplă acum în Moldova este în mare parte vina dumneavoastră? Ați avut toată puterea, dar ați făcut ce ați vrut.” La care Plahotniuc ar fi răspuns că lucrează pentru a corecta greșelile trecutului și era pregătit să revină în Moldova – dar că nu putea face asta singur.

Nu este clar ce rol urma să joace în alegerile din acest an sau dacă a avut un rol ascuns anul trecut2.

Întreaga investigație merită cu adevărat să fie citită în întregime – aici este în engleză (dar o găsiți și în versiunea rusă a site-ului).

Extradarea – către Moldova sau Rusia?

Pe 23 iulie, la o zi după ce poliția greacă l-a reținut pe Plahotniuc, Rusia l-a plasat pe lista persoanelor căutate de Interpol. Guvernul rus a precizat că este căutat în două dosare. Primul, un dosar din 201, în care este acuzat că a organizat tentativa de asasinat a lui Renato Usatîi. Al doilea, un mandat de arestare din 2019 pentru spălare de bani la scară largă și trafic de droguri. Rusia solicită oficial extrădarea sa.

Șeful Poliției din Moldova, Viorel Cernăuțeanu, a declarat:

„Ceva ne spune că solicitarea Rusiei este pur și simplu o încercare de a-i oferi lui Plahotniuc protecție și libertate.”

Pe 24 iulie, Moldova a depus oficial o cerere de extrădare.

Cernăuțeanu a susținut că Moldova are prioritate legală, deoarece reținerea lui s-a bazat pe solicitarea Moldovei, și și-a exprimat speranța că autoritățile elene nu vor cădea în jocul Rusiei.

Dar ce se urmărește, de fapt, prin tot acest joc?

A urmat o serie de întorsături neașteptate. Pe 28 iulie, Procurorul General al Moldovei a declarat că Plahotniuc intenționează să conteste extrădarea în Moldova. La scurt timp după această declarație, avocatul lui Plahotniuc, Lucian Rogac, a emis o declarație în care spunea:

„Vladimir Plahotniuc a depus oficial o cerere prin care acceptă necondiționat să fie extrădat în Republica Moldova.”

Această cerere de extrădare rapidă a fost transmisă autorităților elene pe 29 iulie.

În același timp, atât Vladimir Plahotniuc, cât și Constantin Țuțu sunt, potrivit relatărilor, pregătiți să conteste extrădarea lor în Rusia.

Potrivit lui Lucian Rogac, cererea oficială moldovenească încă nu a fost înregistrată în Grecia. El a declarat că, odată ce va fi înregistrată, clientul său ar putea fi extrădat în Moldova în termen de 12 până la 30 de zile.

Plaha revine pe rețelele sociale

Avocatul lui Plahotniuc, Lucian Rogac, pare acum responsabil de crearea și administrarea paginilor sociale ale clientului său. El a declarat că „de acum înainte, toate informațiile despre clientul nostru vor fi publicate pe paginile oficiale din rețelele de socializare, asociate numelui său.”

Au fost create conturi noi după arest: Telegram (24 iulie), YouTube (23 iulie), Instagram (iulie – dată neprecizată) și TikTok (fără dată).

Interesant, o pagină nouă de Facebook a fost creată pe 18 iulie 2025 – cu patru zile înainte de arestare – listându-l ca „politician”. Aceasta este acum actualizată de avocat cu declarații oficiale.

Un alt oligarh fugar în știri: Veaceslav Platon

Și Veaceslav Platon a apărut în actualitate – a fost eliberat sub cauțiune de 330.000 lire sterline de o instanță din Marea Britanie. Procurorii i-au refuzat cererile de cauțiune de două ori, pe motiv că are resurse nelimitate și reprezintă un risc de fugă. De această dată, cererea a fost acceptată, dar sub monitorizare electronică, restricții de domiciliu și raportare la poliție de trei ori pe săptămână. Cauțiunea este valabilă până pe 22 septembrie (pentru moment), iar audierile finale de extrădare sunt programate între 24–28 noiembrie. Procurorii moldoveni sunt încrezători că Platon va fi extrădat.

Tot săptămâna aceasta, o instanță din Moscova i-a dat o condamnare de 24 de ani de închisoare într-un dosar legat de spălarea de bani din „Laundromatul rusesc”. Nu se știe dacă solicită și extrădarea sa.

La eliberare, a postat o fotografie pe Telegram, scriind:

„Salut, dragii mei prieteni, sunt din nou cu voi!!! Destul de bătut, dar nu învins”

În această vară, am avut știri despre toți cei trei oligarhi fugari din Moldova. Doi așteaptă extrădări, în timp ce Ilan Șor rămâne în Rusia, folosindu-și abilitățile de spălare de bani pentru Kremlin. Ce va urma pentru Platon și Plahotniuc rămâne de văzut.

Vom continua relatarea și vă vom ține la curent cu evoluțiile.

Pe 30 iulie, președinta Maia Sandu a prezidat o ședință a Consiliului Suprem de Securitate (CSS), după care a susținut o conferință de presă, în care a declarat:

„Federația Rusă vrea să controleze din toamnă R. Moldova și pregătește o imixtiune fără precedent în alegerile din septembrie. (…) Kremlinul pregătește investiții în mai multe vehicule politice pentru a-și băga oamenii în următorul Parlament cu scopul de obține controlul asupra puterii în R. Moldova”.

Președinta a precizat că Kremlinul pregătește trei facțiuni captive pentru aceste alegeri:

1. Suveraniștii, „care nu au nimic de-a face cu suveranitatea țării noastre”;

2. Șor și partidele afiliate lui, despre care a menționat că vor organiza proteste agresive, vor vandaliza instituții publice și vor desfășura acțiuni masive de corupere a alegătorilor;

3. Partide false pro-europene.

Referindu-se la aceste acțiuni, președinta a declarat:

„Toate aceste proiecte sunt coordonate dintr-un singur centru și sunt, în mare parte, finanțate prin scheme criminale asociate cu Șor.”

Președinta a mai menționat că și unii candidați independenți ar putea fi controlați de acest „centru”. În ceea ce privește mecanismele de imixtiune, președinta a enumerat mai multe, printre care: mituirea alegătorilor, campanii externe de manipulare informațională, atacuri cibernetice, proteste plătite, cooptarea unor elemente ale Bisericii, colaborarea cu crima organizată și tentative de sabotare a votului din diasporă.

Despre mituirea alegătorilor, a menționat că aceste forțe plănuiesc să transfere 100 de milioane de euro doar prin criptomonede.

În încheiere, președinta a lansat un apel la mobilizare:

„Dragi cetățeni, ne așteaptă o perioadă complicată. Vom fi supuși unei imixtiuni externe bine planificate, cu resurse financiare enorme și implicarea grupărilor criminale. Asta nu trebuie să ne sperie, ci să ne mobilizeze. Trebuie să fim vigilenți. Instituțiile noastre au o misiune importantă și știu ce au de făcut. Dar și cetățenii au o mare responsabilitate. Viitorul Republicii Moldova depinde de fiecare dintre noi – de informația pe care o consumăm, de acțiunile noastre, de ceea ce credem și cum luăm deciziile. Și cu toții, cei care suntem legați de Moldova și iubim Moldova, vrem un viitor european pentru țara noastră, în pace și bunăstare, aici, acasă.”

PAS vs Lumea?

Implicarea președintei Sandu este destul de clară – partidele lui Ilan Șor, Socialiștii și aliații lor, precum și Blocul Alternativa al primarului Ceban sunt toate proiecte controlate central de Kremlin. Nici lor nu le-a scăpat mesajul, iar Igor Dodon a catalogat situația drept o formă de „crimă de gândire”, declarând:

„Dacă ești eurosceptic, dacă critici regimul sau pur și simplu ai o opinie diferită de cea a Maiei Sandu, ești numit ‘hibrid’, ‘criminal’, ‘agent străin’, ‘dușman’, ‘amenințare pentru societate’… Paranoia guvernului a ajuns la o etapă clinică. Ne confruntăm cu o campanie electorală plină de abuzuri, intimidări, represalii politice – și toate acestea cu aprobarea tacită a birocraților europeni de la Bruxelles.”

Primarul Ceban a declarat că implicația este că „Cine nu e cu noi [PAS], e împotriva țării. Ceea ce nu este adevărat.”

Notă a autorului (n.r.- David Smith): Fără să-mi exprim (deocamdată) propria opinie despre cât de corect este acest cadru de interpretare, vreau să subliniez cât de clar structurează el restul acestei sinteze. În trecut, obișnuiam să separ știrile politice, cele electorale, cele legate de Șor / războiul hibrid, reformele din justiție și anticorupție în categorii distincte. Voi păstra aceste structuri pe cât posibil, însă veți observa mai jos cum aceste grupe încep să se contopească – actualizările electorale, Șor, MEGA și alte noutăți se leagă tot mai mult de aceiași actori. Sezonul electoral a început cu adevărat, iar acțiunile hibride și dezinformarea sunt pe cale să se intensifice masiv. Vom face tot posibilul să selectăm esențialul și să vi-l aducem într-o formă cât mai obiectivă.

Totuși, acest lucru necesită multă muncă, așa că, dacă puteți…

Subscribe now

„Blocul Patriotic al Socialiștilor, Inimii Moldovei și Viitorului Moldovei”

Pe 29 iulie, partidele PSRM, Inima Moldovei și Viitorul Moldovei s-au înregistrat oficial la Comisia Electorală Centrală (CEC) pentru a participa la alegerile parlamentare în calitate de bloc. În ciuda declarațiilor sale puțin entuziaste din săptămâna precedentă, liderul comuniștilor, Vladimir Voronin, nu s-a alăturat lor. Un reprezentant al Partidului Comuniștilor a explicat că formațiunea încă ia o decizie oficială, dar este probabil să se alăture blocului mai târziu.

Nota autorului: Pentru simplitate, ne vom referi la acest bloc drept „Blocul Patriotic” de acum încolo. De asemenea, vom folosi uneori termenul „suveraniști” – una dintre principalele modalități prin care ei înșiși se descriu.

Liderii celor trei partide din „Blocul Patriotic” au călătorit la Moscova, la începutul lunii iulie, și au anunțat crearea blocului la scurt timp după întoarcerea lor la Chișinău (22 iulie). Ulterior, au organizat un miting comun pe 26 iulie și s-au înregistrat oficial ca bloc electoral pe 29 iulie1.

Un miting „patriotic”

Pe 26 iulie, „Blocul Patriotic” a organizat un miting „patriotic” în centrul Chișinăului. Aproximativ 10.000 de persoane s-au adunat pentru marș și miting într-una dintre cele mai fierbinți zile ale anului de până acum. Vorbind mulțimii, Irina Vlah, lidera partidului Inima Moldovei, a declarat: „Oamenii ne-au spus să ne unim ca să dăm jos mizeria galbenă de la putere” (culoarea partidului PAS este galbenul). Socialistul Bogdan Țîrdea a strigat: „Soros e cu ei, Dumnezeu e cu noi.2”

Poliția afirmă că unii dintre protestatari au fost plătiți să participe. A fost publicat un videoclip în care un bărbat împarte bani la finalul mitingului, iar poliția a atras atenția asupra unui caz care implică două fete, de 14 și 17 ani, cărora li s-a promis bani de către un bărbat la telefon, dacă veneau la protest.

În urma protestului, poliția a identificat mai multe grupuri care au fost plătite cu câte 300 de lei, inclusiv 13 persoane care au fost remunerate „la sediul unui partid” din Orhei după încheierea evenimentului.

Partidul Socialiștilor a negat implicarea, declarând:

„nu avem nicio legătură cu persoanele care, potrivit unor informații, ar fi distribuit bani”

Totodată, partidul a numit întreaga situație o „provocare” (adică o înscenare).

Președintele Parlamentului și liderul PAS, Igor Grosu, a comentat acuzațiile astfel:

„Dodon s-a chinuit mult timp să-l slujească pe Șor pentru a-l mulțumi pe Putin. Acum a găsit cărăușul intermediar – Vlah care le asigură contactul. Vlah servește drept borsetă de transmitere a banilor și instrucțiunilor de la Șor la Dodon. Vreau să atrag atenția tuturor cetățenilor, inclusiv celor care au crezut vreodată în intențiile socialiștilor – este important să înțelegeți ca Dodon și Șor sunt aceeași gașcă lipită acum prin suportul lui Vlah. Ei nu lucrează pentru dvs, ei lucrează toți pentru Șor.

Este Șor conectat la Blocul Patriot?

ZdG a relatat că, în urma mitingului „Patriotic”, jurnaliștii săi au identificat-o în fotografiile de la eveniment pe activista cunoscută din rețeaua lui Șor, Ludmila Gortolomei. Aceștia au contactat-o fără să se identifice ca jurnaliști – întrebând doar cum a decurs evenimentul și dacă organizarea a fost satisfăcătoare. Gortolomei a răspuns, presupunând aparent că discută cu un superior din rețeaua lui Șor, și a oferit un raport detaliat despre eveniment. Întrebată cum merge colaborarea dintre socialiști și Pobeda (Victoria), a spus:

„Când au nevoie de mine, mă cheamă, mă duc și acolo. Dar când au nevoie de mine aici, îi ajut și aici. Oricum, au aceleași păreri. Cu aceeași opinie ca a socialiștilor, așa este și Pobeda.”

Ludmila Gortolomei a confirmat totodată că toți participanții la miting de care ea personal s-a ocupat au fost plătiți integral. Jurnaliștii ZdG au sunat din nou după 15 minute, de data aceasta s-au identificat ca fiind din presă și au întrebat din nou despre plăți. De această dată, ea a negat orice afiliere politică sau participare la miting, afirmând că a venit în oraș la cumpărături și doar trecea pe acolo.

Actualizări electorale și știri despre războiul hibrid

Majoritatea actualizărilor de astăzi vizează alegerile – fie activități de precampanie ale partidelor, fie încercări de a perturba alegerile sau de a interveni în desfășurarea acestora. Iată cele mai importante știri:

• Poliția a reținut 8 tineri care au adus bannere politice și două sicrie în fața administrației prezidențiale. Aceștia au încercat să fugă, dar când au fost prinși de polițiști au declarat că au fost plătiți cu câte 200 de lei pentru a transporta obiectele și a le instala pe peluză. Bannerele aparțineau partidului Moldova Mare al Irinei Vlah. Partidul a negat orice implicare, calificând acțiunea drept „o provocare murdară”.

• Partidul AUR al lui George Simion a activat o rețea transfrontalieră de dezinformare și a întors-o împotriva PAS și a Maiei Sandu. Acest lucru a fost relatat de publicația românească de investigație Context.ro, care a urmărit cum compania media românească DGI Multimedia Design SRL, aflată în spatele unei rețele de site-uri aparent independente ce promovează propaganda AUR, s-a extins în Republica Moldova. Site-uri precum 60m.ro și anchetatorii.ro sunt clonate acum în 60m.md și anchetatorii.md. Unele site-uri afișează jurnaliști fictivi ca autori ai articolelor și promovează narațiuni despre cum George Soros3 o controlează pe Maia Sandu etc. De asemenea, aceste site-uri îl susțin pe Ion Ceban și protestează împotriva interdicției de viză impuse de guvernul român. Investigația Context.ro documentează o rețea în creștere de site-uri web și conturi de social media care au devenit brusc active în Republica Moldova pentru a răspândi aceste mesaje.

• Serviciul Fiscal de Stat (SFS) a blocat conturile moldovenilor supuși sancțiunilor UE. SFS a blocat conturile bancare ale Victoriei Furtună, lui Alexei Lungu, Irinei Lozovan, lui Alexandr Nesterovschi, precum și ale blocului Victoria, companiei A7 și altor entități afiliate lui Ilan Șor și supuse sancțiunilor Uniunii Europene. Totodată, investigațiile arată că aceste sancțiuni sunt fundamental defectuoase în cazurile Victoriei Furtună, lui Vadim Grozavu și Alexei Lungu – întrucât aceștia sunt și cetățeni români. Atât timp cât folosesc pașapoartele românești, pot ignora sancțiunile europene.

• Igor Dodon susține că negociază cu Ion Ceban și blocul Alternativa. Dodon afirmă că cei doi discută despre o strategie coordonată în alegeri. Mai exact, el a spus că discuțiile se referă la reducerea riscurilor de „falsificări ale alegerilor, în special în străinătate”. Purtătoarea de cuvânt a primarului Ceban a negat orice întâlnire sau coordonare, declarând: „Nu discutăm strategii de campanie cu nimeni din afara blocului Alternativa.”

• După conferința MEGA, Brian Brown s-a întâlnit cu Ion Ceban și Igor Dodon (separat). Dodon a publicat despre întâlnire pe pagina sa de Facebook, numindu-l pe Brown un „vechi prieten” și spunând că au discutat despre „protejarea și promovarea valorilor tradiționale.” Brown nu a scris nimic despre întâlnirea cu Dodon, însă a publicat despre cea cu Ceban, afirmând că este „Mândru că am petrecut timp cu primarul Chișinăului, Ion Ceban. Un alt lider persecutat pe nedrept de liberali. Oficialii europeni vizează conservatorii și folosesc metode sovietice pentru a-și pedepsi oponenții.” În postarea sa de pe X, l-a etichetat în mod special pe JD Vance, afirmând că vicepreședintele „a avut dreptate” (făcând referire la discursul său de la München).

  Notă: site-ul mega2025.eu nu a publicat niciun comunicat de presă despre ziua a doua a conferinței. Nici pe rețelele sociale nu a apărut vreo postare. Deoarece înregistrarea la conferință s-a încheiat cu 24 de ore înainte de anunțarea sa (cel mai probabil), nu au fost prezenți nici jurnaliști. Vom reveni asupra acestui subiect dacă vom afla ce s-a întâmplat în ziua a doua.

  Actualizări politice și alte știri

  Iată o sinteză a principalelor subiecte ale săptămânii care nu țin de alegeri:

• Prețurile la energie electrică scad. Guvernul a aprobat solicitarea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică de a reduce tarifele. Premierul Recean a explicat momentul4 reducerii prețurilor, menționând că acestea s-au stabilizat pe piața internațională și…

  „pentru că ponderea energiei regenerabile în consum a crescut de aproximativ opt ori – adică energie mai ieftină și verde. Iar în ultimele luni am înregistrat recorduri de 30-40% din consumul zilnic.”

• Avocații au câștigat greva. După expirarea termenului inițial al grevei de 10 zile, Uniunea Avocaților a anunțat că va intra în grevă pe termen nelimitat, fără excepții pentru funcțiile critice. Președinta Maia Sandu a anunțat apoi că retrimite proiectul de lege în cauză în Parlament pentru revizuire. Deoarece Parlamentul este în vacanță, aceasta echivalează practic cu un veto și amână subiectul pentru noul legislativ. Avocații și-au suspendat greva după această victorie.

• Președinta Sandu a efectuat o vizită în Regatul Unit, unde s-a întâlnit cu Regele Charles al III-lea. În cadrul vizitei, ea s-a întâlnit și cu premierul Keir Starmer și a discutat despre sprijinul Marii Britanii pentru democrația din Moldova și despre relațiile comerciale bilaterale.

• Transnistria a anunțat o nouă majorare a prețurilor. Tarifele la utilități, transport public și alte servicii vor crește din nou în regiune. Aceasta este a doua scumpire din acest an, deși per ansamblu prețurile la utilități în Transnistria rămân mult mai mici comparativ cu restul Republicii Moldova.

  Vom reveni în curând cu o actualizare despre Vladimir Plahotniuc și ce urmează pentru oligarhii fugiți ai Moldovei.

  Moldova Matters este o publicație susținută de cititori. Pentru a primi noile articole și a sprijini munca noastră, ia în considerare abonarea – gratuită sau plătită.

Luni, 28 iulie, Moldova s-a trezit cu vestea surprinzătoare că cea de-a patra ediție a conferinței internaționale „Make Europe Great Again” (MEGA) se desfășoară la Chișinău. Mai exact, conferința a avut loc la hotelul Radisson Blu pe 28 și 29 iulie.

Tot luni, a apărut informația că mai multe persoane, care călătoreau spre conferință în calitate de vorbitori, au fost oprite la frontieră și returnate cu avionul. Printre acestea se numără eurodeputatul ceh Ondřej Dostál, purtătorul de cuvânt al partidului suveranist grec NIKI și activistul conservator american Brian Brown.

George Simion, lider al mișcării MEGA, susține că peste 10 lideri ai partidului AUR au fost, de asemenea, opriți și împiedicați să intre în Moldova.

Astăzi vom analiza cine a fost interzis, de ce, despre ce este această conferință și cum se înscrie ea în cadrul războiului hibrid dus de Rusia împotriva Moldovei.

Cine este Brian Brown?

Cel mai cunoscut dintre bărbații cărora li s-a interzis intrarea în Moldova și participarea la conferință este activistul conservator american Brian Brown. ZdG a menționat că Brown este „un apropiat al lui Donald Trump Jr.”, iar presa locală s-a referit în mare parte la el ca la un activist conservator asociat cu mișcarea MAGA. De asemenea, el are legături strânse cu politicieni și grupuri din Rusia și din regiune care sunt afiliate Kremlinului.

Brian Brown este președintele IOF, Organizația Internațională pentru Familie (International Organization for the Family). IOF este organizatoarea Congresului Mondial al Familiilor (World Congress of Families – WCF), al cărui președinte este, de asemenea, Brian Brown.

WCF și Brown au legături profunde cu Rusia încă din urmă cu decenii. Organizația a luat naștere în 1995, la Moscova, în cadrul unei întâlniri între figuri conservatoare din Rusia și SUA. Potrivit New York Times, această întâlnire, precum și acțiunile WCF care i-au urmat, au dus direct la alinierea actuală dintre Partidul Republican din SUA și Rusia lui Putin. Publicația notează că scopul organizației era „să creeze o rețea globală de conservatori cu viziuni similare pentru a lupta împotriva feminismului, homosexualității și avortului”.

WCF este desemnată drept „grupare extremistă” („hate group”) de către Southern Poverty Law Center. Organizația este creditată cu efortul de lobby care a dus la adoptarea legii rusești din 2013 privind „propaganda gay”, precum și cu inițiative similare pe care Rusia le exportă în prezent (adesea cu forța).

În 2018, Brian Brown a călătorit în Republica Moldova, unde președintele de atunci, Igor Dodon, a găzduit Congresul Mondial al Familiilor din acel an.

Cine a mai fost interzis la conferință?

Pe lângă Brian Brown, europarlamentarul ceh Ondřej Dostál a fost împiedicat să intre în Republica Moldova. Ca reacție, acesta a postat:

„Există un început pentru orice. Inclusiv pentru a fi deportat, în calitate de europarlamentar, dintr-o țară candidată la UE. Democrație în acțiune.”

Dostál este membru al partidului Stačilo! (Ajunge!), care se prezintă ca fiind de stânga, dar este înțeles ca o reambalare a fostului Partid Comunist al țării. Este un partid populist, cu poziții de extremă dreaptă și eurosceptice.

Politicianul grec Dimos Thanasoulas a fost și el interzis. Este listat drept purtător de cuvânt al partidului suveranist NIKI. Principala sa poziție politică este opoziția fermă față de drepturile persoanelor LGBTQ+.

Ondřej Dostál și Dimos Thanasoulas au fost refuzați la intrare și urcați în avioane care i-au readus în țările de origine. Pașaportul diplomatic al lui Dostál a fost confiscat și ulterior returnat după aterizarea avionului.

Brown a fost, în cele din urmă, lăsat să intre…

După ce a așteptat ore întregi un zbor care să-l ducă afară din țară, Brian Brown a primit în cele din urmă documentele oficiale care îl declarau persona non grata și a fost escortat către o cursă de expulzare. A înregistrat mai multe videoclipuri în timpul acestui proces, inclusiv unul filmat chiar în momentul în care părăsea aeroportul, urcând în avion.

La scurt timp după ce a înregistrat acest videoclip, Brown a fost urcat în avion, iar apoi a fost informat în ultimul moment că decizia a fost anulată și i se va permite să intre în Chișinău. Le-a mulțumit reprezentanților Ambasadei SUA pentru intervenția în favoarea sa, scriind:

În diversele sale videoclipuri, înainte de a fi în cele din urmă lăsat să intre, Brown a susținut că este deportat pentru că este conservator, a criticat dur guvernul Moldovei, acuzându-l că suprimă libertatea de exprimare, și a lăudat discursul de la München al lui JD Vance ca fiind o descriere exactă a situației din Europa – în special din Moldova.

De ce au fost interziși?

Serviciul de Informații și Securitate (SIS) al Republicii Moldova a emis un comunicat prin care justifică interdicțiile de intrare pentru mai multe persoane afiliate evenimentului MEGA. În comunicat se menționează:

„Aceste persoane urmau să participe la un eveniment cu organizatori obscuri, fără transparență de finanțare și cu legături dubioase cu gruparea criminală Șor. În baza informațiilor, unii participanți și organizatori au scopul de a promova o agendă extremistă, de subminare a integrității teritoriale și a democrației din Republica Moldova. De exemplu, unul din participanți este un promotor al războiului Rusiei împotriva Ucrainei, dar și un susținător fidel al ocupației Rusiei în teritorii ce nu-i aparțin, cu utilizarea narațiunii ostile de „protejare a intereselor cetățenilor ruși asupriți”, referindu-se inclusiv la regiunea transnistreană.”

Pe fundalul tensionat al securității regionale, SIS atrage atenția asupra unui șir de acțiuni camuflate sub forma unor evenimente civice sau culturale, care fac parte dintr-un spectru mai larg de acțiuni hibride întreprinse de către Rusia pe teritoriul Republicii Moldova. Aceste acțiuni se vor intensifica, iar instituțiile își vor exercita mandatul legal și vor acționa de fiecare dată în interesul Republicii Moldova și pentru a proteja ordinea constituțională.”

SIS a mai făcut apel la cetățenii Republicii Moldova să fie conștienți că „Participarea, chiar și neintenționată, la asemenea acțiuni orchestrate de forțe externe comportă riscuri juridice potențiale, documentate de către organele de aplicare a legii.”

Ziua 1 a Conferinței MEGA la Chișinău

În ciuda faptului că SIS a calificat evenimentul drept un element al războiului hibrid al Rusiei împotriva Moldovei și în ciuda interdicțiilor de intrare, conferința a avut loc. În materialele pre-eveniment (vom reveni mai jos la ce înseamnă „pre-eveniment”), conferința a fost intitulată „Moldova între Est și Vest” și prezentată astfel:

„Conferința MEGA se va desfășura sub auspiciile unei mari distincții internaționale, și anume distincția dintre lumea lui Donald Trump și lumea lui George Soros – lumea președintelui american reales la Casa Albă și lumea miliardarului american George Soros, făurită, construită, implementată și susținută încă de la începutul anilor ’90.”

În prima zi, 28 iulie, George Simion a deschis conferința prin videoconferință. El a declarat (printre altele):

„După cum știți, am interdicție de a intra în Republica Moldova și ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile cu participanții la evenimentul MEGA de la Chișinău este groaznic. Dictatură în cea mai pură formă, susținută de actuala administrație a Comisiei Europene și de Ursula von der Leyen. (…)”

A continuat apoi să vorbească împotriva suveranității Moldovei, afirmând că țara este o parte integrantă a României.

Brian Brown a luat de asemenea cuvântul, începând cu: „N-am dormit de vreo 55 de ore”, și continuând să relateze propria odisee personală. A echivalat tentativa de a i se bloca intrarea în țară cu comunismul, iar comunicatul de presă al evenimentului menționează că aceasta ar fi un abuz al „regimului Maia Sandu”.

Alți vorbitori au continuat în același registru, cu excepția Lordului Baron Martin Callanan, membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie. Acesta a vorbit despre necesitatea de a sprijini Ucraina, afirmând că invazia Rusiei este „nu doar o gravă încălcare a dreptului internațional, ci un atac direct asupra principiilor de libertate, democrație și suveranitate națională pe care noi, ca mișcare conservatoare, le prețuim profund.1”

Participanții din Moldova – Suspecții de serviciu

Din partea moldovenească, au participat reprezentanți ai partidului Democrația Acasă condus de Vasile Costiuc, Victoria Furtună de la partidul Moldova Mare, fostul prim-ministru Vlad Filat și alte figuri afiliate cu AUR. Deputatul Gaik Vartanean a fost fotografiat pe coridoarele evenimentului. Vartanean este mâna dreaptă a primarului Ion Ceban și a doua figură ca importanță din partidul MAN.

La eveniment au fost văzuți și analistul economic Veaceslav Ioniță și Igor Munteanu.

Per ansamblu, conferința a reunit un amestec interesant de afiliați ai lui Șor și oportuniști politici. Vom reveni asupra politicienilor moldoveni prezenți la conferință și contribuțiilor lor la discuții după încheierea evenimentului.

De ce a fost surprinsă presa de Conferința MEGA?

Nu pot vorbi în numele întregii prese, dar eu, personal (n.r. -e vorba de David Smith) fost luat prin surprindere de această veste. Moldova Matters a urmărit îndeaproape mișcarea MEGA, încă de când Elon Musk a lansat-o la începutul acestui an. Pentru mulți din Moldova, primul anunț că acest eveniment are loc a venit în momentul în care diverse persoane au început să posteze videoclipuri de la aeroport, afirmând că li s-a interzis intrarea în țară. Cum este posibil ca o conferință internațională a grupurilor de extremă dreaptă să aibă loc la Chișinău fără să fi fost anunțată din timp? Răspunsul cel mai probabil este – intenționat.

În anunțul pre-eveniment de pe site-ul mega2025.eu, organizatorii2 afirmă că conferința este deschisă publicului și presei, dar că înregistrările trebuie trimise până pe 27 iulie. Nu știm când a fost publicat acest anunț. Nu apare pe rețelele sociale, iar toate linkurile către social media de pe site-ul mega2025.eu sunt false3. Nu am reușit să găsim nicio pagină de social media afiliată evenimentului sau vreun anunț legat de acesta.

Conform Wayback Machine, primul instantaneu salvat al paginii cu anunțul despre eveniment este din 28 iulie, la o zi după ce termenul-limită pentru înregistrare expirase. Acest lucru este în concordanță și cu faptul că Google indică indexarea paginii cu „acum o zi”. Totuși, aceasta nu este o dovadă că pagina a fost publicată luni. Ce putem afirma cu certitudine este că evenimentul nu a fost promovat pe scară largă.

Există, însă, și alte probleme legate de acest site care susțin teoria că nu este ceea ce pretinde a fi.

„Road Trip” cu MEGA?

Site-ul mega2025.eu este, ca să spunem puțin, incomplet. Iată cum arată pagina „Despre”:

Când dai click pe linkul pentru evenimentul din Chișinău, nu găsești nicio informație.

Ciudat, restul site-ului este, în mare parte, la fel. Un amestec de „lorem ipsum” (text demonstrativ) și linkuri către conferințe trecute și viitoare, care sunt și ele lipsite de detalii. Moldova Matters a relatat anterior despre legăturile dintre unii vorbitori ai conferințelor MEGA anterioare și Ilan Șor. La momentul redactării acelui articol, în luna martie, mega2025.eu era un site complet diferit, care conținea informații detaliate despre conferințele trecute și vorbitori – toate aceste informații au fost șterse între timp.

În acea versiune a site-ului, care poate fi consultată în capturile anterioare salvate de Wayback Machine, exista mult mai mult conținut. Apeluri de rezervare a locurilor la conferințe viitoare, numere de contact, dar și informația că această conferință era o inițiativă comună a partidului AUR și a Grupului ECR. Erau afișate agende, vorbitori din edițiile anterioare și altele. Ultima captură a acelui site vechi datează de la sfârșitul lunii martie, după care nu mai există nicio captură Wayback Machine până pe 28 iulie4.

Site-uri „de unică folosință”

Dincolo de lipsa de conținut de pe pagina principală și de textele în latină, configurația tehnică a acestui site este complet greșită. Înregistrările DNS nu se rezolvă, există probleme cu fișierul „robots.txt” pentru crawlere (care este și destul de pasiv-agresiv), serviciile care verifică dacă un site este activ spun că este offline, iar lista problemelor continuă.

Deși este posibil ca administratorul site-ului mega2025.eu să fie pur și simplu incompetent și să-și fi configurat dezastruos site-ul, explicația mai plauzibilă este că avem de-a face cu un site „de unică folosință”. Dacă accesezi site-ul, folosind o conexiune VPN din alte țări, vei constata că, pur și simplu, nu există. Site-ul mega2025.eu poate fi vizualizat doar din Republica Moldova5.

Cel mai probabil, nu era disponibil nici măcar în Moldova până luni dimineață, după ce vorbitorii conferinței au fost opriți la frontieră. Și la fel de probabil este că va dispărea curând după încheierea conferinței, odată ce și-a îndeplinit scopul6.

MEGA Chișinău – Ce se întâmplă aici?

Conferința s-a desfășurat, și, fără îndoială, au urmat și alte declarații care au vizat PAS, Maia Sandu și au exprimat poziții eurosceptice. Per ansamblu, scopul acestei conferințe probabil nici nu are legătură cu discursurile în sine – cel mai probabil este vorba despre atragerea atenției taberei MAGA.

Rețeaua lui Șor s-a concentrat de mult timp pe promovarea unor narațiuni care subminează integrarea europeană a Moldovei și actualul guvern. Printre cele mai importante se numără:

• Că guvernul Republicii Moldova este un adversar al libertății de exprimare și cenzurează în mod regulat vocile care nu sunt de acord cu el;

• Că orientarea pro-europeană este o fațadă și că guvernarea oprimă opozanții politici;

• Că Maia Sandu, PAS și alții fac parte dintr-un complot globalist, sorosist7 care urmărește să priveze țara de suveranitate.

Nimic din toate acestea nu este adevărat, dar evenimentul este deja promovat pe X (fostul Twitter) cu toate aceste elemente. Sunt scoși în evidență oamenii cărora li s-a interzis participarea, se pretinde că este un complot care are la bază problema libertății de exprimare etc. Este remarcabil că toate postările lui George Simion despre conferință sunt în limba engleză – publicul său țintă nu este cel din Republica Moldova.

Am scris anterior despre cum forțele politice aliniate Kremlinului / Șor / MEGA vor încerca să atragă liderii MAGA într-o discuție despre alegerile din Moldova. Evenimente ca acesta sunt concepute, cel mai probabil, pentru a furniza „carne roșie” (teme inflamatorii) pentru extrema dreaptă și, în mod ideal, pentru a genera reacții din partea unor figuri politice influente din Statele Unite.

Vom urmări acest subiect și vă vom ține la curent în recapitularea săptămânală.